Se aude in biserica: "A murit doamna Biro acum o saptamana si am inmormantat-o acum cateva zile! "
Cine era aceasta doamna care a plecat din lumea asta conteaza pentru cei care au cunoscut-o si iubit-o si respectat-o si dispretuit-o... pentru cei care au avut vreodata contact cu ea si pentru care viata sau moartea ei inseamna ceva...
Inseamna si pentru prietena mea Maria. Au fost vecine. In ultimele doua luni au murit 4 oameni de pe scara ei. Era destul de afectata. Locuind singura si trecand de 60 de ani, stii din experienta altor cunoscuti ca oricand poti fi gasit mort, in casa.
Ca doamna Biro.

De ce o afecteaza moartea doamnei Biro pe Maria?
E simplu. Fiindca ne proiectam in povestea celuilalt. Mi se poate intampla la fel si MIE.

Ce sunt eu? Cat a CONTAT VIATA MEA PENTRU CEILALTI?

Parerea mea este ca e punem intrebarile perfect directionate sa ne zgandarim corpul de durere, acea parte a fiintei noastre care stocheaza toate ranile, nu ca sa ne faca sa suferim ci ca sa ne avertizeze ca avem sansa minunata de a ne elibera si de aceasta rana de nedreptate, si de urmatoarea rana de umilinta, si de fiecare rana posibila pana la eliberarea finala si trirea constienta a vietii umane.

Dar nu ii plangem pe cei ce pleaca ci pe noi si soarta noastra umila. Daca am trai cu atitudinea ca suntem geniali, ca suntem fapturi divine care au o experienta umana, nu am ami lua atat de in serios drama umanitatii, bolile si moartea, alimentandu-le cu ce avem mai de pret: timpul, energia si viata noastra.

Unde se duce etentia noastra, acolo se duce si energia noastra.

Daca vrem sa o dam dintr-o depresie intr-o manie e simplu. Tot ce avem nevoie sa facem este sa dam putere realitatilor pe care nu le putem controla si sa alegem, adesea inconstient sa ne simtim neputinciosi in fata bolii si mortii. Odata privite ca sentinte suntem auto-condamnati la suferinta.

Cand ne revoltam ca o furtuna intr-un pahar cu apa, in loc sa vedem ca e o minunata oportunitate de a scapa de vechiul stoc de impuritati mentale de aversiune sau dorinta, fiindca aici are loc suferinta noastra, alimentam acel stoc de stferinta pana ne copleseste si ne dorim sa inceteze aceasta agonie fara sfarsit.

Sfarsitul agoniei este simplu. Vezi mania si depresia va pe niste musafiri. Orice emotie vine, sta un timp, apoi e inlocuita cu alta. La fel fiecare senzatie si fiecare gand. Nimic nu dureaza vesnic.

Doar pare sa fie asa, insa totul este schimbator, impermanent.

Viata pare sa fie pentru unii o insiruire de nefericiri.
De ce?
Pai e nefericire ca vreau ceva si nu pot obtine...
E nefericire ca nu vreau si nu pot scoate din viata mea...
E nefericire boala, durerea, accidentele...
E nefericire ca am in viata mea ceva bun si stiu ca nu va tine vesnic, sau imi este teama ca va disparea la un moment dat si nu imi permit sa ma bucur ca acum este traind clipa de clipa momentul disparitiei...
E nefericire daca nu vreau ceva neplacut ca batranetea sau degradarea psihica sau falimentul sau despartirea si desi inca nu se manifesta traim cu spaima ca se vor putea candva manifesta...

Daca ramanem in prezent constienti cand vin aspecte ale corpului durere, cum zice Tolle (dupa formularea mea, e o parte din noi identitatea de suferinta si maturizare) avem sansa sa experimentam nefericirea de care am fugit pana acum si sa o acceptam cu bucurie, deja se manifesta, si sa alegem sa nu ne mai simtim deranjati de prezenta ei.

Aceasta stare de a fi doar prezent, perfect constient si nu reactiv, determina ca acumularile de suferinta prin dorinta si aversiune sa se reduca, si fiecare clipa de prezenta este un moment minunat, de gratie, in care suntem cu capul deasupra apei.

Cand ne pierdem prezenta suntem din nou acoperiti de apele murdare ale suferintelor mintii umane. E nevoie de antrenament in a deveni prezenti clipa de clipa. Nu se face peste noapte. Dar cu blandete fata de noi reusim sa avem o clipa deasupra apei, apoi un minut, apoi un ceas si asa zilele noastre devin libere de mizeriile pe care ni le face mintea.

Nu doar doamna Biro a murit, ci si o parte din noi care mai traia in dulce delasare si ignoranta. Dar daca te trezesti si vezi diferit moartea celuilalt ca pe un nou moment in care sa apreciezi viata, chiar daca to se pare ca esti singur, in varsta, bolnav... exista intotdeauna cineva cu care sa te imprietenesti.

Prima fiinta prieten eati chiar tu. Cealalta parte din tine, cea constienta, cea puternica, cea care nu eticheteaza, nici evalueaza, nici reactioneaza. Cea care a devenit mica fiindca nu i-am dat putere, iar identitatea noastra de suferinta a crescut atat de mare incat Constiinta lui Pinocchio, nici nu se mai vede, nici nu se mai aude...

