Pormisem da la o discutie legata de faptul ca am fost socata sa vad ca fiica mea cea mica, care pana acum cateva saptamani scria relativ frumos, cu litere potrivite ca marime, rotunjite, ingrijit, acum scria la teme si in clasa pipernicit si daca stiloul nu scria ca lumea un picior de n sau u nu le corecta sa fie perfecte si sa se vada clar ce a vrut sa scrie.

I-am comunicat pe un ton ferm, rece, distant ca nu se poata ca in casa noastra sa scrie in halul asta si in bataie de joc :))

Ce mi s-a intamplat? Nimica toata !

Toata copilaria si adolescenta si cat a trait tata nu am auzit in legatura cu felul in care scrie cineva, decat ca "scrisul reflecta caracterul omului si sa stai de parte de oamenii care scriu in bataie de joc si neingrijit ca nu te vor respecta mai mult decat isi respecta propriul scris, sau daca scrie pipernicit au un caracter si o personalitate marunta, neinsemnata si te vor trage in jos, inclinat pe spate e semn de autosuficienta si aceia sunt oameni limitati si rigizi in schimbarea punctelor de vedere, litere ascutite inseamna un caracter... "

Exista pe vremuri si se pare ca a ramas instalat in mintea mea foarte bine, un singur fel corect de a scrie, perfect, acceptabil in familia noastra: usor inclinat spre dreapta si cu litere de circa 3-5 milimetri inaltime cele mici si maxim 1 cm cele mari, scrise de mana!!!

Am realizat ca vreo cateva zile, stiind ca sunt ocupata si nu ma pot ocupa de scrisul ei execrabil din punctul meu de vedere, am decis sa deleg aceasta sarcina surorii mai mari care fusese la olimpiada de romana si scria foarte frumos, ordonat etc

si CEL MAI socant a fost cand micuta mi-a spus ca ea scrie cel mai frumos din clasa si ca toti profesorii apreciaza asta, in timp ce eu aproape ma uitam la ea ca la un condamnat pentru crima!

Din pacate asa si era, ucidea in mine versiunea lui tata pe care am asumat-o, am dat-o mai departe fetelor mari si baietelului care scriu superb, foarte rapid, citet... ufff

Noroc ca intre timp am avut privilegiul sa constat ca o buna parte din prietenii mei artisti si medici scriu execrabil, pipernicit, iar caracterele lor sunt minunate, si ma bucur ca nu i-am pis sa scrie inainte sa devenim prieteni pentru care as merge oricand pana la capatul lumii, si pe care daca nu ii vad cu lunile sau anii stim ca reluam povestea noastra de prietenie exact de unde am lasat-o ca si cum nu ne-am fi vazut de acum 5 minute, fiindca timpul, acest mare vrajitor nu are puterea sa altereze profunzimea acceptarii celuilalt asa cum este el si cum va alege vreodata sa se manifeste :)

Dar totul pana la copilul MEU :)))

Si unii ziceati ce fericiti sunt ei ca ma au pe mine de mama, ei asta e, au de crescut la mine clipa de clipa daca m-au ales de mama!!!

Asa ca in momentul in care am trimis mesajul fetei mari sa o ia la suturi pe micuta pentru scrisul pipernicit m-a pufnit rasul.

Am zis in sinea mea ca am incredere ca fata asta minunata are si va avea cea mai perfecta viata, ca ii pot spune punctul meunde vedere fara sa o desfiintez inainte de a avea drept de apel, ce deservicii mi-a adus mie momentul in care o vreme am vrut si eu sa scriu aiurea, neingrijit, cu taieturi, mazgaleli, si nu imi puteam citi ca lumea nici eu scrisul, cum ma obosea cumplit sa invat dupa un scris mic, sau dat pe spate luat de la colegi, sau dezordonat, si ca trebuia ca sa pot invata sa imi transcriu cursurile :) si asa am avut mereu bursa de merit bonus!!!

... si cat de bine m-am simtit cand pe langa scrisul meu citet am avut un profesor de fizica in particular, care imi cerea sa scriu tituri de capitole noi cu o culoare, de tipar, la mijlocul randului, apoi subtitluri si sa imi structurez materia asa cum am inteles eu lectia si facand asta zi de zi, nu doar ca ii ajutam pe colegi sa invete mai usor materiile, dar au invatat, invatand din cursurile mele pe care le xeroxau, sa ia si ei notite ordonat si sa scrie frumos si citet :)))

Am aflat asta la intalnirile de 10 si de 20 de ani :)) de la terminare, iar de la unii chiar pe loc, atunci in scoala si facultate.

Pornind de la discutia cu scrisul fetei am ajus la faptul ca tatal unui participat, care depasise stadiu de decan de facultate, trecand prin toate stadiole de lector, pana la profesor etc nu a auzit de la el decat si nivelul urmator cand... ?

Dupa ce recent tatal omului a tras un infarct miocardic, suna zilnic si intreaba de ce stai atat de mult la facultate, de ce nu ai grija de tine... evident vine pe fricile personale si pe nevoia de validare

Pusa altfel problema nu mai e o problema: daca ai merge acasa inainte de orele 19 cum mergi de obicei copila ta si partenerul de cuplu sunt acasa? nu.
Iti place ce faci la job?
Da, si titi apreciaza ca pentru prima data de cand e la conducere omul nostru, se pune valoare pe oameni, se evalueaza altfel performantele... si ca nu simte oboseala, iar a sta acasa in singuratate nu ar fi o alternativa mai plina de viata si energie decat aceasta versiune pe care deja o experimenteaza

Bun. Atunci de ce te deranjeaza cand vorbesti cu tatal tau la telefon?
Ca te temi tu de boli de suprasolicitare. Ai face altceva mai bun cu timpul tau?
Nu.

De ce nu ii poti spune tatalui tau ca tot ceea ce faci in prezent te implineste, iti aduce fericire...
Nu m-am raportat pana acum asa la situatie ci doar vedeam ca plec dimineata si ma intorc seara :)

Redau un pic din dialogul cu X, iar la replicile spuse de mine am scris C.
C: Ce te supara cu adevarat?
X: Relatia cu fiica?
C: Ce e cu ea?
X: Are momente cand nu isi gaseste lucruri si urla la mine folosind cuvinte ca: tampit, handicapat, nebun, prost, incapabil...
C: Oau, ce tare! Te familiarizeaza cu limbajul generatiei ei si in plus Tu unde te simti asa sau faci tot ce iti sta in putinta sa nu fi perceput asa de catre ceilalti, iar daca nu ai fi ce esti si nu ai face ce faci nu ai valora mai mult decat iti urla fata asta minunata?
X: Pai asa ma si percep in sinele meu, insa nu am spus asta tare niciodata.
C: Da, doar ca fatuca, desi iti spune ca face asta doar cand are niste toane si sa nu pui la suflet, iar ei in cateva minute ii trece si te chema la masa sa mancati impreuna in timp ce tu te scurgi pe tine si esti varza mental si in stare de soc...
X: Asta si face si zice, dar mie nu mi se pare normal sa treci asa de la o stare de spirit la alta
C: Ei bine se numeste adaptare. Ea acceseaza din capitolul comunicare si exprimatea si constientizarea emotiilor mult mai mult decat ai facut si faci tu in relatie cu generatia trecuta, adica cu versiunea expirata de matrice umana, care prin tine, apoi prin fiica ta va fi inlocuita de o versiune umana mai flexibila si adaptata la realitatea acestui moment planetar.
Tu nu ai indrazni sa vorbesti vreodata asa cu parintii tai, nu-i asa?
X: Nici nu se poate pune problema sa vorbesc cu ei despre ceva, ei au filmul lor macabru si de groaza despre viata, pe care il iau si eu din pacate, de cate ori vorbesc cu ei la telefon, asta fiind de minim doua ori pe zi cu fiecare parinte, iar uneori stam la telefon chiar o ora :((
C: Tu daca nu te adaptezi esti din alt film fata de fata ta, adica in conflict intre generatii si te imbolnavesti si chiar poti lejer sa mori, si astfel neintamplator tatal tau face infarct, iar tu te temi instinctiv si cu disperare de boli, neputinte si moarte :) fiindca sunteti inlocuibili de generatia care a venit sa se inmulteasca si sa stapaneasca acest pamant, mult mai liberi decat voi
Daca vrei sa supravietuiti si sa traiti feciciti, este nevoie sa invatati de le generatia lor care e pulsul planetei in acest moment din istoria umanitatii, altfel natura care nu e deloc morala va sacrifica, fiind exemplare inadaptate si care dau exemplu prost pentru ceilalti membri ai speciei, si care va vor lua captele expirate si le vor inlocui fara vreo problema, fiindca aceasta gemeratie nu mai e una de sentimentalisti si dependeti
Ei sunt liberi sa fie, sa se exprime si stati linistiti nu isi vor distruge planeta, nu sunt asa de prosti cum ii credem noi, chiar daca intrventiile lor vor schimba radical fata planetei, mult diferit de versiunea actuala asa cum o stim noi
X: si vrei sa o accept asa cu exploziile ei emotionale, si cuvintele alea mizerabile, dupa care sa merg sa mananc cu ea ca si cum suntem cei mai buni prieteni
C: ea a construit cu tine o relatie de prietenie, ti-a spus sa nu pui la suflet, iti arata cum se face, se uita repede cearta, scoate din ea doar in prezenta ta astfel de comportamente, asa-i, iar cu ceilalti colegi e chiar geniala
X: pentru ei e mediator de pace, intruparea pacifismului si blandetii, mie imi rupe capul si mintea cu comportamentele ei
C: lor le da solutia de care ei au nevoie sa socializeze, tie iti da sansa sa te maturizezi si adaptezi la momentul ACUM
X: deja am pus in aplicare cateva tehnici si alte lucruri s-au mai asezat, va tin la creent cu ce se intampla daca nu mai aleg sa simt ca mi se prabuseste lumea daca se poarta asa
C: poate ca nu va mai fi nimeni care sa se poarte asa ca nu mai e in tine acel cineva care scotea din ea acea versiune, exploziva si colorata verbal

X: ma mai tem sa nu pateasca ceva, si am invatat la cursul de relatii de acum doi ani sa ii spun ca e frica si nevoia mea sa ma sune cand urca in taxi, ce nr are taxi, la ce ora vine, unde merge si cu cine
C: noah asta patim cand suntem singuri la parinti speriati de bombe, dar in ciuda limitarilor din partea ta si a bunicilor fata ta a supravietuit, s-a adaptat, a invatat sa comunice, va da lectiile de care aveti nevoie
X: simt ca nu as putea trai fara ea, daca ar pati ceva viata mea nu ar mai avea vreun sens
C: si acum fata ta simte asta si vrea sa te maturizezi odata sa poata trai linistita si sa inveti sa traiesti pentru tine, ju prin ea, ca ea nu e prelungirea ta, face medicina ca te-a vazut speriata de bolile din copilaria ta intr-o familie cu oameni vesnic bolnavi, ca solutie la problemele medicale ale familiei, nerezolvate de medicina acelor vremuri.
Uite cum ne alegem meseriile ca solutii pentru problemele speciei, sau ale familiei din care facem parte!

Am mai povestit despre soacre nasoale si o revelatie a fost faptul ca daca mamele partenerilor de cuplu ar fi fost niste femei bune nu am avea acum parteneri de cuplu si tati la copii, ca le-ar fi trebuit doar carne la kilogram sau suta de grame, nu ar fi ales sa ia acasa toata femeia cu tot ce inseamna o femeie, desi bancul e cu nu lui
ai acasa toata vitica :))

Asa ca trebuie sa fim recunoscatoare ca ele sunt neadaptate ca sa ne poata alege si sustine pe noi :) sau ca suntem si noi si ei suficient de maturi sa alegem o versiune de familie matura si fericita si in buna comunicare cu soacrele si socri.

Insa atragem soacrele si socrii potriviti sa ne maturizam si sa vedem unde generatia noastra are de invatat din experienta lor, si sa vedem de unde si cum sa invatatm sa fim adaptati la versiunea generatiei copiilor nostri, pe care ii aducem pe lume cu copiii socrilor :)

Pe o participanta o "dureau" salele, am disecat senzatia in junghi, ca niste cutite in spate. Am gsit infractorul: tata o suna si sta cu orele sa o toace cat de neperformanta e viata ei, si copii ei si o trateaza cand vine la ea ca pe o handicapata, ca si cum ea nu ar sti ca au copiii teme si le-au facut deja, dar el simte sa intrebe si ea simte sa se enerveze

S-a linistit ca nu ii poate spune tatalui ce simtem ca el e pe filmul lui, el are deja un diabet bine incetatenit in clrp, deci la catari din astia speriati cum sunt diabeticii nu le ti predici ca e degeaba, ei sunt pe versiunea lor si ea cea mai buna din lume, ca experienta lor de viata trebuie sa conteze nu doar pentru ei insisi, ci si pentru cei pe care ii pot asupri sub pretextul ca le vor binele :)))

A inteles ca sta in puterea ei sa ia parte la meci sau sa stea sa observe ce emana omul, detasata, linistita, si sa nu se mai simta tratata ca o proasta, ci sa ii multumeasca de fiecare data pentru atentia acordata ei si copiilor, pentru prezenta lui importanta in viata lor, sa se relaxeze si sa nu spuna nimic ci poate pentru prima data doar sa il auda si sa il asculte, fara a mai reactiona pe pilot automat, cum a facut toata viata...

Am povestit cum bunica mea la 95 de ani o mai ia pe aratura si se supara pe mine din motive din 1900 toamna :) iar eu o iau in brate, o pus si ii spun mereu ca o iubesc, ii fac un dar pe care l-am primit acum 38 de ani de la ea, puterea de a te ruga pentru cei care ti se pare ca au luat-o pe aratura si sa nu ii judeci, si sa te rogi sa faca Dumnezeu lumina iar daca tu ai o parere gresita sa ti-o indrepte, iar daca cel pe care esti suparat a facut o prostie sa inveti sa ierti si sa ii arati ca prin tine se manifesta iertarea si bunatatea lui Dumnezeu si ca te rogi pentru indreptarea acestuia :)

Tot mai multa lume se apuca de jurnal :) si isi dau Stop!

Sa ai o zi intreaga in fiecare zi,

MULTUMESC CA EXISTI!

Te iubesc!

Povesteste una din fete, care venise blocata de sale la ultima intanire si care acum era bine mersi si se misca destul de degajat, cum a ajuns sa se miste. Facuse un angajament fata de ea ca nu mai lucreaza (face masaje super profesioniste, meseriase) toata luna noiembrie, insa avea sa isi dovedeasca faptul ca nu se tine de cuvant :)) si ca blocajul vine din angajamente extremiste fata de ea insasi...