Iar omul isi spune lui insusi minciuni peste minciuni, despre greutatile si lipsurile vietii, despre condamnarea la suferinta. A uitat ca e suficient sa ii ceara Zanei, omul poate sa ii ceara lui Dumnezeu ca si cum deja ar fi primit, sa ne ajute sa ne trezim din acest vis urat si sa vedem viata din perspectiva plenitudinii, perfectiunii, desavarsirii si genialitatii sadite in noi de Creatorul Corpului si Mintii noastre.

Iar atunci cand vedem in jur suferinta si neputinta sa nu punem si noi un polonic de suferinta la situatia respectiva ci sa aducem prin noi insine sfintenia noastra, darul nostru de a ramane doar prezenti, centrati, aliniati in constiinta de sine, maturizati prin compasiune infinta si armonie si pace si simplitate si lumina adevarului.

Nu ne doare ce se petrece de fapt, ci perceptiile noastre despre ce se petrece.

Cand mi-a spus povestea in versiunea dramatica despre mortile de pe scara ei in asa scurt timp, prietena mea astepta atentie, mila, validare a corpului durere, insa am spus simplu si prezent "drum de lumina in pace si iubre si constiinta desavarsirii lor".

A zambit in timp ce ii curgea o lacrima din coltul ochilor.

"Ce simplu e. Nimic din toate astea nu conteaza... ce simplu e si ce simplu ar fi putut fi intotdeauna"

E simplu cand e simpku si esti prezent.
E complicat cand esti in mintea si devine iar simplu cand redevi prezent in aceasta clipa, aici acum, oricum ar fi ea, fara sa ii mai dai puterea sa te deranjeze.

Pacea si Fericirea Adevarata Fie cu Noi cu Toti, ca Unul!

Se zice ca de Lime se cam moare si nu frumos. Ei bine stiu destule cazuri complet vindecate.
Cum s-au vindecat?
Simplu.

Ultima poveste de boala Lime vindecata. Ramona...
Avea acum aproape doi ani simptomatologie cat casa. Si mai e si doctor :)) rad ca astia, din care fac si eu parte avem mintea bine mobilata cu versiuni medicale=SENTINTE, CONDAMNARI  prin ceea ce am ajuns sa numim ISTORIA NATURALA A BOLII...

Devine natural, e drept, sa ne degadam, daca nu incetam sa generam conflicte majore.

Avea si domnita doctor o droaie de "capuse": parintii, partenerul... si pe cibe nu. Facuse un tipar de atitudine din a salva lumea si a se simti vampirizata de toti si otravita ca nu reusea sa le spuna nu. Ca sa nu ii supere.
Dragul bun simt romanesc bata-l norocul, ne condamnam singuri...

A venit la curs la NMG, a inteles cine pe cine capuseaza de fapt, adica ea pe ea, ceilalti ii servesc de unelte nu de persecutori.

A schimbat macazul. Nu ii ignora dar nici nu le mai da acel ajutor care sa le ia din putere. Nu a murit nimeni. Soarele si luna mai defileaza pe cer, nu i-a picat coroana de sfanta. Totul, viata merge mai departe.

Am vazut-o acum cateva zile. Imi spune:

Sti ca nu mai am Lime.

Vad ca nu te mai capusezi prin nimeni din jur.
Felicitari si viata frumoasa in continuare!

 :)

Parea complicat: anti-bio-tice, degradare umana, neputinta, moarte.
Cine a schimbat scenariul ei de viata si a implementat comportamente si atitudini diferite?

Eu?
Nu!

Ea?
Daaaaaa!

Eu doar i-am facut un tablou cu ce facea si cam ce ar putea alege diferit. Dar nu pot trai  locul nimanui.

Fie ca toate fiintele sa fie cu adevarat fericite!
Ca desavarsiti suntem indiferent ce facem...

Multumesc ca existati! Va iubesc!

Depinde de referinta.

Daca citesti in continuare acel articol iti dai seama de referinta din care o fata aparent ruineaza un barbat si o femeie il construieste, insa la modul real acest lucru este imposibil.

Cum aparent puteai comenta ceva si postarea nu se publica totusi, am simtit sa o postez aici...

Fiecare scoate din celalalt ce este deja acolo. Repertoriul de comportamente, stari si atitudini ne circula pe vene din perioada intrauterina, este insa adaptabil prin ce ne inspira sau ne amprenteaza de-a lungul vietii.

Nici un barbat adevarat nu va fi atras de o fata, infantila. Cel ce e atras de o fata nu e inca barbat, iar ea nu poate strica nimic la nimeni, ci doar atrage prin rezonanta partenerul ideal care are nevoie prin ceea ce este ea sa scoata din el un monstru sau un inger.

Nu conteaza ce face fiecare, conteaza ce scoti din tine in raport cu ce afce celalalt: te maturizezi si devi mai bun si mai puternic sau ramai infantil si fie te lupti, fie fugi, fie zbori din floare in floare :)  e la fel si faptul ca un baiat poate scoate dintr-o fata o zana sau o zgripturoaica :) ea era deja asa, ii circula pe vene atitudinea, in corpul de durere si suferinta si atasamente si aversiuni, insa depinde de ea sa alchimizeze in pace si iubire si acceptare si detasare ce scoate baiatul din ea si asa bestia se transforma in frumoasa :)

Fie ca toti sa ne bucuram cu adevarat de Jocul Vietii si sa invatam cu cat mai putina suferinta si cu mai multa blandete sa il jucam!

Multumesc! Te iubesc!

Acum am revenit din Tabara de la Eforie de Medicina Germanica, Autocunoastere si Autovindecare... si nu numai...

De fiecare data e ca o reuniune de familie... participantii devin prieteni... unii au venit 16 dintr-o familie cu catel, bunici, nepoti, matusi... chiar daca au mai fost anii trecuti.

De ce? Pentru ca si-au schimbat vietile!

Iuliana a venit cu familia extinsa si in a patra zi de tabara, energia grupului a permis sa acceseze capacitatea de a vedea realitatea asa cum este ea cu ochii ei si sa renunte la ochelari.

Avea dipotrii de -4

Lucrand cu noi cauzele bolilor si eliberarea/echilibrarea emotiilor, ajungem in acel punct in care realizam ce mari deservicii ne-am facut prin a nu vedea clar cu ochii nostri.

Sa nu uitam ca in egala masura creierul a decis sa nu mai vezi anumite aspecte din viata ca sa te protejeze de ceea ce nu mai puteai vedea fara sa suferi. Noi fugim de suferinta. Ne pacalim cu vise sperand in van ca lucrurile merg. Dar nu e chiar asa.

Acum Iuliana vede clar si ne doreste sa ne dam drumul la frica de a nu vedea realitatea ca asa nu suferi cand iesi si nu revii pana seara la 21. Rugile noastre pentru Iuliana sa doreasca sa vada complet au fost implinite.

Nu este tabara sau curs de la care sa nu plece cativa cursanti (ce aiurea imi suna cuvantul asta dupa tabara in care ne luam in brate cu totii parca am fi o singura fiinta) fara ochelari sau lentile de contact...

Multumim Iuliana!

Multumesc ca existati! Va iubesc!

Abia acum apuc sa scriu cateva randuri despre Cursul de Formare din toamna. Dupa 20 Iulie cand revin in tara postez si materiale din tabara de la mare.

E adresat
1. Mai ales celor care au fost macar la un curs sau tabara ca sa aiba idee ce aprofundeaza

2. Celor care vor sa lucreze cu ei si sa isi schimbe vietile in mod practic, nu doar sa fie plimbareti pe la cursuri

3. In special celor care vor sa dea mai departe, sa predea sau sa lucreze cu pacienti care au nevoie de sustinere si explicatii

Pentru a fi admisi la curs va fi necesar sa parcurgeti si completati un test de cateva intrebari de baza si un interviu. Participarea la un curs de 10 zile complet de vipassana inainte de curs va conta la toate aspectele cursului.

Cei care nu au fost la cursuri sau tabere dar au studiat NMG si alte materiale de pe blog si trec de interviu si test vor fi admisi la Cursul de Formare.

Durata: 6 luni, 3 zile pe luna intr-un sfarsit de saptamana
Programul e intensiv.
Lucram atat ca si consilieri cat si ca si consiliati.

Include programul de coaching!!!
Daca lucrati deja cu un consilier dupa un curs sau tabara NMG, atunci e la latitudinea ta daca mai alegi sau nu sa fii consiliat sau sa consiliezi sau sa nu faci asta.


Primul modul : curatarea si aranjarea spatiului de curs, va faceti arborele genealogic si gasiti sincronicitati si agregate intrafamiliale, va cautati pe linia vietii toate bolile din familie si personale pe care vi le amintiti si invatam cum sa le pozitionati pe axa timpului si sa le cautati semnificatiile biologice. Arhitectura umana.


Al doilea modul : Tehnici de Echilibrare Emotionala

Al treilea: Emotii, limbaje de iubire, nevoi esentiale, comunicare armonioasa, coaching,

Modulul 4: La fel cu 3, apoi Impartasirea experientelor in grup de suport. Optional: voluntariat intr-un grup de suport pentru cei care vor sa medieze grupuri si sa consilieze grupuri

Modul 5: supervizare si intervizare; pregatirea unei sedinte cap coada

Modulul 6: la fel cu Modulul 5. Puterea Rugaciunii

Cei ce vor sa participe la selectie va rog sa trimiteti mesaj pe medicale.nmg.cb@gmail.com cu datele voastre Nume, prenume
Ocupatia si adresa e-mail si telefon

Si nu numai...

Multumesc si va iubesc!

Am zambit cand o buna prietena imi spunea, cu ton dezarmat, ca nu mai stie cum sa ii determine pe oameni sa o plateasca pentru solutii, sfaturi, sugestii, versiuni mai eliberatoare pentru situatiile lor de viata, pentru ca, odata ce se cunosc la o sedinta li se pare firesc sa o mai intrebe cate ceva, dupa gratuit.

M-a intrebat de ce zambesc?
Am trecut si eu prin asta la un moment dat cand mai bine de trei sferturi din "consilieri" erau munca patriotica, pornind de la clasica replic: "te / va (politetea romaneasca) pot intreba ceva un minut?"