A vrut sa iasa din casa dar nu a trecut nimeni prin fata blocului sa ii arunce cheia de la masina sa ii aduca din masina cheia de la casa, deoarece nu gasise dublura pe care o avusese tot timpul in poseta :)

Toate acestea pe o strada ce duce la coltul blocului la statia de autobuz si uite ca se poate intampla sa nu treaca nimeni aproape o ora. Dupa o ora vine sotul ei si totodata larma oamenilor trecatori spre statie e la locul ei, unde nu trecuse vreun om timp de o ora :))

A doua zi a dus copiii la scoala, apoi a mers pe jos un kilometru la un spectacol al copiilor si incet incet s-a mobilizat.

Deja pusa in miscare isi face socoteala ca de acum poate incepe sa se ocupe din nou de pacienti, intai de un bebe cu torticolis congenital, apoi in vreo saptamana doua si de adulti :)) si dus a fost promisiunea fata de ea insasi, motiv care poate sa duca la alt blocaj in raport cu banii, sexul si onoarea de la sale.

Oricum a inteles ca poate sa isi flexibilizeze mintea si sa nu mai faca promisiuni pe care poate ca ju le poate sau nu mai vrea sa le tina si sa isi respecte alegerea de a fi libera clipa de clipa sa aleaga altceva decat a ales cu mintea ei de acum 5 minute, ore, zile, ani, decenii...

Si odata ce faci asta cu tine nu maia stepti ca cineva sa faca fata de tine angajamente extremiste, pentru totdeauna... si acest etern va fi inlocuit clipa de clipa cu momentul acum, singurul pentru care poti face ceva, ce urmeaza si a fost sunt registre care nu exista, nu incap in clipa Acum, decat prin felul in care experimentezi clipa prezenta.

Dar si aceasta experimentare nu iti apartine, nu e creatia ta, ci e rezultatul a milioane de ani de adaptare a vietii pe pamant, in versiunea provenita de la strabunii tai, si adaptata de fiecare generatie sau subrezita, si aterizata la tine in ADN prin intermediul parintilor tai.

A doua poveste este despre o mama care se certa cu fiica ei care este studenta la medicina si fumeaza, baga cafele, este furioasa, tipa, jigneste si mama se straduie sa o ignore fiindca strategiile de a o certa si a o face iresponsabila se soldeaza cu replici de genul: ma crezi tampita, proasta, cretina, idioada sa nu stiu ca fumatul si cafeaua in exces nu imi fac bine...

Fara sa se gandeasca pana la curs saii comunice nonviolent si armonios fetei ce simte cand o vede in aceasta stare si ca nu stie ce ar dori aceasta sa faca pentru ea, sau daca are nevoie de vreun ajutor sau doar sa fie tolerata cu toate extremismele ei autodistructive, iubita si acceptata, de o mama care in loc de agitatie sa invete sa se antreneze sa ii faca cadou liniste, spatiu de sustinere, intelegere, iubire neconditionata.

Ca sa se linisteasca poate sa isi observe respiratia, bataile inimii, daca poate si limbajul corporal, sa iasa din zona de razboi si sa mearga intr-o incapere linistita, din care sa ii poata emana fetei linistea si dragostea ei, fara sa se impiedice de spectacolul pe care il aduc in mentalul mamei organele de simt: miros, auz, vaz etc.

Cam atat am ucat de data aceasta :)

...

Multumesc ca Existi! Te iubesc!

>>>> Diabetul: cauza adevarata si modul de vindecare dupa Noua medicina germanica

>>>> Diabetul zaharat (“boala zahărului din sânge”) Insuficienţă funcţională a celulelor insulare beta ale pancreasului = cantitate insuficientă de insulină (hipoinsulinism).
Conflict de împotrivire/rezistenţă şi de apărare faţă de o persoană sau ceva anume
>>>> cauze psihologice
>>>> Medicina alopata nu stie pana astazi cauza diabetului si daca crede ca o stie, atunci confunda doar urmarea bolii cu cauza ei. Caci deteriorarea capacitatii de a produce insulina a pancreasului nu este cauza bolii, ci urmarea ei. Cand cineva are capota stricata de la un accident, atunci cauza este accidentul si impatul fizic si nu tabla masinii.
>>>>    Doctorul Hamer, genialul medic german care a pus bazele Noii Medicini Germanice, a depistat pe langa cauze, la aproape toate bolile existente, atat cauza diabetului cat si scopul simptomelor... scopul pentru care creierul la comanda subconstientului declanseaza un program biologic cu sens special de adaptare si supravietuire, numit de medicina DIABET
>>>>    Simptomele care apar la diabet sunt atat de diverse incat ele nu au mare logica din modul in care sunt prezentate de catre medicina alopata, caci multe din ele, desi se spune ca glicemia este de regula mare la diabet (hiperglicemie), sunt de fapt simptome clare de hipoglicemie (un nivel prea mic de zahar in sange).
>>>>    Putini oameni stiu ca toate organele sunt controlate de creier si nu fac ce vor ele. De aceea in creier, ca si pentru orice alt organ, se afla doua centre care controleaza partea endocrina a pancreasului.
Pe emisfera stanga se afla centrul de control al insulelor alpha din pancreas, care produc glucacon (centrul hipoglicemiei), iar pe emisfera dreapta se afla centrul care controleaza celulele beta care produc insulina (centrul hiperglicemiei).
>>>>    Creierul nostru este afectat la randul lui de emotii si socuri emotionale.
>>>> In cazul glandelor endocrine ale pancreasului exista doua conflicte separate care duc ori la hipoglicemie ori la hiperglicemie.
>>>> Dupa medicina alopata sansa de a face diabet cu hiperglicemie se mareste cu varsta.
>>>> Acest lucru este adevarat, insa nu varsta sau slabirea organismului este cauza, ci cauza este de fapt cu totul alta, si reproductibila la toti diabeticii.
>>>> Dr. Hamer:
>>>> “Noua medicina germana a descoperit si dovedit ca schimbarile hormonale care apar in mod natural ca menopauza, dar si cele induse de hormoni artificiali, de anticonceptionale, de operatii care duc la scoaterea organelor de procreare, cat si anumite socuri emotionale duc la o “saritura” a zonelor de control din creier afectate de pe o parte pe cealalta.
>>>>    In cazul functiei endocrine a pancreasului daca cineva sufera de hipoglicemie din cauza unui conflict de scarba atunci este o femeie dreptace conform testul de aplaudat. Cand ea incepe sa ia anticonceptionale sau ajunge la menopauza, atunci aceasta schimbare face din hipoglicemie o hiperglicemie, adica un diabet de tip 2 tip a sau b, care este depistabil de medicina alopata.
>>>> Iar daca o femeie stangace (dupa destul de aplaudat) are hiperglicemie, atunci cand incepe sa ia anticonceptionale sau ajunge la menopauza, atunci hiperglicemia se tranforma in hipoglicemie.
>>>> Hipolicemia duce de regula la foame marita sau atacuri de foame, indeosebi de dulciuri si ca urmare duce destul de des si la ingrasare.
>>>>    Hipoglicemia insa nu este considerata de medicina alopata o boala (doctorii spun de regula “mancati ceva dulce si se rezolva”) si valorile glicemiei mici nu sunt interpretate sau bagate in seama de regula si in caz ca da, de abia daca inainte a fost depista “diabet” (cu hiperglicemie). Dar chiar si cu diabet, cand valorile glicemiei sunt prea mici mancarea este medicamentul dat de medici (glicemia scade brusc de regula dupa adminstrarea insulinei).
insulina este un hormon care creste in situatiile de stres major al organismului si are ca efect prabusirea glicemiei prin epuizare de resurse personale si ne solicita sa facem aport din afara.
>>>>    Conflictul emotional care duce la hipoglicemie este un conflict de scarba-frica: Scarba poate fi generata de o parte a corpului care " te dezgusta" - o rana, o diformitate, un organ bolnav si de traiul langa persoane de care iti este scarba sau de anumite mancaruri pe care esti silit sa le manaci sau chiar si de medicamente pe care trebuie sa le iei si nu vrei.
>>>>    Toate conflictele insa, sunt la nivel biologic, animal, si nu trebui sa fie percepute neaparat ca scarba la nivel constient. Chiar si un bebelus abuzat, desi nu stie nimic de ce se intampla, va reactiona in mod similar.
>>>>   Setarile initiale din programul nostru de pornire in viata pe baza ADN-ului, ne permit declansarea unui astfel de program de adaptare PBS, ca sa fim solutia pentru secretele nespuse ale parintilor: "toate cele ce le veti tine in taina vor fi strigate de pe casa" si pe care noi le asumam conflictual, inconstient, ca apartenenta la aceasta specie umana, prin parintii sau apartinatorii nostri.
>>>>    La hiperglicemie conflictul este unul  de “opunere /aparare” – ori din cauza fricii sau atunci cand esti silit sa faci ceva ce nu vrei sau nu iti place sau cand trebuie sa te duci undeva unde iti este frica sau unde va trebui sa iti asumi ceva de care credeai ca ai scapat neprins. Deci ne opunem interior la ceea ce facem si incercam sa ne aparam de aceste situatii, insa nu putem 100% sau intotdeauna si pentru totdeauna sa le evitam si asta genereaza un conflict interior. O situatie este cand cineva este nevoit sa traiasca sau sa mearga intr-un loc in care ii este frica sau unde care nu-i place dintr-un anumit motiv, (des bazat pe o frica) genereaza hiperglicemie. E ca si cum te-ai ascunde, te-ai face nevazut, sa nu te simta si iti salvezi resursele pentru situatia in care trebuie sa faci totusi fata si sa te aperi sau sa poti opune rezistenta.
Diabeticii au nevoie foarte de multa glucoza ca sa faca fata nevoii foarte mare de control, pun intrebari multe, sunt suspiciosi, vor sa aiba dreptate intotdeauna si adesea ultimul cuvant, sunt incapatanati si vor sa le impuna celorlalti versiunea lor de viata asupra oricarui subiect si se simt indreptatiti uneori de experienta de viata, alte ori de "educatia", dresajul de a primi tot ce vor, cand vor si impresia ca totul li se cuvine si ca toti ceilalti sunt inferiori lor.
Iluzia de superioritate ii marcheaza pe diabetici, chiar daca este pe un segment de viata limitat sau pe un domeniu ingust in care sunt superexperti, sau generalizat, insa u o foema de lehamite fata de cei care nu inteleg, nu pot sa se ridice la inaltimea asteptarilor lor.
>>>> Un alt tip de conflict de opunere/aparare poate fi si atunci cand cineva de ex. este dat afara din locul unde-i placea (casa, servici) si trimis la alt loc care nu-i place, mutat de acasa la bunici, schimbat scoala, profesorii, colegii, casa, prietenii de joaca etc.
Chiar daca exista oameni care trec prin aceste situatii si nu fac diabet, este intotdeauna prezenta o astfel de experienta RESIMTITA CONFLICTUAL, OBSESIV la diabetici.
>>>>    Aceste lucruri nu sunt teorii ci pot fi dovedite ca fiind adevarate in orice caz de pe lume.
>>>> De aceea este mai des intalnit la femei o hipoglicemie, caci femeile sunt mult mai sensibile si mai des afectate de conflicte de scarba decat barbatii, iar adulterul afecteaza mai des femeile decat barbatii.
>>>>    Este posibil sa fie prezente si doua conflicte (care de regula nu apar simultan, ci la un interval de timp unul dupa altul) care afecteaza ambii hormoni si ca urmare exista o alternanta continua intre hiperglicemie si hipoglicemie. In functie de care conflict a fost mai puternic glicemia are o tendinta mai mare de a fi redusa sau marita.
>>>>
>>>> Pacientul cu cate un conflict pe fiecare emisfera cerebrala intra in asa-numnita constelatie schizofrenica si are de regula atat vise cu privire la conflictul de scarba, cat si cu privire la cel legat de situatia de opunere la ceva neplacut.
>>>>    Daca o emisfera cerebrala este deja afectata de un conflict de teritoriu, atunci un conflict care afecteaza pancreasul sare automat pe partea neafectata, daca mai exista o parte neafectata.
>>>> Toate simptomele corpului – inclusive cele ale hiperglicemiei si ale hipoglicemiei au un sens biologic si fac parte din programul biologic special, numit SBS/PBS. Scopul este alimentarea muschilor cu suficienta glucoza pentru invingerea acestor conflicte.
>>>> In cazul diabetului corpul scade nivelul de insulina, astfel incat sa fie prezenta mai multa glucoza pt. muschi ca sa putem scapa din situatia aceea care ne tine subconstient incordati in modul de pericol si de care vrem sa scapam/fugim.
>>>>    In hiperglicemie apare foame mare care ne face sa mancam mai mult, astfel incat sa crestem nivelul de glucoza in sange pt. muschi ca sa putem iesi din situatia care ne scarbeste. Aceasta duce automat la ingrasare, deoarece glucoza nu ajunge sa fie consumata efectiv in lupta cu situatia de care se fuge la nivel mental. Constientizarea si apoi confruntarea fricilor si observarea detasata a lipsei lor de relevanta este solutia.
>>>>    (O a doua modalitate de ingrasare cunoscuta de Noua medicina germana – care afecteaza cam 90% din populatue este prezenta unui conflict care afecteaza colectoarele rinichilor care sunt responsabile de reglarea nivelului de apa din corp si care sunt afectate de un sperietura dupa un pericol de inec sau de o frica existentiala ca frica de spital, de medici sau de senzatia ca “am ramas singur pe lume”, “nu mai am cuib/casa”).

Cauze spirituale dupa Louise HAY

>>>> DIABETUL: nu-i atât o boală cât o reacţie de apărare a organismului. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ale altor oameni pătrunse în câmpul acestuia. Cu cât mai puternic şi mai periculos este programul distructiv cu atât mai eficientă şi mai sigură trebuie să fie blocarea acestuia, respectiv a bolii semnalate.
>>>> Cauza principală este dorirea unui rău din tot sufletul unei persoane iubite şi de care te-ai despărţit. Aceste sentimente provoacă diabetul pentru că au ucis iubirea şi prin aceasta legătura cu cosmosul. De aceea să nu renunţaţi niciodată la persoana iubită.
>>>> La paisprezece ani o fată se îndrăgosteşte puternic de un tânăr, însă a trebuit să se despartă că erau incompatibili. Fata a început să-l urască de moarte pe tânăr. Prin uciderea acestei iubiri ea a căpătat diabet, întrucât a încălcat legile de bază ale universului. S-a produs o ruptură între ea şi Dumnezeu.
>>>> La baza acestor îmbolnăviri stă în mod frecvent o dorinţă de dragoste, şi în acelaşi timp, o inabilitatea de a se lăsa iubit. Vă lipseşte dulceaţa vieţii şi tânjiţi după dragostea pe care sunteţi incapabili să o oferiţi. Lăsaţi să treacă trecutul şi acceptaţi că distracţia, jocurile şi dragostea şi afecţiunea sunt baza fundamentală a vieţii.

Am vazut deja cativa copii de la 2 ani la 23 de ani rezolvati dupa 1 an sau mai multi de diabet chiar insulinodependent.

In concluzie, eu prefer versiunea si abordarea DR. Hamer :)

Multumesc ca Existi!

scarface:





Caz de epilepsie . rezolvat insusi de Dr. Hamer.



Leucemie = vindecarea oaselor dupa un conflict legat de pierderea valorii de sine
scarface
Gripa de 15 minute
 TinitusPaduchi

Cautand pe calculator ceva materiale in seara aceasta am dat peste filmarea cu Oana si m-am gandit sa o incarc pe canalul de youtube si sa va dau posibilitatea si voua sa va delectati si sa va simtiti inspirati de povestea ei de viata, de transformarea ei intr-o versiune despre ea mai fericita

Daca tot am gasit pe computer tolba cu filmulete cu oameni autovindecati, hai sa mai postez unul, ca imi sunt tare dragi oamenii acestia, ca de altfel toate fiintele, insa nu ajung sa socializez si sa respir total acelasi aer cu fiecare din ei... dar cresc eu mare... :)
 

Wedding wows

Iti multumesc ca existi in viata mea si a copiilor, chiar daca asta poate da peste cap scenariile pe care tu si altii le-ati proiectat asupra vietii tale
...

Onorez toata calatoria ta prin viata aceasta care a condus la ceea ce esti Acum si Aici ca sa putem avea aceasta comuniune de suflete, aceasta relatie minunata
...

Citisem despre casatoria perfecta care tine alaturi doua fiinte pentru a creste impreuna mai mult decat o pot face de unii singuri, si chiar si fara vreun act care sa oficializeze aceasta stare simt ca o traiesc alaturi de tine in mod complet si totusi atat de simplu si firesc
...

Simt ca alaturi de tine visele mele sunt visele tale, lacrimile mele sunt lacrimile tale, fanteziile mele isi gasesc prin tine calea spre materializare si iti ofer acelasi spatiu sacru in care visele, dorintele si fanteziile tale sa se poata exprima in viata aceasta
...

Stiu ca alaturi de tine toate furtunile vietii devin simplii nori care vin pe un cer senin al relatiei noastre si ca avem intotdeauna resursele sa trecem peste orice intemperii
...

Stiu ca impreuna avem maturitatea sufleteasca sa integram tot ce ne aduce viata ca dar de la Dumnezeu si o si facem, fiindca versiunea vulnerabilitatii fragile am experimentat-o deja, a dat cu egourile noastre de pamant si ne-a facut puternici si flexibili si constienti de aceste calitati din noi insine
...

Sunt fericita prin mine insami iar prezenta ta in viata mea e bonusul cel mai minunat pe care il puteam primi
...

Simt ca alaturi de tine a muta muntii e un lucru firesc, iar materializarea planurilor noastre de viata inseamna sa stim clipa de clipa ca am fost construiti sa fim fericiti
...

Din momentul in care te-am intalnit prima data am simtit ca fiecare intalnire a noastra este parte din calatoria minunata pe care o avem de parcurs impreuna iar contopirea cu fiinta ta si dizolvarea finala a egoului meu e cel mai firesc lucru posibil
...

Ai aparut cand am gasit in mine implinirea ca fiinta umana si desavarsita prin mine insami
Ai aparut dupa ce am cautat si am descoperit in mine Imparatia Cerurilor
Iar TU Esti ceea ce Dumnezeu mi-a dat pe deasupra!

Slava Tie Copil Divin al Tatalui Ceresc si al Mamei Pamant, Sublima Manifestare a Intruparii Dumnezeirii pe Pamant, Prezenta Inspiratoare si Eliberatoare de Iluzii, Slava Tie!

https://www.youtube.com/watch?v=p9e16uMPlGc&feature=youtu.be

1. Constipatie urmata de Enterocolita acuta

Inceputul FA: luni, 14 noiembrie 2016, orele 14:34 scrie pe telefon, da soacra telefon ca vine in vizita in weekend pentru 2 zile.
Dramatic, solitudine, fara rezolvare imediata sau relevanta, brusc si pe nepregatite, obsesiv.
Incepe sa i se incinga urechea dreapta, ca are o melodie speciala pentru apelurile sau mesajele de la soacra :)
Manifestari bruste, balonare, constipatie doua zile.
Inceputul FR: duminica, soacra isi impacheteaza lucrurile de plecare
Manifestari: gaze, vanturi, crampe abdominale, si imediat dupa plecare soacrei are scaun, apoi din ce in ce mai multe scaune si mai apoase si vanturi, pana la golirea intestinelor de situatia de cacao creata de venirea soacrei si limitarea comportamentelor din familie, ca sa nu o supere cu ceva, pe soacra ce are vesnic ceva de ajustat :))

2. Sofer extrem de civilizat in trafic, cu rabdare si mult bun simt, aflat pe o directie de circulatie cu doua benzi, vede cum fara sa fi semnalizat, un TIR trece de pe banda lui pe cea a soferului civilizat, riscand sa il arunce de pe carosabil. Se simte nevoit sa avertizeze sonor situatia si astfel spera ca soferul de TIR sa il perceapa si sa ia masuri.
Soferul de TIR parea sa nu auda sau sa vada ceva, iar soferul civilizat simtind ca ii e pusa viata in pericol accelereaza, tureaza motorul, depaseste situatia, ajungand in fata TIR-ului, dupa care se scarpina brusc in urechea dreapta.

FA incepe joi 17 noi 2016 la orele 13:47
Dureaza max 50 secunde cat a durat avertizarea sonora si apoi turarea motorului si depasirea
Soferul isi simte brusc gura uscata, puls accelerat, mainile si picioarele ca de gheata
FR la 50 secunde dupa, cu nevoia de a se scarpina, pe partea dinspre care venea TIR-ul amenintator si pe partea pe care a fost nevoie sa emita un sunet de claxon si de motor turat ca sa scape din situatia in care era cat pe ce sa iasa de pe drum. Partea drwapta este si partea partener. El fiind dreptaci. Si soferul de TIR e partener de trafic, egal in rolul de sofer chiar daca era pe un vehicul de n ori mai mare.

Conflict de nevoie de separare auditiva. Convingerea limitativa: Un sofer bun si civilizat nu ajunge in situatii in care sa trebuiasca sa claxoneze sau sa tureze motorul sa isi salveze viata.
Faza activa hipoeztezie cutanata
FR mancarime, hiperestezie, care dureaza 10 secunde, conflictul fiind constientizat si verbalizat :)

3.

M-am trezit ieri ca am fost introdusa cu id de facebook intr-un grupe despre sarcini, mamici, copii, registru care ma intereseaza si am zis sa intru sa vad cam cu ce se joaca grupul acesta.

Imaginea de pe grupe este: pentru o mama, copilul ei ramane intotdeauna copil, indiferent de varsta...

Am simtit ca daca m-au introdus in grup fara sa ma intreba atunci sa exprim ce parere am despre acest moto.
De la mine lucrurile se vad diferit, acum, chiar daca la un moment dat in viata am crezut si eu ce spune acel moto.

A ramane copil indiferent de varsta inseamna pentru mine a nu ii permite taierea cordonului ombilical, atasament emotional, dependenta, superioritatea versiunii tale de viata...

Cand m-am maturizat, fortata de maturizarea mai mare din punct de vedere emotional a copiilor pe care ii adusesem pe lume, am realizat cine crestea de fapt pe cine. Am realizat ca a fii mama inseamna a fi un model, o prietena, o partenera de joc, un sustinator al copiilor, o fiinta adaptata la nevoile lor, si cineva constient de faptul ca ei au venit pe lumea aceasta la 20, 30, 40 ani dupa mine.

Ce inseamna aceasta? Venind mai recent pe lume sunt versiuni mai adaptate de supravietuire pe pamant, si ca ei sunt aici sa ma ajute sa ma actualizez la nevoile planetei, la vibratiile ei, la jocul ei, la algoritmii ei si sa nu ma stradui sa impun vechiul atunci cand este evident ca versiunea lor are vibratia mai inalta, conexiunea cu sufletul lumii mai mare, si sa invat sa ma adaptez, ca sa crestem frumos impreuna.

In legatura cu copiii ce raman copii mereu pt mama lor, ai mei au devenit de ceva timp parteneri in jocul vietii. Ideea de copil al meu era valabila cat nevoile lor erau satisfacute de mine si nu stiau sa si le implineasca singuri.

Daca eu nu as mai fi pe lume, ei sunt echilibrati prin ei insisi.
Am invatat si invatam impreuna faptul ca implinirea nevoilor noastre nu e treaba altcuiva decat a noastra de cand putem sa ni le satisfacem. Asta ne face liberi. Ne elibereaza de dependente si control. Un om liber respecta libertatea celorlalti si le da de fiecare data inapoi puterea de a se face fericiti.

Cand am invatat despre siguranta, diversitate, semnificatii, conexiune, iubire, crestere si implinire, si pe rand de toate nevoile pe care le am sau le voi avea vreodata, ca sta in puterea mea sa le implinesc, sa stiu ca am resurse nelimitate furnizate de prezenta mea in lume, ca imi pot ajusta nevoile fiind tot mai flexibila, si daca unele din ele nu mai sunt reprezentative pt mine sa le inlocuiesc sau sa le sterg...

Am dat mai departe copiilor acest minunat cadou al unei noi versiuni mai fericite despre cum poti sa alegi sa iti traiesti jocul vietii SI SA PERMITI CELORLALTI SA FACA LA FEL, fiindca nu serveste nimanui sa ii faci pe ceilalti sa se simta stingheri si dependenti sau controlati in preajma ta.

Daca lumina din tine se revarsa in lume, cu toata genialitatea ta, le vei permite automat si celorlalti sa traiasca la fel, sa isi descatuseze limitele, fiindca te au pe tine de model, si asta este eliberator, mai ales de frica de a nu straluci fiindca cineva iti vrea capul, sau ca poate ce iti place tie nu ar fi apreciat de altii.

Vei vedea vazand la altii ca re isi permit sa se exprime, ca poti face o arta minunata din orice alegi sa manifesti, treci firesc de la competitie la cooperare cand cei din jur au renuntat la lupta de putere pentru joaca impreuna, se creaza de la sine o alta lume, cu o alta frecventa.

Cine alege sa traiasca in continuare in vechea paradigma karmica, a platilor, a pacatelor si pedepselor, a reactiilor inconstiente are toata libertatea inca sa se joace in acel registru. Vei respecta alegerea fiecaruia, mai ales ca intersectiile vibrationale dintre tine si acestia sunt din ce in ce mai limitate pana dispar.

Cand reapar este ca esti sursa de inspiratie pentru cei care aleg sa se maturizeze emotional, social, sa isi aminteasca de o alta versiune despre ei, aceea pe care tu si cei din jurul tau deja o manifestati.

Cand traiesti liber copiii invata sa isi desfaca singuri cordonul ombilical, Invata ca au toata planeta si Universul ca si curtea lor de joaca, nu dezvolta atasamente sau invata rapid consecintele atasarii si limitarii libertatii personale si ale celorlalti, iar fiintele lor inteligente cupleaza rapid la "ce tie nu iti place altuia nu ii face" si implementeaza aceasta in vietile lor.

Cautand despre postarea de mai jos la sugestia dintr-un comentariu se pare ca e doar un mesaj care circula de peste zece de ani si de fapt paianjenul nu are capacitatea de a produce vreo toxina periculoasa pentru om.

Am preluat mesajul de la un bun prieten si fost profesor din facultate si nu mi-a trecut prin cam ca el, un om riguros de stiinta sa dea mai departe un mesaj care sa fie hoax.

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Telamonia_dimidiata

Multumesc de intelegere!

Mai jos gasiti basmul cuiva care se plictiseste pe internet... fanteziind povesti cu paianjeni minusculi dar ucigasi :)

Trei femei au ajuns în 5 zile la diferite spitale, toate cu aceleaşi simptome.

Febră, frisoane şi vomă, urmate de colaps muscular, paralizie şi chiar moarte.

Nu erau semne externe ale unei traume. Autopsia a relevat toxicitate în sânge.

Aceste femei nu se cunoşteau între ele, păreau că nu aveau nimic în comun.

Fără îndoială, s-a descoperit că toate vizitaseră acelaşi restaurant, câteva zile înainte de a muri.

Ministerul Sănătăţii a ordonat să se investigheze restaurantul.

Au inspectat şi au preluat probe de peste tot: alimente, apă, aer condiţionat şi n-au găsit nimic.

Şansa a fost că au ajuns la spital şi o chelneriţă a restaurantului, care prezenta aceleaşi simptome.

Le-a spus doctorilor că fusese în vacanţă şi venise la restaurant doar să-şi ia salariul.

Nu mâncase şi nu băuse nimic în timp ce stătuse acolo, dar fusese la toaletă.

Atunci un toxicolog din echipa de investigare şi-a amintit de un articol pe care l-a citit. S-a dus cu maşina la restaurant, a intrat la toaletă ridicind capacul closetului.

Sub capac, fără să se poată vedea la prima vedere, se afla un mic păianjen.

Păianjenul a fost prins şi dus la laborator, unde s-a determinat că era Telamonia dimidiata.

Telamonia dimidiata, numită aşa pentru culoarea ei roşiatică.

Veninul acestui păianjen este în totalitate toxic, dar efectul său poate să apară câteva zile mai târziu.

Le place clima rece, întunericul şi umezeala şi în marginile closetului au exact ambientul acesta.

După câteva zile au adus un avocat la sala de urgenţă al unui spital.

Înainte de a muri, i-a spus doctorului că fusese în voiaj de afaceri.

Deşi nu vizitase niciun restaurant, el avea pe fesa dreaptă, ca şi toate celelalte victime, o mică rană, care s-a dovedit a fi o înţepătură de păianjen.

Consiliul de Aeronautică Civil a ordonat inspecţia imediată a toaletelor din toate avioanele precedente şi au descoperit cuiburi de Telamonia dimidiata în 4 avioane diferite.

Acum se presupune credem că aceşti păianjeni se pot găsi în oricare parte a ţării.

Aşa că vă rog, înainte de a folosi un closet public, ridicaţi capacul pentru a verifica dacă există păianjeni. Aceasta îţi poate salva viaţa!


 TOŢI SUNTEM IGNORANŢI,

 DAR NU TOTI IGNORAM ACELEASI LUCRURI !

       (Einstein)

Sursa: http://romanianoastra.info/2017/02/26/branza-de-cauciuc-din-ulei-de-palmier-ultimul-experiment-social-pe-stomacul-romanilor-de-la-sapun-la-branza/ Noastra.ro

Multumim pentru articol! Pentru informare! Minunat si documentat :)

A fost odata ca niciodata, un timp in care:

☆ lucrand cu oameni foarte bolnavi sau pe moarte evitam sa le spun ca nu prea mai aveau zile dupa cum se vedeau lucrurile din experienta noastra ca medici in situatia lui,

...desi paradoxal eu imi doream si ceream sa mi se spuna adevarul ca sa pot lua decizii pentru timpul ramas pozand in a fi destul de puternica sa duc orice.