Vrea doar un minut din viata mea. Daca asta ii usureaza mintea si viata cum sa nu ii dau un minut.
Raspundeam: Da, sigur, cu ce te pot ajuta?

Doar ca nu stiam sa spun: "minutul cerut de tine acum un sfert de ora a cam expirat. Mai vrei un minut? Da. Mai vrei un minut..." si sa ii ajut pe oameni sa inteleaga ca si ziua mea are tot 24 de ore ca a lor si ca nici ei nu merg la serviciu sa munceasca la nesfarsit pentru unul sau o mie de "multumesc", date de clienti pentru serviciile prestate de ei.

Dorindu-mi sa gasesc solutii si sa nu acumulez frustrare, sau sa ajung la indiferenta, raceala fata de faptul ca oamenii aveau o problema, veneau la mine cu ea, o rezolvau si plecau cu "multam fain"... si am atras cateva situatii superbe pentru a intelege ce se petrece in spatele muncii patriotice... :)

1. Ma suna o amica cu copii ca vrea sa vina in vizita cu copii, aparent venea sa se joace ai ei cu ai mei. Am simtit ca era o agenda ascunsa si ca fenea la consiliere gratis, insa femeia avusese o mare pierdere in familie si am zis : Bine, vreau si eu sa vad cum se adapteaza la situatie.

Vine, povestim evident de viata ei, solutii, coaching neoficial, si fara programare si dau sa plece dupa cateva ore.

Cand sa iasa pe usa la plecare se grabea ca si cum era fericita ca obtinuse ce dorise si moca si sa nu cumva sa ma prind cum statea treaba si punem pe tava faptul ca de fapt avusesem o consultatie in toata regula de cateva ore, nu o discutie amicala si ca se cerea compensata cumva mai ales ca si ea facea terapii la randul ei...

Fiica ei se uita brusc la ea si ii spune pe un ton sever:

"Sper ca nu pleci fara sa platesti, nu ai platit nu-i asa? Tu le spui prietenilor tai, cand au nevoie de terapie de la tine, ca desi sunteti prieteni munca ta e pe bani, nu conteaza ca vor doar 15 minute din timpul tau - costa, iar in weekend e dublu. Le spui la toti ca daca pentru fiecare prieten sau cunoscut care are doar o mica urgenta, dai 15 minute gratis din viata ta, nu mai ai timp de noi si de tine si nici nu iti plateste nimeni facturile. Azi e duminica. Asa ca trebuie sa platesti dublu. Stii bine de ce ai venit. Aveai nevoie de Crina ca nu te mai descurcai singura cu problemele tale! Tu ai zis asta inainte sa o suni. Plateste. Nu plecam pana nu platesti. Ai zis sa fim corecti."

Am mutit amandoua, pentru cateva clipe interminabile cat a durat discursul, in care parca se prabusea cerul pe amica mea si eu ma simteam usurata de claritatea fetei, si uimita, si in pozitia de a fi primit un raspuns la frustrarea cu munca mea patriotica, de care lumea intentionat sau inconstient profita in numele relatiei noastre...

Pana a terminat de vorbit micuta m-am adunat sa vad ce simt si cat de echilibrat respir, ca din echilibrul mintii permit sa se manifeste cea mai geniala versiune a mea, a noastra.

Am rezolvat situatia astfel:

M-am uitat la fetita de 8 ani ca la un om mare si i-am multumit ca mi-a dat solutia la problema mea care era ca nu ma descurcam sa le spun prietenilor si pacientilor ca timpul meu costa. Mai ales ca ma cautau, sunau la ore imposibile, care veneau fie deliberat sa gaseasca solutii gratis ca deh, suntem prieteni, fie pentru ca au o urgenta.

In urgenta sunt cum zice Dr Bruce Lipton, oligofreni, egocentrici, absorbiti in problema lor si nu realizeaza ca daca vin la mine 30 de urgente pe zi, cu urgente de 15-20 min si eu muncesc cu ei, toata ziua mea s-a cam dus.

...Nici ca daca am timp cand suna ei, timp in care pot sa aleg sa ii consliez, atunci cand au ei nevoie un pic de timp de calitate pe situatia lor, nu e pentru ca nu am cu ce imi umple timpul, ci pentru ca e important si pentru mine ca ei sa isi rezolve situatia de urgenta si sa poata sa se reintegreze in lume.

Par a veni doar pentru pentru un "sfat", etichetare pentru care nu se cer bani in zilele noastre, si nu le renteaza sa formuleaze: "am nevoie de competentele tale 15 minute contra cost sau pe ceva la schimb din ce pot ei sa imi dea de valoare ca sa compensam timpul si competenta mea pe situatia lor, daca vrem amandoi",  profitand de competentele mele si de faptul ca suntem prieteni sau cunoscuti, dupa ce am lucrat odata impreuna.

I-am aratat ca ea mi-a pus pe tava solutia pe care mama ei o practica deja, sa le spuna prietenilor inainte de a aplela la ea si serviciile ei, care sunt de o natura mai evidenta ca fiind terapie, ea facand masaj, ca atunci cand vor sa apeleze la competentele ei, nu conteaza cat timp au nevoie, asta costa.