Undeva in mintea mea de atunci credeam ca nu oricine este destul de putenica sa duca un diagnostic. Uneori nici membrii familiei nu par suficient de puternici sa asimileze un verdict medical care suna ca o sentinta la moarte pentru cineva drag lor

☆ dar treaba asta cu minciunile albe si adevarurile spuse pe jumatate nu a inceput in si dupa facultatea de medicina

Marele soc al copilariei mele a fost sa realizez cat de des minte toata lumea, si cat de multi nu suporta minciuna, insa o practica!

Am invatat de mica faptul ca parintii si bunicii nu suportau adevarul, nu erau destul de maturi emotional sa duca orice, si atunci fie imi pazeam poponeata evitand sa spun lucruri care poate nu aveau sa iasa la iveala vreodata, fie minteam ca sa ii protejez pe ei

☆ prima minciuna constienta am invatat-o pe la 3 ani sub forma de secretul nostru, al meu si al cuiva din casa care nu imi dadea voie sa vorbesc cu ai mei despre ce se intampla intre noi, si ca ma spune la ai mei daca nu sunt supusa si ascultatoare si nu fac tot ce imi cere fara sa spun cuiva

Ma ameninta ca daca nu fac ce vrea el ma spune la ai mei si ei vor trebui sa ma dea la un camin de copii fara parinti, copii care nu au fost nici ei ascultatori

La 6 ani le-am spus parintilor ce se intampla, ca vreau sa ma duca la casa de copii fara parinti, ca oricum nu sunt niste parinti pe care sa ii vreau de parinti, mai bine fara, si pot sa ma dea oriunde ca ar fi mai bine decat cu ei si cu el sub acelasi acoperis

In felul in care au stiut ei, au vrut sa ma faca sa uit dandu-mi pilule, uitand ca sunt o fiinta simtitoare si sa stea cineva de vorba cu mine. Medicul a decis ca mai bine sa nu vorbim despre ce s-a intamplat, ca voi uita si voi avea o viata frumoasa.

Abia in clasa a saptea mi-am amintit, cautand sa gasesc motivul real pentru care ma sufocam in somn si nu dormeam si mi-am amintit, cum eram trezita din somnul de poftele trupesti ale unui adult in ingrijirea caruia ma lasa familia, fara sa aiba habar de ce se intampla in lipsa lor, sau unde ma ducea la plimbare...

Tata nu a stiut niciodata ce mi se intamplase. Am fost invatata sa il mintim. Sa nu stie ca il omora si ajungea la inchisoare pe viata si eu urma sa nu mai am tata. Asa am ajuns sa cred ca barbatii si tati sunt slabi si nu sunt in stare sa isi apere copiii la modul real, si ca de fapt ei au nevoie sa fie protejati, fiind instabili emotional si necontrolati :)

In timp aveam sa schimb aceasta paradigma, insa nu a fost usor sa invat sa am incredere in oameni, si intai am inceput sa am incredere in mine ca voi fi in siguranta avand incredere in oameni...

☆ alte situatii in care am invatat sa mint au fost cele in care fratele meu ii spunea mamei ca l-am batut atunci cand cadea si se lovea si se invinetea ca sa se distreze ca ma vada pedepsita si nu mai era comparat cu mine ca eu eram cea desteapta si flexibila si preocupata de reparatii si tehnica si alte tampenii care cu siguranta ii produceau multa frustrare pe care si-o exprima mintind ca sa fiu eu pedepsita, sa sufar datorita lui, cum suferea el datorita mie

Ce a patit dupa ce ma pedepseau ai mei gratuit? ...., chiar si-a luat-o, o lunga perioada de timp, macar sa am de ce incasa ce incasam oricum, desi ai mei nu m-au crezut pe mine ca nu il atinsesem, nici nu stiam cand si unde se lovise, dar atunci au ales sa ma pedepseasca pentru ca fiind mai mare ca el nu eram destul de pe faza sa nu se loveasca printisorul

Dar de micile mele accidente cui ii pasa? eram mica si slaba, si cu sechele de rahitism, si prea neagra si urata ca sa ma numeasca si pe mine copilul lor si sa ne trateze la fel... :))

Acum zambesc, atunci am suferit cumplit ca el era "puiu mamii" si eu cea care era stigata pe nume de mama atunci cand aveam de facut treaba: tot ce insemna cumparaturi: noaptea cozi interminabile la lapte si lactate si carne, orice, mama ma chema sa ma trimita la cumparaturi pentru un pachet de tigari si sticle de apa minerala nu conta ca m-as fi jucat si eu cu prietenele,

petreceam ore multe din viata stand la paine, cozi de zile in sir inainte sa vina portocalele, temele fratelui meu, curatenie, batut covoare, spalat bibelouri, calcat haine, sters pe jos si praful de pe mobile, facut mancare mai incoace, si dat bani imprumut fara sa ii mai primesc inapoi de cand am inceput sa primesc bursa... Ca sa nu vada tata cat cheltuie mama, bolnava de inima si fumatoare, ca el se lasase de fumat pentru ea...

Iar il protejam pe tata. Omiteam ca stiu ca fratelo chiuleste cat incape, ca sa nu sufere bietul tata. Fraierul familiei, care muncea in delegatii si nu stia in ce casa de talhari se transformase familia lui, si nici cat de mult sufeream vazand toate astea. Ca imi pierdeam increderea in rostul vietii pe zi ce trecea. Ca nu imi doream sa traiesc intr-o familie de asa factura.

Am inceput sa intreb prietene cu arata viata lor. Toti traiau in jurul meu aceleasi minciuni. Aceeasi viata furata. Nu intelegeam de ce trebuia sa mintim. De ce tata ne cerea disperat sa spunem mereu adevarul, si totusi el era mintit cel mai mult.

Intr-un tarziu am inteles ca el era marele mincinos al vietii lui, care credea ca aducand multi bani acasa noi vom fi fericiti in numele sacrificiului facut pentru noi. Asta cand m-am trezit mintita de copii in ultimul hal si cu banii tocati. De fapt am realizat ca ma minteam ca daca eu muncesc ca disperata ajutand oamenii sa se faca bine, ei vor fi fericiti fara mine.

Casa mea a ajuns un depozit de haine si lucruri de dus la manastiri. Am luat proportii de la atat minciuna ca sunt fericita ca oamenii se vindeca in jurul meu si ca ei dadeau altora de veste ca nu exista boli incurabile. Am incetat sa ma uit la mine, la nevoile mele. La un moment dat m-am trezit. Am inceput sa lucrez din nou cu mine intens. Ore de onestitate.

Ma calugarisem ca sa am mai mult timp pentru pacienti, timp in care as fi lucrat la o relatie de cuplu care sa imi arate mai repede ce nu intelesesem multa vreme, de ce tata care vroia adevar, primise mereu minciuna. Ca se mintea singur. Ca si mine.

Eu ajutam oameni sa se vindece. Nu ar fi trebuit sa fiu fericita. Nu, nu neaparat. Asta aduce un grad de satisfactie ca dai lumii ceva de valoare, insa nu poti sa dai din ce nu ai de dat. Nu mai aveam destul timp pentru mine si copii de atatea programari. Fara programari, nu erau bani. Am invatat sa imi evaluez altfel timpul. Eram dispusa sa lucrez altceva ca sa petrec timp cu mine si copiii, sa postez gratuit cazuistica din tonele de gilmari si amintiri din consilieri si sa incetez cu a fi consilier pe autovindecare.

Cand ce sa vezi, vine cineva cu o suma astronomica, pe care am inceput sa o primesc pe aceleasi consilieri. Alta lume, alti oameni, alti bani. Oameni care intelegeau ca ce primeau le schimba vietile si ma plateau astfel incat sa am timp pentru copii.

Din inertie avand bani am intrat oar pe un film de facut acte caritabile, si iar am lasat copiii deoparte sa inteleg ca de fapt nu erau banii problema. Poate ca daca ii intrebam din start pe copii aflam de mult ce ar fi aflat tata daca ma intreba pe mine :))

Ani de automintire. Suficienti cat sa ma determine sa gasesc adevarul. Sa gasesc solutii. Sa invata ca pana nu ne doare destul, pana cand deranjul nu e destul de mare ne complacem in suferinta, amagindu-ne ca nu mai dureaza mult -pe tata l-a tinut pana ala moarte, ca nu e chiar atat de rau, ca altora le merge mai rau...

Si ce daca!

Mie nu imi mai era bine cu viata mea. Am incetat sa ma mint ca a sta departe de copii ii va maturiza. Da, din versiunea de autism dobandit infantil in autism adult :)) la fel ca Mama lor.

Ma trezeam din nou intr-un cancer sufletesc, care era mult mai grav decat unul organic, biologic. Era o forma de pacaleala in care Natura iti permite sa supravietuiesti, ca ai de hranit copiii ei, care crezi ca sunt ai tai, te lasa sa te duci la produs, in cea mai elevata si spirituala forma de pacaleala, si timpul trece, intr-o dulce anestezie, mai putin dureroasa decat constientizarea unor adevaruri, a infrunta niste frici, care nici macar nu au fost din start ale mele.

Il uram pe tata fara sa imi dau seama pentru ca ma facuse ca si copil sa visez o casa la munte, la tara,pe dealuri, cu cai, caini, gospodarie, viata linistita, drumetii, la pachet cu ce imi doream de fapt: timp petrecut impreuna. Din acest film, timpul nu l-am primit, am crescut, tata s-a imbolnavit de cancer si a murit, si am urmat un vis fara substanta, bazat pe speranta implinirii unei fericiri din copilarie.

Acasa cu tata.

Am incercat cu disperare sa constriesc acsa pe care o proiectase pentru noi, pana am invatat sa ii dau drumul, sa ma simt acasa in mine, sa realizez ca nu a contat unde am dormit, unde am mancat, ca ma simteam acasa. Am incetat sa ma mint ca acasa nu e decat in casa din proiectul facut de tata. De asta orice alta casa am avut sau cumparat mi-a fost luata. Multumesc beneficiarilor actuali! Daca locuiam acolo inca ma pacaleam ca sunt fericita.

Asa am invatat iar si iar sa ma mint...

Cum ca eu sunt fata buna. De fapt nu simteam sa fac toate acele lucruri, dar vazand ca tata e aproape tot timpul pe santier, mama tot prin spitale bolnava de inima, bunicii spre binele lor si al matusii ne-au semiobligat sa ne mutam din casa construita de tata in bloc complotand impotriva mamei, fapt pentru caree in timp, fiecare si-a incasat portia de suferinta si minciuna si complot....

...desi bunica parea sa ma iubeasca mai mult decat ai mei parinti, sa ma scoata din ca,era lor plina de fum de tigara cand eu aveam astm, aceeasi bunica a plecat in statiune la Calimanesti la bai, ca sa nu mai pot fugi noaptea de acasa desculta si in pijamale, sa sun la ei la poarta... ca deh o deranjam pe matusica

Ca sa le ramana lor si fiicei lor casa construita de tata... o vreme lezam urat si ignorat, si imi doream sa nu le mai vad vreodata, mult timp nu le-am calcat pragul, pana am realizat ca nu pot fii fericita atata timp cat aveam o zona in umbra constiintei in ignoranta

Am iesit din minciuna ca sunt fericita fara ele, le-am inteles comportamentele, fricile, limitele, neputintele si am reinvatat sa le iubesc, iubindu-ma pe mine in versiunea nou, nu de fraiera ci de OM, fiinta umana simtitoare, infinit mai detasata de notiunile de familie, cu atasamente si asteptari.

☆ am invatat in viata, penyru un timp, ca iubirea e ceva conditionat, ca altii stiu mai bine pentru mine ce trebuie sa simt si ca urma sa ma deprind ca adult sa stiu mai bine pentru altii ce trebuie sa simta, si la un moment dat m-am pierdut cu totul in a interpreta totul asa cum fusesem dreasata

Faceam presupuneri inutile despre ce simt si gandesc oamenii, realizam ca toti suntem la fel de ipocriti si falsi, si imi doream o lume fara minciuna, faara sa realizez ca marele mincinos al vietii mele eram eu

Ca pescarusul Livingstone m-am izolat: nu mai vorbeam decat intrebata si atunci cu liniutia si punct, scurt si la subiect. Si purtam mereu doliu indian, dupa fiinta mea care nu putea sa se exprime... care trebuia sa moara fiindca nu mai suporta troaca comuna de emotii si exprimare numita socializare

Muream la scoala u de invatam chestii inutile ca trebuie, muream acasa unde nu mai stiam cine sunte eu si care sunt nevoiele mele ca era cineva care sa stie ca trebuie sa invata sa devin femeie, adica nevasta si mama, in slujba societatii, cand eu vroiam pe munti, pe bicicleta, sa alerg, sa inot, sa citesc, sa cant si sa dansez pentru mine.

Ma pregateam sa fiu buna pentru un barbat, pentru o viata de familie care insemna din start unmmare fiasco, o mare ipocrizie colectiva, o capcana fara scare ca in familia mea nimeni nu divortase vreodata, in afara doar de sora lui tata de cel care abuzase de mine

Si iar eu eram de vina, dupa parerea mamei mele, ca femeia este intotdeauna de vina. Oare si pe ea se percepea inadecava, gresita, stricata, defecta, buna de nimic, vinoavata pentru drama lumii si a pacatului originar. Alt program autodistructiv.

Ca sinucidere afectiva si sa se termine viata mai repede, dupa moartea lui Dan m-am casatorit in anul I, am facut copil, ca pana atunci eram singura virgina :)) la minte si nerezolvata de cineva de varsta noastra. Am invatat sa descopar in sot un barbat puternic si un copil speriat, un monstru si un inger, un profesor si un elev, insa nu stiam cum sa le integrez pe toate astea.

Nu ma invatase nimeni sa fiu OM

☆ am facut arte martiale si am invatat sa fiu disciplinata, sa spun adevarul macar acolo si sa imi depasesc mereu limitele

Am invatat ca, desi mi se spunea de mica fapul ca femeile din familia mea au probleme cu splina si nu pot alerga m-am antrenat pas cu pas sa merg mult si din ce in ce mai alert pana simteam splina ca ma opreste de durere si ma indoiam in doua la pamant. Am ajuns sa alerg 9 ore continuu si inca in destul de mare viteza.

AM INVATAT CA NU TOT CE MI S-A SPUS VREODATA ESTE UN ADEVAR

☆ am invatat sa imi sterg notele din carnet cu atat maiestrie ca nici educatoarea nu mai era convinsa ca mi-a trecut nota in carnet,...