I-am spus ca au venit si au stat 4 ore, si ca o rog pe ea sa o intrebe pe mama ei cat primeste pe 4 ore duminica, si acesti bani pe care trebuia sa ii plateasca mama ei pe coaching cu mine sa ii considere ca ii datoreaza fetei, fiindca eu trebuia sa platesc pe cel ca imi dadea solutia la problema mea, mama ei trebuia sa ma plateasca pe mine, asa ca am intrebat daca toata lumea e de acord ca plata mamei pentru servicile mele sa o dea fetei pe care trebuia sa o platesc eu.

Mama a fost de acord, fetita i-a spus: "vreau 8 ore din viata ta, pe care sa mi le dai luna asta, doar pentru mine. Nu aveam bani sa iti platesc cat iei tu pe un masaj si nici nevoie de masajul tau si nu stiam cum sa imi fac programare la tine ca sa imi dai si mie timp si atentie."

Mi-am amitit de momentul in care fosta mea colega care facea programarile pentru mine ma sunase intr-o zi super plina de consultante pe care le aveam si imi spune "ai cea mai mare problema din lume cu una din fetele tale, cea mai mica!"

Am intrebat ce s-a intamplat cu fetita, simteam ca nu patise fizic nimic si ca aveam sa incasez o factura emotionala restanta.

"Azi cand ma plimbam cu ei in parc, Eli m-a intrebat cat costa o consultatie la tine, am intrebat-o de ce o intereseaza, si mi-a raspuns ca vrea sa isi faca programare si sa stie cat timp trebuie sa citeasca sa o plateasca bunicii sa ajunga sa cumpere o ora cu tine de calitate, nu doar sa iesi cu ei in parc si tu stai pe telefoane cu pacientii incercand sa salvezi lumea, cum zicea x (fostul meu prieten, care nici el nu stia cere timp pentru noi si spunea atunci cand suna telefonul si aveam o privire dezarmata ca nu pot sa ma bucur de mine cand cineva drag e in suferinta: bine, hai, du-te si salveaza lumea!)!"

La catva timp am realizat ca eu nu salvez pe nimeni, ci sunt la locul si la momentul potrivit pentru cei pe care rezonantele universale dintr-un motiv sau altul ii aduce in calea mea si pe mine in a lor si nu a mai fost nevoie sa isi faca copiii programare :) la mama lor...

Am cerut sa vorbesc cu micuta la telefon, i-am spus ca am luat la cunostinta problema noastra, ca si eu imi doresc timp cu ei, ca nu are nevoie de programare, ca e o urgenta pentru amandoua sa petrcem timp impreuna si am intrebat-o daca e nevoie sa contramandez consultatiile pe care le mai aveam sau putem sa ne luam a doua zi cat timp simtim ca avem nevoie sa ne reconectam una la alta, sa ne reumplem bateriile, sa ne simtim implinite cu relatia noastra..., cand iar aveam o lista imensa de bifat administrativ, dar am pus-o in asteptare.

Am petrecut cu micuta vreo patru ore a doua zi, dupa care am simtit amandoua deodata, ca e gata ce aveam de asimilat una in prezenta celailalte, si sa ne vedem de ale noastre... Si am terminat si lista cu bife de care nu imi mai pasa cat realizam ca aceasta minunata fiinta vie are nevoie de mine si eu de ea, mai mult decat orice bife administrative.

Am realizat auzind-o pe fata amicei, ca majoritatea terapeutilor au impresia ca salveaza pe cineva. Si aceasta drama a salvatorului ii impiedica sa vada ca de fapt singura fiinta pe care o au de salvat este ei insisi de ei insisi... si ca au probleme cu familia pe care o neglijeaza pentru scopuri mai inalte, salvarea de suferinta a semenilor.

Nu spun ca e gresit sa ajuti pe cineva, nici macar atitudinea de salvator nu e gresita, insa ea implica pozitionarea in opozitie cu rolul de pacient sau victima, care are nevoie sa fie salvat.

Cand realizezi efectele perceptiei poti face acelasi lucru cu alta atitudine. Si am realizat ca schimband abordarea nu au disparut pacientii, ci sunt in contact cu oameni care trec printr-o situatie, chiar mai grava ca inainte de a ma schimba eu perceptiv, ca raportare la mine si la ei, dar care isi rezolva problemele mult mai repede si mai usor.

Legat de doctori fara arginti, aveam de mica, dusa fiind la biserica, ideea ca doctorii ar trebui sa traiasca din ce primesc de la oameni si nu sa fie platiti, sa nu ceara bani pe munca lor.

Am realizat ca in lumea noastra daca doar dai sfaturi nu sunt apreciate, si ca aprecierea lor tine de cum te percepi tu pe tine. Daca refuz sa dau sfaturi, nu mai pierd timp. Daca ii intreb pentru clarificare "vrei sfatul meu, eu nu am un sac cu sfaturi, vrei sa lucrez cu tine sa iti gasesti solutie la situatia ta atunci e ok, stim amandoi ca e o sedinta mai lunga sau mai scurta, dar e o sedinta de lucru cu tine, nu vorbe in vant".

Atunci cand oamenii ma consulta intr-o problema, chiar daca par sa nu realizeze ca ma pozitioneaza ei in rolul de consiliet si eu accept jocul, ca suntem prieteni, doar ca eu stiu ca la momentul potrivit PLATA are loc.

Cum? In multiple feluri, plat nu inseamna doar bani. Plata in sine e un schimb de energie inevitabil :)

1. prin faptul ca ei apeleaza la competentele mele, valideaza faptul ca sunt destul de competenta sa ii ajut si ma recomanda altor oameni care platesc consilierile, sau

2. Orice se intampla genereaza frecvente. O consiliere care duce la multumirea omului pornind din directia consilierului atrage acestuia situatii in care sa fie si el implinit si fericit, la fel ca si cei care ies din mana lui cum se zice. Semeni vant culegi furtuna, semeni un pumn de grane culegi lanuri. Cand ai hambarenpoti targui si altceva pe ce ai.

Vointa mintii, intentia este cea care culege din univers ce ai semanat.

Daca semeni vibratii ca tu esti inconjurat de pacienti care au nevoie de tine si tu esti salvator, culegi inevitabil propiile momente de victima, proportionale cu cati ai salvat, momente din care sa fii salvat de altii :))

Plata cea mai mare este: cu cat faci cu drag ce iti place, te maturizezi, te opresti de cate ori simti ca ceva nu e ok si cauti solutii nu te plangi. Fac munca patriotica? E oare real ce spun. Ce e real? Nu iei bani pe munca ta. Ok. Nu crezi ca ii meriti? Ba da. Crezi ca ar trebui sa vina lumea sa iti dea de buna voie cat vrea si inca mai mult decat tariful tau ca esti tu atat de bun in ce faci? Universul stie cat face energia investita de tine si e nevoie sa sti si tu sa te apreciezi in raport cu fiecare om.

Rezonez destul de bine cu ECONOMIA DARULUI. Ea presupune sa ii explici celui cu care interactionezi si pe care il asisti sa isi rezolve o situatie, cat te costa interventia, cat ai investit in competentele tale si cat simti tu ca face. Adesea cand omul ajunge la tine daca esti de valoare pentrubstuatia lui, nici nu e nevoie sa ii povestesti tu despre tine ce poti.

Daca omul nu isi poate permite sau simte ca pentru el nu face suma respectiva e ok sa meraga in alta parte. Te ajuta si pe tine sa te calibrezi daca nu iti mai vine nimeni, sau daca nu mai faci fata ca si timp la cati oameni s-ar programa la tine...

E o noua etapa in care poate sa incepi sa ii inveti pe alti sa faca ce sti tu, pe sume mai mari decat luai pe consilieri, convenabile pentru tine, sau pe procente din ce vor incasa muncind cu ce au invatat de la tine.

Cand esti linistit, integru, sincer cu tine gasesti solutii. Nu mai esti victima. Nu te mai vampirizeaza nimeni. Nu mai dai margaritare la porci. Esti in echilibru cu tine si cu tot.

Eu le sunt recunoscatore celor care reusesc sa scoata din mine emotii cu care nu ma simt in regula sa le las sa persiste in fiinta mea, fiindca imi modifica respiratia linistita si subtila si pe ambele nari, cu care sunt obisnuita, ceea ce imi arata ca, desi poate nu se vede din afara, imi este tulburat echilibrul mintii, aproape insesizabil.

Masura in care se intampla sa simt modificarea respiratiei este pentru 99% din oameni insesizabila, insa daca esti antrenat sa te observi la nivel de senzatii subtile nu poti sa nu sesizezi cand ceva diferit s-a intamplat. E ca si cum sesizezi ca apare un nor pe un cer senin.

Nu e de rau sau de bine. Doar este acolo sa imi arate ca am anumite butoane instalate care functioneaza pe pilot automat si ca nu mai sunt eu stapanul casei mintii mele, ci mintea a preluat volanul masinii si o duce unde ii spune un program de adaptare presetat.

Am ocazia minunata sa ma ocup de acest program din ADN si sa ii schimb algoritmii, incat sa ma sustina nu sa ma duca unde m-ar duce daca le-as ignora.

Orice emotie, chiar si acea ca faci munca patriotica si asta te infurie, sau te frustreaza, sau te deprima ca nu sti cum sa nu o mai faci sau sa o faci dar sa fi platit, este o emotie. Este o sursa de dezechilibru.

Orice emotii tulbura echilibrul mintii.

Odata ce te prinzi de hatisurilevsubconstientului si te antrenezi tot mai bine sa le sesizezi, ai posibilitatea sa TE OPRESTI din iuresul judecatilor, evaluarilor, reactiilor si gasesti solutii, fiindca de tine depinde ca in situatiile cele mai grave din viata ta sa te opresti din a iti face rau singur.

Orice stres sau emotie ce destabilizeaza mintea, chiar asa zisa bucurie exagerata sunt furnizoare de dezechilibre fizice. De ce? Fiindca atata timp cat nu e mintea echilibrata nu vei gasi solutiile optime, ci acele solutii care sa iti alimenteze si sa iti mentina limitele.