Asta dupa ce mi-am primita pedeapsa cuvenita dupa prima nota stearsa cu radiera pana am gaurit pagina din carnetul de note unde incasasem pe nedrept o nota ca si cum nu imi facusem tema ca imi uitasem caietul, in clasa intai

Acasa bataie pentru minciuna si ascunderea adevarului, in loc sa mi se creeze cadrul in care sa nu ma simt judecata pentru note, ci iubita ca ceva viu si infinit mai pretios decat nota care insemna pentru nime tot ce nu stia invatatoarea sau profesorii despre mine: ca murise bunicu, ca murise un prieten, ca imi ucisesera si gatisera iepurasul alb cu ochii rosii care se numea Grigoras si imi facusera breloc din codita lui,

ca nu imi statea mintea la caietul cu tema lu peste prajit... ca imi murise viitorul atunci cand Dan a murit in accident, si cand Edi a facut leucemie dupa ce ne-am batut la scoala si cuprinsa de vinovatie ca il batusem ca fata mica si slabanoaga, ii faceam temele si ma rugam sa traiasca, si totusi a murit, ca Dumnezeu era in concediu cand ma rugam eu :))

Luam note in care nu se vedea ca profesorul intelege ca eu nu intelegeam nimic din ce preda el sau ea la scoala... ca imi suna in cap piesa de muzica pe care am auzit-o in bar, pe malul Somesului, intr-o zi frumoasa si insorita de primavara,  atunci cand mi-au spus prietenii lui ca Dan murise si ai lui nu mai vroiau sa ma vada

De parca stiau ca...

☆ ii scrisesem lui Dan o scrisoare in care ii spuneam ce nu ii puteam spune fata in fata, ca nu as fi suportat dispretul, respingerea cu care presupuneam ca m-ar privi pentru ca nu mai putem fi virgini la casatorie amandoi asa cum visam de 2 ani

si ii scrisesem ca inteleg daca nu ma va ierta niciodata, ca nu mai vrea sa ma vada - fricile mele de a fi respinsa, judecata, scoasa in afara lumii, nu ca ma regaseam prea mult in lume ci mai deloc, ca abia atunci mi-am amintit ca fusesem abuzata de unchiul in copilarie si primisem tranchilizante si alte medicamente ca sa fiu linistita, docila si mai ales ca sa uit si ca nu ii ascunsesm asta deliberat,

Ca viata mea fara el nu mai avea rost, ca ma gandeam sa merg la manastire sa ma calugaresc sa spal pacatele neamului cu rugaciuni, cat ii doream de mult sa fie fericit cu o fata virgina si iu ita de Dumnezeu, nu una stricata ca mine

In acelasi timp il uram pe Dumnezeu desi mergeam duminicile la biserica pentru ca nici el nici tata si nimeni nu il impiedicase pe Puiu sa abuzeze de mine, de un copil care nu se putea opune fortei lui de adul si manipularii psihice.

In maxima mea onestitate am constatat ca mereu iesea prost cand spuneam sau scriam adevarul! Si aveam sa traiesc cu aceasta convingere multi ani, pana cand am schimbat formularea cu:

imi asum sa spun adevarul clipa de clipa prin limbaj corporal si verbal fiindca asta face in mine si in jur o lume mai fericita.

In timp ce scrisoarea zacea in posta lui eu aflam ca el a murit, eram innebunita de durere, apoi i-am spart cutia postala cu o tona de vinovatie pentru moartea lui, si dand dreptate familiei lui care nu mai vroia sa ma vada, ca prin ce eram determinasem in mintea mea sa le moara copilul, iubirea vietii mele :))

Era destul ca eu credeam ca el murise ca eu nu mai eram virgina si ma pedepsea Bunul Dumnezeu ca el era pur si eu nu, pe mine ma lasa in Valea Plangerii si pe el l-a dus la Ceruri, insa familia lui si eu eram devastati de disparitia lui fizica, fara de care viata nu mai avea rost, insa mult timp nu am gasit curajul de a imi curma zilele

Eu tanjeam sa ma tina in brate, sa ma priveasca cu ochii mari, genele lungi si intoarse si privirea in care aveam sentimentul ca totul este posibil pe lumea asta, o lume sincera si plina de bucurie de viata, o lume buna si plina de oameni ca noi, ca daca noi puteam sa ne iubim asa puteau si altii sa invete de la noi sau au stiut si au uitat...

La fel ca mine, la scurt timp dupa moartea lui Dan am uitat de iubire, am trait in bezna, intr-o noapte a sufletului in adancimile pamantului unde ma vizualizam sa nu se spurce lumea la suprafata pamantului cu mine in ea

☆ Odata cu moartea lui Dan m-am mintit ca viata nu mai are rost fara el si ca un samurai demn ce eram, trebuia sa mor... :)) macar atat demnitate prost inteleasa :))

Nu aveam o sabie pe vremea aceea, am primit-o cand nu mai aveam de gand sa o folosesc :)) insa am gasit o lama de ras de la bunicu si mi-am zgariat venele sa merg si eu la locul meu in infern, fiindca in acest mare spital de nebuni, ignoranti si mincinosi nu mai suportam sa traiesc

Sangele se scurgea, de ziua mea, pe podeaua umbrita din fata salii profesorale, unde eram de serviciu pe scoala, pana s-a prins diriginta ca ceva nu era in regula cu mine. A venit tinta la mine, mi-a luat mana care nu era la vedere, mai ales in bezna din fata salii profesorale si m-a dus la cabinet.

Stiind ca mama era bolnava de inima si tata pe santier mi-a cerut sa mintim amandoua si sa nu mai spunem nimanui de ce port bentite elastice late, de prins parul, pe ambele gaturi ale mainii.

Asta era alta minciuna cu aprobare de la stapanire :))

Nu intelegeam ca felul in care percepeam realitatea era doar un film socio familial cu care fusesem spalata pe creier ca multi altii, mai toti cei din jurul meu, nu stiam ca existau unii care au iesit din acest film, pana am citit si eu, in liceu, "Jocul Vietii si Cum sa il Joci."

Cartea asta mi-a schimbat viata, dupa ce nu am reusit sa ies din lumea aceasta ca nu era momentul. Jocul Vietii avea mai multe niveluri pe care urma sa le descopar in calatoria interioara spre Lumina.

Ma bucur ca nu am reusit sa trec dincolo nici atunci si nici in alte dati, in care moartea parea mai onorabila decat o viata in mizerie sufleteasca, fiindca ratam atat de multe experiente de viata minunate.

Evident ca nu le-am perceput a fi minunate oglinzi si surse de maturizare din prima. Nu credeam ca oamenii se pot schimba. Chiar si de la cei pe care ii admiram ca pareau fericiti am aflat ca jucau bine in social dar ca nu se iubeau la modul real decat pe ei, ca se certau cu partenerul in solitudine, ca aveau perceptii diferite de viata dar le placea sa fie macar in public, admirati!

Singurii care pareau ca se iubesc erau parintii mei. Se intelegeau din priviri. Tata ne cerea sa fim sinceri si sa ne asumam pedepse, insa noi nu eram dispusi sa fim pedepsiti si deci omiteam de buna voie ceea ce poate in timp nu l-ar mai fi durut la fel de tare.

Am aflat cand am ajuns si eu mama, cat de tare te doare sa afli ca de o viata esti mintita de copii care nu iti pot spune adevarul de teama ca nu poti duce, ca esti prea slaba ca sa nu iei personal ce s-a intamplat, sa nu iti cada cerul in cap, sa nu faci o drama din niste pantofi murdari de caca de pe strada, sau o catastrofa din o nota mai mica de 10, doar pentru ca asa fusese la mine acasa...

Durea ca nu am stiut sa fiu prietena cu copii, la fel cum o acuzam pe mama ca nu ii pasase de noi. Ma mintisem ca eu voi fi o mama mai buna si ma durea cumplit ca mama avusese dreptate si am devenit pentru copii o bestie, eticheta pe care nici nu indrazneam sa i-o pun oficial mamei, dar o traiam subtil.

Copii au mintit, cum am mintit si omis sa spun tot sau ceva din speranta ca in timp ca parinte o sa te maturizezi, ca intre timp te prinzi si tu ca nu se dau gauri in cer, ca mai rasare soarele indiferent ce enormitate crezi ca ai facut, ca nu totul e sfrasitul lumii, asa cum pare, si sa nu mai faci furtuni in pahare cu apa, sa nu mai trebuiasca pruncii sa traiasca in casa cu mine ca si sum ar calca pe coji de oua fragile.

Am invatat ca viata este perfecta, ca nici macar sa minti nu poti fara ca asta sa fie ingaduit de Dumnezeu, ca sa te vezi, sa te analizezi, tot cu Voia Universala, si sa iesi din boli si suferinte si moarte.

☆ Dupa ani si ani de reflectii si intrebari si cautari si suferinte am inteles ca suferim pentru ca mintim. Mintim pentru ca am fost structurati din minciuna si asta este prima noastra natura.

☆ l-am mintit pe tata cand avea cancer ca nu ma puteam uita in ochii lui cu privirea otravita de verdictul medical: moarte in max 6 luni indiferent ce ai face.

Nu eram in stare sa intreb atunci daca si cu si fara otrava moare de ce sa il mai otravim nene. Dar speram... Am platit miliarde pe speranta, in van, la vanzatori de iluzii de sanatate. Si tata a plecat. Si el... urmat de bunicul, tatal tatalui si fratii mamei...

El omul care si-a dorit mereu sa i se spuna adevarul. A murit stiind, dar acceptand minciuna ca e dus la oncologie la tratament ca doar acolo stiu gestiona tatamente speciale pentru pancreasul lui. Am intels asta cand la multi ani dupa, inainte de a cadpa de vinovatie si pentru moartea lui, ca eu il certam sa mearga la citostatice si raze ca sa se faca bine. Si ca nu conteaza cat de rau se simte pe moment, nici ca "simte ca ii circula moartea pe vene", ca toate trec :)

Insa nu neaparat merg lucrurile cum am vrea noi sa mearga!

Tata si mama, si mediul meu social nu au creat cadrul in care sa simta ceilalti ca ei pot duce fara, sa aplice repercursiuni, adevarurile celorlalti... Ca nu se restrictioneaza accesul la iubire. La resurse...

Am invatat sa fac asta pentru copiii pe care i-am adus pe lume. Ei stiu ca indiferent ce ar face sunt iubiti, au acces la resurse, ca toti sunt la fel de importanti pentru mine si ca le onorez nevoile individual si sa nu faca comparatii, ci sa ceara pentru ei, sa ma sesizeze daca li se pare ca sunt nedreptatiti...

Si chiar daca ar simti sa minta si sa ma minta ma stradui sa le ofer un model de autenticitate si integritate si ca asta poate fi facuta cu blandete, cu dragoste, cu smerenie, cu compasiune.

Dar mai ales ca asta se invata. Ca nu se face peste noapte.

Ca e asemeni unui joc, intai ii inveti regulile ca sa poti juca alaturi de cei care vor sa joaca si ca iti asumi faptul ca unii copii emotional si maturi ca varsta biologica vor mai fi tentati sa triseze si sa daca te prinzi le poti spune cu blandete, ca poti alege sa nu te mai joci cu ei un timp, ca esti liber sa jonglezi cu viata ta si ca le este disponibila si lor aceasta versiune in care nu ii judeci fiindca ai trecut si tu pe acolo.

Ca ai nevoie sa te vindeci de ranile care apar atunci cand te antrenezi sa nu mai minti. Cand o parte din tine se transforma in altceva si asta aduce o alta identitate.

☆ am mintit-o pe bunica, de fapt nu i-am spus ca a murit mama ca pe vremea aceea ii cam jucau feste neuronii si trecea prin stari in care nu ne recunostea, nu stia ce e cu noi si cine suntem. Credea matusa, ca adevarul ii va face rau bunicii si ca tot ea va trebui sa o suporte pe bunica pe care o are in ingrijire, atunci cand noi plecam la casele noastre dupa inmormantarea mamei.

Marea minciuna cu care venea matusa era ca daca bunica moare atunci cand afla vestea asta este vina noastra. Mama doar murise. Asta este adevarul. Interpretarile sunt cele care ne omoara sau nu. Si era greu de suportat ideea, vinovatia.

Asa ca inca bunica nu stie ca nora ei nu mai e pe lumea asta de cativa ani buni. Inca nu stiu cum si cand si daca ii vom spune vreodata, daca o ajuta sau nu, insa pornind de aici eu le-am spus copiilor sa imi spuna tot ce se intampla in viata lor, sa aiba incredere ca pot duce :)

Nu am un atasament fata de asta, insa stiu ca adevarul costa mai putin decat o minciuna si ca in lumea mea oamenii si fiintele simtitoare aud mereu ce gandesc, in cel mai scurt timp posibil in care ma prind ca lucrurile sunt altfel decat le vedem la un moment dat.

☆ nu am stiut cum sa ii spun unui partener de cuplu ca pentru mine viata noastra intima nu este satifacatoare. Ca el in peste 90% din cazuri simtea sa ne oprim inainte ca eu sa fi simtit ca am ajuns sa ne conectam unul la fiinta celuilalt, daramite sa ajung la o stare de bine, ca orgasmul era la mii de ani lumina :)

Mi-a luat timp sa caut sa vad cum sa ii spun asta. Am facut-o in multe feluri, pornind de la ce identificam fiecare ca si frici si nevoi. Am lucrat la asta luni de zile. Unul cu altul si fiecare individual.

Am analizat toate aspectele minunate ale relatiei, pe care i le-am comunicat si lui. I-am spus ca imi doresc toate astea in viata, ca ma vad traind cu el, dar ca era nevoie sa facem ceva cu viata noastra intima, ca ma simteam folosita atata timp cat el era mereu cel care decidea cand ne oprim ca lui ii fusese de ajuns.

Am inteles ca nu ii spuneam cat de aiurea ma simtisem eu dupa, de teama de a nu pierde ce venea la pachet cu el, de teama de a nu ii strica su lui starea de bine, de teama de a nu il castra ca nu fusese atent la emotiile si sentimentele mele de neimplinire, ca taraganasem treaba asta si ca mi-a luat timp sa imi dau seama exact ce nu mai vreau sa se intample.

Imi era jena ca stiam multe si totusi nu ma oprisem sa analizez la rece situatia. Ca odata din 10 momente intime petreceam destul timp in pat ca sa fiu implinita si eu si stergeam celelalte momente. Insa iar veneau celelalte 9 dati de bine pentru el, nu destul pentru mine... iar disconfort!

Analizand ce simt, adica incetinind ritmul vietii pana la oprire din tot ce faceam, dandu-mi timp, am descoperit minciunile, fricile, nevoile si a urmat actiunea...

Odata facuta analiza fricilor si nevoilor a fost simplu pentru mine sa stabilesc ca ideal pentru mine ar fi sa facem dragoste doar atunci cand stim ca avem tot timpul din lume sa o facem ca un act de afectiune. Ca ma intereseaza ce simte el cand stie ca eu doar 1 din 10 dati ma simt implinita, si 9 din 10 ma simteam folosita ca stiam din start ca suntem contra cronometru si ca nu doream doar sa ne conectam fizic ca un pupic si o imbratisare la venire si la plecare si de cate ori ne mai apuca pe cate unul.

Spre surprinderea mea nici macar nu realizase ca mie nu imi era bine. Ca nu intelegea de ce o perioada eram plouata si gandita si alta perioada parca zburam si radiam lumina. Credea ca are de a face cu fazele lunare feminine si se obisnuise cu toanele mele.

Si eu ma obisnuiam din ce in ce mai des cu stilul lui!

Am invatat sa nu mai tin in mine. Sa spun ca ceva nu imi e bine chiar daca nu imi e clar ce. Ca vom continua cu acordul ambilor sa ne studiem, sa ne observam emotiile, sentimentele, senzatiile fizice si sa facem asta in legatura cu orice, nu doar cu a face dragoste.

☆ Am invatat ca orice frica are in spate un cortegiu de minciuni. Unele mai evidente altele bine brodate in spatele unui simt de datorie, de vinovatie, de iluzia neputintei, de impresia inferioritatii, de pacaleala superioritatii, de orice se poate agata egoul sa ne tina in lanturile fricilor, separati de nevoile noastre reale, de teama ca am fi etichetati ca egoisti.

Cu toate acestea ne-ar place copiii nostrii sa traiasca pentru ei, nu pentru noi. Sa fie acei egoisti, care, dupa ce isi umplu propriile rezervoare de iubire nu poate decat sa reverse din ele in jur si in tot ce exista. Ca putem sa ii invatam si sa invatam impreuna sa ne comunicam disconfortul fizic, care intotdeauna are in spate un disconfort emotional, niste frici, niste limite si sa cooperam in a le identifica si alchimiza.

☆ in fazele incipiente ale onestitatii spuneam adevarul dureros sub forma de gluma ca sa informez lumea, insa asa am ajuns sa nu mai stie lumea cand glumeam sau cand era ceva grav si serios :)

Am invatat apoi sa spun ca gluma x nu era o gluma, dar era cea mai simpla modalitate prin care puteam in acem moment sa spun ce simt cu adevarat si ce gandesc, iar cand era gluma sa precizez ca nu era un adevar spus in gluma, ci o simpla gluma :)

De multi ani... de cand ma stiu constienta...

⊙ ma stradui sa spun oricarui om ce am de zis, o vreme am facut asta asteptand sa primesc ce dadeam :)

⊙ evitam sa spun chiar partial ceva ce stiam ca poate aduce suferinta, neintelegere, ca sa nu cumva sa sufere fiinta simtitoare respectiva, sau sa nu cumva sa am de indurat niste vinovatie: asa am ascuns de cateva prietene ca le inselau sotii de dinainte de casatorie, asa mi-au ascuns si ele mie :)))

⊙ ma stradui sa nu mai irosesc timpul nimanui ascultand ceva ce nu ma intereseaza, pentru ca nu vreau sa fiu ascultata de cineva neinteresat de ce am de spus, stiind ca fiecare are ceva mai bun de facut cu timpul lui

⊙ am invatat ca o minciuna costa mai mult decat adevarul: ca timp in care sa te asiguri ca versiunea ta e mai buna, sa te convingi ca faci un bine cuiva, ca cineva nu poate duce ca nu este destul de puternic... energie, timp, resurse se scurg cu viata noastra odata atata timp cat ne mintim si ii mintim pe altii, chiar si cand e vorba de omisiuni sau mici denaturari ale situatiei

⊙ am invatat ca asa pot avea relatii autentice cu oamenii si ca se face curat in jurul meu in ce priveste calitatea relatiilor interumane si ca si mediul este mai primitor si sanatos

⊙ am invatat ca in timp minciunile duc la boli, si ca sta in puterea noastra sa ne vindecam incetand sa ne mintim ca suntem fericiti cand nu suntem decat o parte din timp sau pe unele aspecte, iar cele carora evitam sa le dam atentie de frica le dam puterea sa ne darame edificiile mintii, "buturuga mica rastoarna carul mare"

⊙ pun in aplicare "ce tie nu iti place altuia nu ii face" si "fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume"

⊙ imi doresc sa gasesc solutii la orice situatie in care nu ma simt bine, in care simturile ma avertizeaza ca ceva nu e in fluxul vietii, ca ma atentioneaza sa fac ceva diferit, sa vad ce se intampla: chiar si la situatia cu buni care azi trece pe 96 de ani, e pesti ca semnul anilor ei, si careia imi doresc sa ii putem spune ca mama nu mai e, insa de un an bun nu mai intreaba deloc de mama, desi ne cunoaste pe toti.

Pot trai impacata daca ar muri bunica, cu faptul ca odata ajunsa dincolo, unde e si mama, minciuna s-a terminat. Inca nu stiu daca imi pot asuma complet consecintele si de asta am inca nevoie de o formulare, un context in care moartea mamei sa nu mai fie o drama pentru cineva careia i-a batut moartea la usa de nenunmarate ori si a plecat totusi fara bunica de fiecare data :)

In consilierile cu pacientii cei care se vindeca foarte repede desi au boli cronice sau incurabile, sunt cei care sunt dispusi sa fie sinceri cu ei complet si sa isi faca jurnale si sinceritate, din care sa descopere cine sunt in prezent in comparatie cu cine pozau ca sunt si cu cine isi doresc cu adevarat sa fie.

O tehnica minunata pe care ti-o recomand este sa iti gasesti un prieten sau pe cineva cu care sa faci urmatorul exercitiu pentru care ai nevoie de un reportofon: timp de o ora sa spui adevarul despre tine, tot ce tineai ascuns, denaturai, jumatati de adevaruri, secrete pe care nu le stie nimeni.

De ce ai face asta? 

Astfel vei scoate in afara ta orice te bantuie si te imbolnaveste, si mai ales ca aceste minciuni sunt adevarurile altcuiva, nu ale tale. Tot ce ai mintit despre tine ca sa supravietuiestii socialului uman sunt fricile sub forma de minciuni ale generatiilor anterioare care ne circula prin ADN in toate celulele si in toti atomii.

Este timpul sa nu le mai cari cu tine, sa te ususrezi de ele. Adesea cantaresc zeci de kilograme pe corpul uman, tensiuni insuportabile care ne determina sa nu ne traim viata fericiti. 

Is Time to say Good Bye!  :) 

Cum faci asta? 

Reasculti inregistrarea pe bucatele pana cand vei realiza falsitatea afirmatiilor tale, neadevarurile pe care le-ai purtat si care te-au structurat astfel incat sa nu te mai suporti nici macar tu :)

Vei vedea ce enormitati ai gandit despre tine si cine ti le-a furnizat, le poti analiza frica din spate, nevoile si poti incepe sa intreprinzi din acel moment actiuni care sa te valideze in orice alta versiune despre tine alegi sa manifesti de acum inainte.

Acesta este unul dintre exercitiile pe care le facem la seminarii si pe care le fac cei care participa la grupurile de suport, formare in a ii consilia pe altii, life coaching, grupurile de lucru...

Pentru inceput cum recomanda Brad,  poti face asta si singur. Din experienta mea merge mult mai repede in grupuri de minim 2, ideal 3, un consilier, un beneficiar si un observator, care isi schimba rolurile prin rotatie si au posibilitatea sa invete si din minciunile altora unde ei nu considerau ca mint si sa ii ajute pe cei din echipa cu felul in care au iesit ei din minciuna.

In principui consiloerul si observatorul au rolul de sustinere a procesului, de furnizori de incredere in genialitatea beneficiarului si intervin foarte rar prin intrebari bine punctate pe frici, nevoie, actiuni concrete imediate, credibile.

Beneficiarul nu are nevoie sa fie surubarit, reparat, alchimizat mai mult decat este dispus sa se surubareasca singur. Daca vrea mai mult cere ajutor, si nu i se da un ajutor care sa ii ia din putere. 

E foarte simplu si etern vindecator sa devii constient de fricile care te determina sa minti, sa incetezi sa o faci invatand sa spui adevarul, asumandu-ti ca vei descoperi cine e sincer cu tine, cine nu suporta adevarul, cine vrea sa te controleze manipuland ce trebuie sa spui ca sa le fie bine... 

Se face curat in viata ta, dispar falsii prieteni, adevaratele relatii se duc la inaltimi vibrationale la care nu iti imaginai, iar viata in loc de iad devine un rai real, traibil, autentic, si asta ii inspira si pe altii in jurul tau sa traiasca la fel.

Povestind in 7 cu Alina, un om frumos, alaturi de care am petrecut ceva timp, am aflat ca va merge la un seminar unde inveti cum sa spui adevarul, ce adevaruri poti spune.

Am intrat pe site la el si am sa impartasesc cu voi o parte din ce am gasit si care este dragut formulat si sintetizat.

In finalul materialului Brad recunoaste ca mai are domenii in care denatureaza sau omite, chiar minte constient, insa acestea sunt doar 3 si se iarta

Ale celorlati minciuni se iarta toate, ca numai cei inconstienti care dorm pe ei si nu stiu ce isi fac, pot sa minta si sa se minta :)

 :)))

Gasesti materialui lui Brad mai jos.

Acolo unde este text tradus din engleza cu ce spune el veti gasi un text colorat in verde, iar completarile mele sunt ne-colorate.

Cum sa practici Sinceritatea Radicala

Onestitatea este primul capitol al cartii intelepciunii - Thomas Jefferson

Probabil ai spus multe minciuni micute si jumatati de adevaruri de-a lungul vietii. Si probabil ai petrecut semnificativ de multe perioade de timp evaluand ce se petrece in mintea altor oameni, pentru ca ei probabil nu sunt in totalitate sinceri cu tine.

Ce se intampla daca nu mai minteai? Daca nu mai evitai ce nu iti mirosea bine sau daca nu mai foloseai diplomatia? Cum era daca nu mai umblai pe coji de oua? Esti gata sa afli?

Miscarea "sinceritate radicala"are ca fondator pe psihoterapeutul Brad Blanton, care insista ca daca am fii complet onesti cu totii, ca in (lumea) fara minciuni -- nu conteaza cat de mici sau albe ar putea fi.  Este un angajament sa vezi si sa recunosti verbal lucrurile asa cum sunt, la maximul potential al abilitatilor tale. Daca ai un obicei de a opri rapid, din scurt sa spui ce gandesti cu adevarat, a intoarce lucrurile pe dos ia timp, dar rezultatele pot fi socant de racoritoare.

Pasi

1. Observa-te mintind. Multi oameni mint de-a lungul zile, in fiecare zi. De exemplu, 60% din oameni spun in medie doua spre trei minciuni intr-o conversatie de 10 minute!

Asa ca daca incerci sa te prinzi mintind, vei fi surprins cat de des o faci. Dea asemenea poate fi iluminator sa te gandesti cat de des oamenii din jurul tau mint.  Aminteste-ti ca scopul acestui pas este sa observi. Nu judeca, sau justifica, cum ar fi: " Ei bine, trebuie sa mint, sau alte bla bla bla-uri." Rationalizarea este produsul negarii, si negarea este o forma profunda de lipsa de onestitate.

• Cand lumea te intreaba ce mai faci, raspunzi sincer?
• Te prefaci interesat de ceva de care nu esti de fapt interesat?
• Te surprinzi mintind sa eviti sa ranesti sentimentele cuiva?
• Iti musti limba? Minti prin omisiune?

2. Gandeste-te profund daca tu chiar faci cuiva o favoare mintind
Ar trebui tu sa protejezi, sa adapostesti pe cineva de realitate? Chiar dai destul credit destinatarului minciunilor tale albe? Presupui ca sunt prea slabi sa duca adevarul?

In engleza asumi inseamna a presupune pentru cineva, o situatie versiunea ta fara sa verifici adevarul. Assum, in romana ar suna ca si cum ne-am intreba daca ne asumam faptul ca a facut presupuneri, sau mai bine intrebi si afli si versiunea celuilalt, infinit mai eliberatoare de efort si suferinta decat presupunerea :)

• Consideri ca a spune cuiva adevarul aduce sansa de a ii ajuta sa invete cum sa nu ia lucrurile personal, ceea ce este o abilitatea umana foarte valoroasa si important de avut.
• Intr-un fel este manipulator si protector sa pretinzi a fi interesat in ce spune cineva, cand de fapt nu esti. Asta este ceea ce facem adesea cu copiii, pentru ca ii consideram prea imaturi si neexperimentati sa inteleaga ca nu toata lumea e interesata de ceeavce ii intereseaza pe ei. Daca tratezi lumea din jur la fel cum tratezi copiii, vei descoperi ca oamenii din jurul tau se comporta ca niste copii.
• Este minciuna vreodata calea cea mai buna in a exprima compasiunea? Sau este cea mai usoara cale de a evita confruntarea, respingerea, sau disconfortul? Daca vei minti, atunci poate poti fi sincer cu tine in legatura cu motivul pentru care minti -- nu-ti spune ca este pentru binele persoanei, sau pentru ca estu tu bun, cand de fapt este pentru ca nu ai curajul sa fii in totalitate sincer inca.

3. Marturiseste.  Odata ce vezi cat de des minti, inceaca din cand in cand sa recunosti. De obicei este mult mai simplu sa fii sincer dupa decat in timpul situatiei, deci acesta este o buna piatra pe care sa pasesti. Poti sa incetezi minciunile din lunile sau anii trecuti (le este mai usor oamenilor sa le ierte pe acelea, si sa le vada ca pe apa de sub pod) si apoi incepe sa marturisesti despre minciunile pe care le-ai spus cu zile, ore, chiar secunde in urma. (Hmm, de fapt, chiar acum cand iti spuneam ca as fi fericit sa mananc sushi, am mintit. Chiar nu vreau sushi, doar vroiam sa par misto, interesant, la moda. Putem lua burgeri in loc?)
• Unii oameni o iau razna ingroziti, iar altii iti vor aprecia sinceritatea si impartialitatea. Aceasta este de asemenea o buna modalitatea de a incepe sa cunosti oamenii din jurul tau mai bine - sunt ei receptivi si iertatori? Sau sunt niste ticalosi dramatici si manipulatori?
• Unele marturisiri sunt mai bine servite cu a iti cere scuze.

4. De-cenzureaza-te (Inceteaza sa te cenzurezi).  Acum este momentul sa iti indepartezi filtrele dintre ceea ce gandesti si ceea ce spui. (Vezi avertismenletele de mai jos.) Poti cu adevarat sa spui ce gandesti? Inceaca. Gandeste cu voce tare o ora cand esti singur, si fa ca scop sa spui tot ce iti vine in minte, nu conteaza cat de dezordonate, murdare, sau idioate ar parea sa fie. Este un bun exercitiu de incalzire, si ar fi de dorit sa il faci cu regularitate, ca sa reintaresti conexiunea dintre creier si gura.
Incearca sa faci asta cu un prieten (poate ii explici ce faci, si ii inviti sa faca la fel, ca un joc). Si, eventual, incearca sa faci qsta cu toata lumea! Cateva idei de unde sa iti incepi startul in onestitate:
• Recunoaste cand ai uitat numele cuiva, chiar daca se presupune ca tunsa cunosti numele persoanei pentru ca va stiti de cativa ani si va vedeti regulat si le stiti numele copiilor, chiar si pe al cainelui lui, dar nu pe al persoanei respective.
• Spune cuiva cand ai inceput sa te plictisesti conversand. "Am incetat sa mai ascult un minut" sau "Nu sunt interesata sa vorbesc despre asta" sau simplu, "Sunt plictisita, ma intorc in 10 minute."
• Exprima frustrarea cu co-lucratorii, chiar si cu seful tau. "Sunt contrariat ca nu mi-ai raspuns mai devreme la mesajul de interes comun. Dar in acelasi timp ma simt eliberat, pentru ca daca nu putem sa iti furmizam ce ai nevoie sa lucrezi in continuare, vom putea sa iti atribuim orice intarziere a proiectului datorita lipsei tale de promptitudine sau a lipsei totale de feed-back, verigicare, validare"
• Invata cum sa practici Comunicarea Non Violenta
• Incepe-ti propozitiile cu cuvintele "Imi displaci pentru ca..." sau "Te apreviez pentru ca..."
• Daca este posibil exprimati-va sincerotatea fata in fata. Iti permite sa experimentexi plenar ramificatiile starii si situatiei de a fi sincer in totalitate si face mai dificil ca partea care primeste sa o ia la fuga -- ceea ce probabil inseamna ca ei vor fi inca acolo cand dispare socul, si interactiunea dintre voi se poate relua si se merge mai departe.