Ruperea limitelor se face doar oprindu-te, cat mai des, in fiecare zi, si respirand linistit indiferent cat de mare pare monstrul de situatie in care te afli. Agitatia mintii scoate din tine reactii si comportamente oligofrene, cu creativitate zero.

Linistea mintii aprinde in corpul tau beculetele rezultate datorita undelor alfa, teta, delta, gama ale creierului tau aflat in armonie.

Singura, compasiunea, care nu este de fapt o emotie, pastreaza mintea alerta, constienta, vie, echilibrata.

Poti sa antrenezi mintea sa observe respiratia pe suprafete din ce in ce mai mici ca sa devina mai concentrata pe ceva real, care are loc in tine in permanenta si care spune despre tine cat esti sau nu esti de echilibrat.

Nu ai nevoie de trei secretare platite 8 ore pe zi, 24 din 24 de luni pana vineri  plus inca cateva secretare pe sfarsitul saptamanii care sa te avertizeze ca te-ai tulburat cu capul si din dezechilibrul tau ajung monstruleti in manifestare... si ca acestia te vor face nefericit :)) Poti sa te opresti si singur sa te observi... si e gratis !!! Si la indemana !!! Nu depinzi de nimeni ca sa faca ceva pentru tine. Tu esti stapanul vietii tale !

Atunci cand suntem cu adevarat dispusi sa ne abandonam pozitiile din carevprivim lumea astfel incat sa ne imbolnavim, avem toate sansele sa ne vindecam, de orice.

Vin oameni de peste mari si tari, acasa in Romania sa isi aduca aminte de ei, sa puna in practica ceva care sa ii ajute sa isi schimbe vietile si sa si le continue asa cum vor ei nu cum le dicteaza niste programe subconstiente...

Primul pas este sa invatam sa scapam de frica... de frica de suferinta, de frica de neputinta, de frica de a trai vieti mediocre in continuare ca nu meritam sa fim fericiti...

De moarte nu ne este frica. Ea e incetarea suferintei. Ne temem de viata, ne inspaimanta sa traim asa de liberi si abandonati vietii ce ne circula prin corp, cum traiesc oamenii fericiti si sanatosi...

Am fost crescuti de parinti si de lume, asa cum au crezut ei de cuviinta, insa a lua asta ca o condamnare la boli cu agregare intrafamiliala, asa zisele boli mostenite e deja decizia noastra, e drept inconstienta ca sw poate si altceva.

Cum spunea JP Sartre: "nu conteaza ce a facut istoria din noi, conteaza ce facem noi cu ce a facut istoria din noi"...

Putem invatat de la cei care nu au problemele noastre cum fac concret sa fie sanatosi si fericiti.

De-a lungul istoriei umanitatii au existat numerosi oameni de stiinta care nu s-au multumit sa ia de bun faptul ca daca mama a avut cutare boala o sa o am si eu ca un destin implacabil, si au cautat motivele pentru care o boala apare si se duce mai departe de-a lungul generatiilor.

Asa cum bine au presupus majoritatea cercetatorilor, ce era diferit intre familiile cu o anumita boala si cele in care boala nu exista, erau tipare de atitudini.

Dr Hamer nu este primul care vorbeste de corelatii intre minte si emotii si creier si corp, insa meritul lui este de a fi gasit pe imaginile de tomografie comuterizata a creierului, zonele de control ale organelor si a facut corelatiile intrebafectarile organice si conflictele din psihic.

Un alt motiv pentru care eu ii sunt recunoscatoare este ca mi-a explicat de ce in faza de rezolvare a unui conflict poate apare un cancer: intraductal de san  co uterin, ducte prostatice si pancreatice si hepatice si tiroidiene, bronhii si laringe, si mi-a dat si explicatia stiintifica din dezvoltarea embriologica a diverselor parti de organe, care nu pot face cancer decat in faza de rezolvare.

De la el am invatat ca se poate muri in faza de rezolvare de conflict atunci cand pacientul isi arunca resursele de energie pe fereastra prin frici de durere, de neputinta, prin a da atentie unei impotente functionale de moment de frica ireversibilitatii fenomenelor, prin infometare inutila, prin administrare de otravuri la care corpul nu mai face fata... si da peste cap programele biologice cu sens de adaptare si supravietuire (cum numeste Dr Hamer bolile) si pot inceta calatoria in aceasta lume...

Am vazut si la munte o alta Iuliana care de la munte a plecat fara ochelari si mai multi oameni care si au dat jos ochelarii sa plece fara ei, dorindu-si destul de tare sa vada realitatea asa cum este ea cu ochii lor si sa nu caute tensionand musculatura o realitate asa cum vor ei in acest moment in care deja se manifesta o realitate.

Merita citit si dat mai departe, chiar demnitarilor care se  joaca de-a conducerea tarii :)) in Romania, poate prind si ei curaj, asta daca intre timp isi mai au constiintele nepangarite :) de iluzia integrarii lor in diverse ordini mondiale, planetare si inumane...