5. Tine-te bine pentru focul de retur.  Cand esti in totalitate sincer, unii omaeni iti vor respunde de aceeasi maniera. Incurajeaza asta. Aceasta este o foarte buna sansa, oportunitate sa deschizi noi dialoguri, si sa descoperi despre o persoana lucruri pe care altfel nu le-ai fi aflat niciodata, pentru ca amandoi erati prea ingroziti, speriati sa nu va raniti reciproc sentimentele. Cand ii spui amicului tau ca el e chiar gras, iti va spune poate ca barba ta te face sa arati ca si cum ai fi un om al strazii care taie lemne. Raspunde cu recunostinta! 
• "Multumesc ca imi spui."
• "Aceasta este in regula."
• "Este adevarat!"
• "Chiar asa?"

6. Afla unde sa tragi linie.  Cat des incer e prea sincer? In afacerea sinceritatii, este o linie de demarcatie fina intre a fi radical sau nesabuit. Sinceritatea cu nesabuinta si incapatanare este rezultatul impingerii plicului sinceritatii pana la punctul in care iti tragi singur gloante in picior. Granita dintre radical si nesabuit trebuie patrulata de intuitia ta. Uneori acea linie este evidenta, alteori nu.
• Fondatorul recunoaste ca minte la IRS, golf si poker
• Copiii sunt in totalitate sinceri, dar nu sunt receptivi la asta. Nici parintinlor nu sunt receptivi la aceasta sinceritate radiacala. Posibil sa nu vrei sa ii spui unui copil ca nuni-a plecat cainele la o ferma ci a murit, ca nu exista Mos Craciun, sau cum se fac de fapt copiii cand acesta crede ca ii aduce barza.

Multumesc Alina pentru ca discutia m-a inspirat sa caut si alte modalitati de a ma si a ne ajuta sa in a ne pastra mereu sinceri si in a invata modalitati de comunicare in totalitate oneste

Multumesc Brad pentru material si munca si experienta ta 

http://m.wikihow.com/Practice-Radical-Honesty

• simti ca vindecarea ta si a altora se afla dincolo de limitele medicinii clasice ?
• tu sau cineva drag tie, suferiti de o afectiune fizica sau emotionala careia nu i-ati gasit leacul ?
• te confrunti adesea cu o teama inexplicabila de imbolnavire sau chiar de moarte ?
• vrei sa afli ce credinte limitative si tipare emotionale au declansat afectiunea cu care te confrunti acum ?

• devii constient(a) de capacitatea ta de autovindecare a corpului tau si descoperi cum o poti accesa
• intelegi mecanismul prin care aproape orice boala este declansata de un conflict emotional
• descoperi care este legatura intre diferite tipuri de boli si gandurile/cuvintele care le-au generat
• inveti sa faci diferenta intre conflictul biologic si conflictul psihologic
• inveti sa aplici tehnici de eliberare emotionala (EFT)
• lucrezi direct cu Dr. Crina Veres - expert in Noua Medicina Germana, ea insasi vindecandu-se de boli grave precum cancer de colon si leucemie
• in cele 2 zile, aplici 9 metode de autovindecare fizica si emotionala pentru a obtine starea de sanatate pe care ti-o doresti

• persoanelor sanatoase care vor sa previna anumite boli declansate de stres si conflicte emotionale
• persoanelor care sufera de diverse boli cauzate de socuri emotionale si care vor sa acceseze puterea de a se autovindeca
• persoanelor care vor sa descopere raspunsuri la intrebarile lor si sa afle mijloace alternative de vindecare
• persoanelor care vor sa afle cum ne influenteaza gandurile starea de sanatate

• peste 12 ani de conferinte interne si internationale cu sustinere de lucrari pe teme de vindecari si sanatate
• peste 13 ani de studiu si practica in cancere si boli grave
• peste 15 ani de studiu si practica in domeniul nutritiei si fitoterapiei (cu multiple atestate internationale, universitare si nu in ultimul rand de la vindecatori autohtoni sau de medicina shamanica)
• peste 18 ani de studiu si practica in medicina alopata
• peste 19 ani de studiu si practica pe terapie sistemica de familie, cuplu si copii
• peste 25 de ani de studiu si practica in arte martiale, stiluri externe si interne bazate pe disciplina mintii si a trupului

• Acces seminar ambele zile
• Suport de curs
• 1 coffee break/zi la prima pauza

Beneficiarul 1:
Anamneza: omul a avut intotdeauna, la fiecare cantarire, cu exact 4 kilograme mai mult decat baremul pentru varsta si inaltimea lui, de cand se stie ca si copil.
Era obsedat ca mereu ii ies 4 kg in plus.

Cum le-a dat jos?

Simplu!

Dupa ce a incercat tot felul de regimuri alimentare, posturi religioase, nici cum nu reusea sa scape de cele 4 kg in plus.

Cand a venit la mine l-am intrebat ce inseamna pentru el cifra 4 si cele 4 kg: a facut sotia vreun avort, a pierdut ceva care cantarea atat, de ce mereu 4 kg?

Lui nu i se face clik la nici una dintre intrebari. Am fost inspirata sa il intreb de cine a fost ma atasat in copilarie.

MAMA

L-am trimis sa o intrebe pe mama exact asa: "mama ce secret care cantareste 4 kg ascunzi si eu il car pe mine?"

Mama a izbucnit in plans. De multi ani se straduia sa ii spuna ca a avut inainte de sarcina cu el o nastere, fusese o sarcina dusa la termen, cu o fetita nascuta moarta si care cantarea exact 4 kg!

Din acel moment avreusit sa scada in greutate chiar mai mult de cele 4 kg care l-au urmarit toata viata pana la aflarea secretului.

Spre surprinderea lui, bonus, a scapat de un hemangiom la nivelul piciorului stang, la scurt timp dupa aflarea secretului.

Hemangiomul are la baza un conflict legat de amintirea, memoria din familie despre cineva care nu a apucat sa sarute pe cineva inainte sa moara.

Suferinta pe care a trait-o mama lui la nasterea si moartea surorii a fost legata in principal de faptul ca medicul a refuzat sa i-o dea in brate pe fetita moarta macar sa isi ia ramas bun de la ea si sa o sarute.

Si el face hemangiom!

Ce perfecta e Natura si ce cai perfecte gaseste ca sa nu ne lase sa ducem mai departe secretele neamului si sa ne determine sa scoatem din dulap scheletele neingropate si nevindecate inca!

Beneficiarul 2:
Anamneza: luare in greutate sporadica asociata mereu de retentie de apa generalizata, de la picioare la cap se unfla cu apa.

Intrebata cand a decretat ca este mult mai bine sa fii singur decat sa induri ceva de genul: violenta si betia tatalui, mama care trebuie sa apere viata ei si a copiilor, nopti dormite prin vecini si pe la rude, amenintari cu moartea!

La 5 ani o privea pe mama fugind prin curte, alergata de sotul ei si tatal fetei care avea in mana un topor, si ii striga ca daca o prinde o omoara, si fetita a strigat ca ea cand va creste mare nu se va casatori niciodata si va ramane mereu singura!

Si-a sabotat toate relatiile posibile, a cautat doar defectele partenerilor si evident a ramas mereu singura fara relatii profunde si de durata.

Dupa fiecare despartire sau de cate ori se punea problema ca se va desparti de un partener caruia nu ii mai suporta "defectele", o durea sub stern si vomita, apoi imediat incepea sa se unfle intai la glezne, apoi pana sus pe picioare si pana dimineata era ca un balon cu apa si cantarea cu pana la 12 kg in plus decat in ziua anterioara, fara sa bea apa sau sa manance mai mult decat de obicei.

De unde atatea kg. Din aerul din atmosfera umeda din jur. Creierul retine apa, opreste mictiunile, duce la o forma de blocaj renal, o dureau salele. Facea retentie de apa, uree, creatinina, acid uric pentru a sintetiza proteine de avarie pentru situatiile in care trebuia sa ramana si sa se descurce singura.

Problema se agrava odata cu inaintarea in varsta si reflectiile la vietile altora, apropierea menopauzei si instalarea momentului din care urma sa nu mai poata avea o viata de familie dupa care tanjea in culisele mintii.

Isi vomita VIATA inainte sa faca retentie de apa. Traia cu impresia ca barbatii sunt niste mizerabili, doar cei intalniti de ea, fara sa vada ca nu departe de ea, ci chiar sub nasul ei, sora ei mai mare a facut alt legamant vazand aceleasi scenarii:

Si-a jurat ca ea va avea o viata de familie implinitoare, va cauta cat va fi nevoie un sot bun, va dezvolta in ea bunatate si blandete ca sa o iubeasca un om la fel de bland, nu isi judeca parintii, intelegea ca tata e violent pe cat de spurcata la cura era mama care il desfiinta pe partenerul ei de sex, tatal fetelor cu tot felul de interogatorii si cicaleli nefondate.

Ce a facut diferit sa aiba o viata diferita?

A evitata sa fie ca mama. O mama ca ea a atras un astfel de sot in viata ei. Eu voi fi complet diferita de mama.

A mers la cursuri de relatii de cuplu, de relationare in general, a studiat medieri de conflicte interumane, a invatat sa citesca limbajul corpului si felul cum emotiile sunt manifestate in corp, de la chip la postura... si-a construit o alta viata decat a parintilor validand ce spunea J.P. Sartre: "Nu conteaza ce a facut istoria din noi, ci conteaza doar ceea ce facem noi cu ce a facut istoria din noi!"

Beneficiara consilierii a realizat ca ea a facut exact ce facea mama: cauta nod in paupura din orice, era guraliva, cicalitoare, scoatea in evidenta exagerand defectele partenerilor, facand si din ce nu era un potential defect :) si a primit in schimb de la biologicul ei corpul perfect care sa o avertizeze sa se opreasca inainte sa se imbolnaveasca prea grav si sa moara.

Mama lor murise de cancer tiroidian.

Cateaua ei a murit de blocaj renal si insificienta renala cronica.

Stim ca animalele preiau din energia care i-ar degrada fizic pe stapanii lor, daca au parte de stapani iubitori.

In memoria catelusei si pentru confortul ei fizic si psihic a fost dispusa sa schimbe legamantul care nu ii mai serveste la nimic, nu mai face retentie de apa, nu mai vomita, si acum are o relatie implinitoare, a nascut un baietel, inspirata de constientizarea vietii surorii, crescuta de aceeasi parinti si care fusese traumatizata mai mult timp decat ea.

Multumesc ca Existi! Te iubesc!

Avem sansa sa alegem ce sa facem cu 2% din impozitul nostru pe venit in loc sa mearga la bugetul de stat. Astfel 2% din impozitul pe venit poate fi donat de orice angajat spre organizatii non-guvernamentale pentru sustinerea activitatii acestora.

Cum stiti am infiintat Asociatia Neo Grup Consulting in urma cu 7 ani pentru a face programe de educatie pentru sanatate, preventie, intelegerea functionarii mintii si corpului, pentru a ajuta oameni care au fost trimisi acasa de sistemul medical fara speranta, pentru a face un centru sau o clinica de medicina alternativa si sustinere si reintegrare sociala prin cresterea increderii in sine si in viata...

In anii anteriori din donatiile celor care au participat la cursuri, tabere, consilieri s-au strans pentru clinica si proiecte 39735 euro.

211 oameni au beneficiat de gratuitati la evenimente si de donatii pentru a isi imbunatatii calitatea vietii deteriorata prin acte medicale intempestive!

Am achizitionat aparatura pentru ca persoane nedeplasabile sa poata beneficia de cursuri si consilieri on line in valoare de cca 2000 euro.

Cei care doriti sa donati cei 2% din impozitul pe venit catre Asociatia Neo Grup Consulting sa strangem bani pentru a face un Centru de Autocunoastere, Autovindecare si Autocontrol, puteti completa si depune on-line Declaratia 230, sau se poate completa si depune la Finante in orasul in care aveti domiciliul fiscal.

Aceasta se poate completa on-line direct pe site-ul ANAF sau descarca de pe internet, se completeaza si se depune in orasul in care aveti domiciulil fiscal.

Datele asociatiei, de care aveti nevoie la completarea formularului sunt:

ASOCIATIA NEO GRUP CONSULTING
CUI   25329484
IBAN  RO29 BTRL 0130 1205 N635 44XX

http://codfiscal.net/43237/anaf-online-formularul-230-se-poate-depune-online-cererea-pentru-directionarea-a-2-din-impozitul-pe-venit

http://www.fiscalitatea.ro/descarca-noua-versiune-actualizata-pentru-declaratia-230-5387/

Impreuna putem reconstrui fata lumii in care traim!

Chiar daca pare putin pentru unii cat inseamna 2% din venitul lor, sa nu uitam ca orice ocean este format din multe picaturi adunate Impreuna. Doar impreuna facem o diferenta in viata noastra si a celor dragi.

Multumesc ca Existi! Te Iubesc!

Va asteptam cu drag!

TABARA DE NOUA MEDICINA GERMANICA cu ADULTI si COPII la EFORIE NORD intre 17-25. iunie. 2017

https://www.facebook.com/events/194691867714475/?ti=cl

TABARA pentru "AVANSATI" de Noua Medicina Germanica, Relatii Armonioase, Tehnici de Echilibrare Emotionala, Rescrierea ADN-ului si AUTOVINDECARE & AUTOCUNOASTERE, la EFORIE NORD, intre 25-30. iunie. 2017

https://www.facebook.com/events/1861246484139373/?ti=cl

Detalii contact: medicale.nmg.cb@gmail.com

Buna dragilor,

Tocmai am vazut 5 minute dintr-un material despre cancer facut cu medici care au abordare holistica a bolilor si sanatatii si spre surprindere mea toti vorbeau despre celulele canceroase  folosind o interpretare infricosatoare.

Parerea globala e ca sunt celule defectate de ceva exterior sau de imunitate scazuta, care nu se stiu opri din multiplicare sibcare nu pot sta la locul lor ci sunt manate sa migreze de forte necunoscute si nevazute.

Imi amintesc de vorbele lui Einstein care spune ca e infinit mai usor sa pacalesti un om decat sa ii demonstrezi ca este deja pacalit. Mai ales cand este vorba de fricile majore ale umanitatii si ale animalului intelectual ca individ.

Ma bucur ca am trecut prin toate bolile prin care am trecut si nu putine la numar ca sa realizez ca de fapt celulele bolnave, chiar fie ele canceroase nu sunt niste mutanti aterizati in diverse organe la bataia vantului, ci au scopuri precise si inceteaza sa existe atunci cand nu mai este nevoie de functia pe care o indeplinesc.

Ca sa va faceti o idee de ce afirm cele de mai sus si stiu ca nu exista mutatii intamplatoare sau ireversibile va familiarizez cu o parte (pe care mi le-am amintit deocamdata ca mai tot gasesc facand ordine in actele parintilor prin cate au trecut ei cu mine, apoi eu cu mine) din bolile prin care am trecut in aceasta viata, si peste care am trecut fara medicamente sau interventii chirurgicale:

- displazie bilaterala de solduri congenitala si atrofie musculatura brat drept post ruptura de nerv toraco-brahial la nastere (1982), enurezis nocturn (1986), alopecia areata (1989), teroare nocturna (1989), dermatita severa a scalpului (1990)
- tuse convulsiva si astm bronsic (1995), artroza bilaterala de genunchi si solduri (1995), uter retrovers si ovare polichistice (1996), atacuri de panica si prolaps de valva mitrala (1996), litiaza biliara si esofagita de reflux cu dureri epigastrice cronice (1997)
- leucemie acuta (1999), placenta praevia cu stop cardiorespirator la nastere provocata (1999), varice profunde si tromboflebita profunda postnatala bilaterala la membrele inferioare (1999), anemie feripriva grava (1999), spasmofilie si crampe musculare extrem de dureroase (2000), sechele de rahitism, picior plat si cifoscolioza (2001), tulburari de ritm cardiac (2001)
- fractura de coloana vertebrala lombosacrala, paralizia membrelor inferioare si traumatism craniocerebral post accident rutier grav in SUA (2003), sinuzita cronica (2003), bronsita cronica (2004)
- alergii alimentare si la factori de mediu cu edem facial si glotic / soc anafilactic repetat (2007), constipatie cronica si hemoroizi (2007), adenocarcinom rectosigmoidian cu metastaze ganglionare inghinale si axilare, metastaze hepatice si metastaze osoase generalizate (2007), boli autoimune: sclerodermie, poliartrita reumatoida, lupus, scleroza multipla (2009), noduli mamari recidivanti (2013), sindrom de burn-out cu edem cerebral (2013)

Ii sunt recunoscatoare Dr Hamer ca am reusit cu ajutorul lui sa gasesc si dovezile stiintifice pentru facptul ca vindecarea nu este o minune ci un dat firesc atata timp cat nu incalci Bunul Simt, adica Legile dupa care se guverneaza Natura.

Incetand sa pun la suflet ce faceau sau nu faceau ceilalti, respectand bunul simt de a fii fericita cu ce imi aducea realitatea fiecarei clipe, chiar daca nu era ce doream sau era ce nu doaream.

Incercand sa gasesc liniste cubRealitatea asa cum se manifesta ea si sa vad motivele pentru carea aceasta Rezonanta se intampla, dorindu-mi cu adevarat sa aflu asta chiar daca urma sa mi se dea peste cap tot ce invatasem pana atunci, am trecut dincolo de vraja convingerilor familiale, sociale si achizitionate din cele 4 domenii studiate in facultati (Medicina, Chimie, Fizica si Psihologie) si am realizat ca Natura este foarte simpla.

Este mult prea simpla pentru cat de complicata poate fii mintea umana si hatisurile ei, atunci cand ne lasam in seama intelectului si suntem in mod inconstient vanduti pe piata mintii.

Celulele "bolnave" din punctul meu de vedere, dupa ce am trecut prin atatea boli, sunt niste muncitori supra-specializati, care intervin doar la comanda creierului sa ne adapteze la realitatea inconjuratoare sau din mediul intern.

Ce inseamna aceasta?

Atunci cand trecem prin situatii socante, cu caracteristicile descrise de dr Hamer:
1. ne ia busc si pe nepregatite, ca un fulger pe un cer senin
2. Il traim in solitudine pentru ca nu avem cu cine vorbi sau nu credem ca cineva ne intelege sau ne poate accepta cu ce am facut sau nu am facut, cu ce suntem mai ales (si ce suntem se deduce din tot ceea ce facem, avem, stim..., bifam in lume ca sa fim validati si sa primim iubire)
3. Nu are rezolvare relevanta sau imediata
4. Il resimtim ca fiind dramatic
5. Are caracter conflictual, adica ne obsedeaza si nu ne da voi sa ne culcam pe o ureche ci se cere rezolvat
La nivelul psihicului are loc o luare de decizie instantanee de a fi ajutati sa ne adaptam sau sa supravietuim si din psihic i se trimit creierului comenzi in zone specifice pentru anumite organe specifice care ne pot ajuta sa facem fata situatiei intervenite in viata noastra.

Niciodata nu apare intamplator o crestere celulara, sau o ulceratie, sau o reducere de functie a unui organ, ci doar cu scop de adaptare.

De ce nu vedem acest scop?

Exista 2 motive simple:

1. Autismul adultului care pe problema lui, pentru ca nu poate supravietui psihic avand acest conflict in derulare, are nevoie sa il ascunda. Din acest motiv pe ecranul mintii noastre unde se desfasoara filmul vietii ei au o banda oarba asupra unui registru de viata sau eveniment, chiar daca au acces la restul realitatii ca si semenii lor.

Din acest motiv cineva care a fost martor la drama ta te intreaba dupa un timp cum mai esti cu acea situatie si dai din cap ca si cum nu a fost nicicand vreo mare branza.

De fapt psihicul nostru ca sa poata sa isi continue viata a somatizat, a depus in corpul fizic, sub forma de simptome, de la tensiuni musculare, pana la cancere si necroze controlate, povestea cu care nu putem trai.

Atunci cand mergem la medici si terapeuti si nu ne vindecam este pentru ca psihicul nostru vede in terapeut dusmanul sau de moarte.

El nu vrea sa se intoarca la conflict, chiar daca terapeutul stie explicatiile din medicina lui Hamer sau orice explicatii care duc la socul emotional, deoarece a se intoarce acolo echivaleaza cu moartea psihologica, cu confruntarea cu demonii infernului personal.

Prea putini adulti sunt constienti ca au crescut si ceea ce era teribil pentru copilul din ei nu mai e o problema pentru adult, insa daca nu comunici psihicului ca ai nevoie sa stergi acele programe de frica ale copilului si sa iti faci recapitularea vietii ca sa vada psihicul cu ce ohi te uiti acum la trecut nu ai sanse sa vindeci ce e ascuns in corpul fizic de catre psihicul personal.

Daca traumele sunt din viata de adul este nevoie pentru vindecare:
a) sa constientizam conflictul si sa il cautam la noi in linia vietii
b) sa realizam ca suntem destul de mari sa nu mai punem la suflet ceva menit sa ne imbolnaveasca si ca indiferent ce am fi facut meritam sa fim iubiti, iertati, validati, fericiti
c) sa fim dispusi sa mergem mai departe in viata schimband versiunea despre noi care are nevoie sa ascunda ceva cu acea versiune care stie ca toti pamantenii sunt cu probleme, poate nu identice cu ale tale, insa cu unele pentru care tu nu ai o problema sa te iubesti, la fel cu ei traiesc bine mersi cu vresiune pe care tu pana acum ai fost nevoit de psihic sa o ascunzi ca sa poti sa iti continui viata

Cand nu va vindecati de o boala intrebati-va ce secret ascunde corpul meu? Ce ar fi inacceptabil pentru mine? Cu ce versiune despre mine nu pot trai? Daca nu va puteti raspunde singuri folositi binecuvantarea de a nu fii singuri pe pamant si intrebati cat mai multa lume ce crede despre voi si care ar putea fii fricile voastre pe care le-au sesizat ei.

Puteti intreba pe cei care v-au crescut sau care au crescut odata cu voi ca si prieteni din copilarie, cum erati voi atunci, si comparati cu ce ati devenit.

Puteti sa va culcati seara rugand psihicul sa va dezvaluie in vis, adica sa dea jos valul ignorantei si sa va permita sa vedeti motivele pentru care sunteti bolnavi si ce identitate nu poate inca supravietui si sa va scoata in cale solutii personale pe care sa le stiti interpreta sau sa va aduca in cale oameni care stiu rezolva aceasta problema pentru ca au rezolvat-o deja.

Ideal ar fi sa creati grupuri de suport cu altii care vor sa isi schimbe viata si o data pe saptamana sa descarcati conflicte de acasa si de la job si de pe unde va mai petreceti vietile ca sa nu se acumuleze un stoc pe care sa nu il mai puteti duce, si veti invata din ce constientizeaza ceilalti.

Daca te intereseaza sa participi la un astfel de grup, am instruit deja o echipa dispusa sa dea mai departe ce au invatat la cursul de Formare in Noua Medicina Germanica si Autovindecare, rezolvand in ei propriile probleme de sanatate. Pentru detalii scrie pe crinadoctor@yahoo.com

Rostul grupurilor de suport este sa crestem frumos imreuna sanatosi, bucurosi si fericiti!

2. Nu vedem de ce suntem bolnavi si pentru ca ne punem niciodata intrebarea de ce se intampla sa cresca o tumoare sau sa se corodeze un dinte in corpul meu?

Nu am fost educati sa cautam in interior explicatii ci intotdeauna este nevoie sa ne externalizam controlul unor instante "expert" care sa stie mai bine si sa decida pentru noi de ce suntem "bolnavi".

Pai daca boala este opusul sanatatii si Conform definitiei date de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) în 1946: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”. 

A fii bolnav este de bun simt sa te prinzi ca nu inseamna doar lipsa simptomeleor date de boala sau infirmitati ci o stare buna din punct de vedere fizic (pe asta o mai pricepem), mintal (aici e loc infinit de ce inseamna sa fii bine mintal), dar ne prindem daca nu suntem bine cu mintea cand ne ujtam daca suntem bine social, daca relationam cu ceilalti fara sa ne pierdem echilibrul mintii :)))

Nu e nevoie de doctor sa oti spuna ca esti bolnav daca constati ca in raport cu vreo fiinta sau situatie adusa in viata ta de vreo instanta (oameni, evenimente, locuri) tu dai dovada intr-o masura mai mica sau mai mare de pierderea echilibrului mintii.

Prin echilibrul mintii inteleg acceptare si socializare detasata fara atasamente care sa duca la suferinta si fara repulsii sau aversiune care iar duc la suferinta. Orice ne face sa suferim in vreun fel, gand, emotie, actiune, imagine, sunet, gust, atingere ne arata doar ca suntem in dezechilibru cu mintea.

Acest dezechilibru mintal, de proportii adesea neidentificabile de ceilalti determina psihicul sa adapteze masinaria biologica sa faca fata situatiei.

Modalitatea ei de a face fata socului este sa declanseze in corpul fizic manifestari simptomatice de boala.

Daca am avea de mici instructori, antrenori pentru viata ei ne-ar ajuta sa intelegem ca tot ce ni se intampla este cadoul nostru cu dedicatie speciala de la noi pentru noi, iar ceilalti sunt acolo sa ne oglindeasca ce butoane avem la purtator si sunt apasabile ca la automatul de cafea.

Dar avem parinti care nici ei nu au venit pe lume cu ADN nou nout din fabrica ci cu traumele nerezolvate ale parintilor, au rezolvat cat au putut din ele, pentru ca daca nu le rezolvau nu ar fi fost adaptati la realitatea acestui moment si nu mai erau capabili sa ne aduca pe noi pe lume, iar ce nu au rezolvat se striga de pe casa prin corpurile bolnave ale copiilor.

Ideal e sa devina parintii constienti de fricile si limitele si bolile neamului, sa le rezolve si sa isi poata ajuta copiii.

In iunie la mare tin in aceasta idee, odata pe an, tabara de Medicina Germanica si Autovindecare cu adulti si copiii, unde copiii se joaca langa terasa pe care se tine cursul si invata inconstient in timp ce creierul lor relaxat face conexiuni extraordinare. Ne trezim ca vorbeste o mamica a unui copil care se joaca in timp ce noi vorbim la microfon si copilul vine si spune, vezi, asta iti spun si eu dintotdeauna, doar ca a trebui sa ajungi aici sa iti spuna oameni mari ca sa asculti :)

Cupluri infertile dupa mare aduc copii pe lume stand in mediul impanzit de copii si parinti care nu au blocaje care sa ii impiedice sa aduca prunci pe lume, dar au alte motive pentru care participa la tabara.

Altii vin sa invete sa previna ce au vazut in familiile lor, la parinti si bunici si rude, ca sursa de neputinta si moarte.

Singura conditie pentru a va asigura ca participarea voastra are rost este sa puneti in practica ce aflati in tabara. Copiii aplica mult mai repede decat adultii. Ei invata lucrurile serioase pe care le povestim in timp ce se joaca.

Seara facem consiliu de familie pe grupulete ca sa descarcam conflicte si ca sa prevenim ca secretele noastre sa mai afecteze pe cineva, in special pe cei pe care afirmam ca ii iubim foarte mult, adesea cel mai mult, pe copiii pe care i-am adus pe lume.

Invatam sa ii lasam pe ei sa fie cei mai importanti pentru ei si sa traim pentru noi ca sa nu proiectam pe urmasi fricile, dorintele si visele noastre si sa fie liberi sa isi traiasca povestea personala de care sa ne bucuram impreuna.

http://autovindecarea.blogspot.ro/2017/05/tabere-de-noua-medicina-germanica.html 

Odata ce intelegem ca manifestarile din corpul fizic pe care medicina le numeste semne de boala sunt mesaje de pace de la psihic sa ne oprim din autodistrugere si sinucidere inconstienta, vom aprecia maxim simptomele, nu ne mai speriem, intelegem ca au existat dintotdeauna si exista solutii atat de la indemana noastra, daca suntem dispusi sa ne lasam desvrajiti de frica si rudele ei: furia, depresia, neputinta, ignoranta, violenta, supararea...

Intentionez in partile urmatoare, insa deocamdata nu ma descurc sa fac niste filmulete animate care sa va arate rostul celulelor si necrozelor in imagini si ma bazez pana invat sa le fac sau se ofera cineva sa le faca, pe imaginatia voastra ca sa intelegeti de ce somacul, plamanul, osul si toate celelalte parti din corpul uman se comporta diferit in situatii de soc, si care sunt modificarile din organe si celule si acre sunt socurile care duc la acestea ca necesitae adaptatova si de supravietuire.

Episodul 2-Somacul, curbura mica, furia pentru teritoriu