Julia Gillard este Doamna Prim-ministru a Australiei.
Ea este, cu adevarat, «Doamna de fier» a tarii sale.
Într-adevar, aceasta doamna nu trateaza problema în mod
las… Australia spune NU. Pentru a doua oara!
Doamna Prim-ministru a Australiei îsi reafirma punctul de
vedere! Pentru aceasta femeie ar trebui sa se inventeze
«Premiul Nobel pentru curaj». Niciodata asemenea cuvinte nu
au fost rostite cu atâta claritate! Impactul ar putea fi
fenomenal. Ei nu i-a fost frica sa ia o pozitie clara, probabil cu
riscul vietii sale.

Musulmanii care doresc sa traiasca sub legea islamica Sharia
au fost «sfatuiti» sa paraseasca Australia. Guvernul a vizat
radicalii pentru a contracara potentiale atacuri teroriste.
În plus, doamna Gillard i-a înfuriat pe unii musulmani
australieni spunând ca a sprijinit agentiile de informatii care
monitorizeaza moscheile prezente pe solul tarii sale.
Citam din discursul istoric al Doamnei Gillard:
IMIGRAN4II TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Este o problema de
tip „TAKE IT OR LEAVE IT”. Am obosit ca aceasta natiune sa îsi
faca atâtea griji daca nu cumva ofenseaza unele persoane
venite aici recent, sau cultura lor...

Cultura noastra s-a dezvoltat timp de peste doua secole,
dupa atâtea zbateri, încercari si victorii ale milioanelor de
barbati si femei care au cautat libertatea.
Vorbim engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza,
japoneza, rusa sau alta limba. Deci, daca doriti sa faceti parte
din societatea noastra, ÎNVATATI LIMBA NOASTRA!!
Cei mai multi australienii cred în Dumnezeu. Nu este vorba
despre «dreapta crestina» sau «presiuni politice», este o
realitate faptul ca aceasta natiune a fost fondata de barbati
crestini si femei cu principii crestine. Este, cu siguranta,
adecvat de a afisa aceasta realitate pe peretii scolilor noastre!
Dumnezeu va deranjeaza? Daca DA, va sugerez sa luati în
considerare o alta parte a lumii pentru a trai acolo, pentru ca
Dumnezeu este parte a culturii noastre.
Acceptam convingerile voastre, fara întrebari. Tot ce va
cerem este sa respectati convingerile noastre, sa traiti în pace
si în armonie cu noi.

Aceasta este tara noastra, pamântul nostru si stilul nostru
de viata, de care va oferim posibilitatea de a va bucura. Dar,
din momentul în care începeti sa va plângeti, sa gemeti si sa
bombaniti despre steagul nostru, angajamentul nostru,
convingerile noastre crestine, sau stilul nostru de viata, va
încurajez sa profitati de o alta mare libertate australiana:
«DREPTUL DE A PLECA».

Daca nu sunteti fericiti aici, ei bine, plecati! Noi nu v-am fortat sa veniti! Ati venit de buna voie, atunci acceptati tara care v-a acceptat asa cum sunteti!

Comentariul traducatorului: Difuzam acest discurs în toate
tarile care sunt în aceeasi situatie cu imigrantii de acolo. Vor
gasi si altii curajul de a ridica vocea pentru a exprima aceleasi
adevaruri? Sunteti de acord cu ceea ce a spus primul ministru
australian? Daca DA, distribuiti acest email printre prietenii
vostri, pe cât mai mult posibil!

DESCOPERA PUTEREA AUTOVINDECARII
PRIN NOUA MEDICINA GERMANA
Seminar Intensiv Sustinut De Dr. Crina Veres
Bucuresti (22-23 octombrie 2016)

•simti ca vindecarea ta si a altora se afla dincolo de limitele medicinii clasice ?
•tu sau cineva drag tie, suferiti de o afectiune fizica sau emotionala careia nu i-ati gasit leacul ?
•te confrunti adesea cu o teama inexplicabila de imbolnavire sau chiar de moarte ?
•vrei sa afli ce credinte limitative si tipare emotionale au declansat afectiunea cu care te confrunti acum ?

Atunci Te Invitam La a 18-a editie a Seminarului
de Autovindecare si Tehnici de Eliberare Emotionala

Noua Medicina Germana este o tehnica de medicina alternativa descoperita de Dr. Ryke Hamer. Acesta a cercetat stiintific care este motivul pentru care apar bolile, dar si metoda prin care acestea pot fi vindecate. Astfel, el a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.

Uite De Ce Merita Sa Participi La Acest Seminar:

•devii constient(a) de capacitatea ta de autovindecare a corpului tau si descoperi cum o poti accesa
•intelegi mecanismul prin care aproape orice boala este declansata de un conflict emotional
•descoperi care este legatura intre diferite tipuri de boli si gandurile/cuvintele care le-au generat
•inveti sa faci diferenta intre conflictul biologic si conflictul psihologic
•inveti sa aplici tehnici de eliberare emotionala (EFT)
•lucrezi direct cu Dr. Crina Veres - expert in Noua Medicina Germana, ea insasi vindecandu-se de boli grave precum cancer de colon si leucemie
•in cele 2 zile, aplici 9 metode de autovindecare fizica si emotionala pentru a obtine starea de sanatate pe care ti-o doresti
CLICK AICI PENTRU A TE INSCRIE
                (daca achiti in 24 ore de la inscriere, ai reducere 10% din pretul seminarului)

Cele 9 Metode De Autovindecare Pe Care Le Practici La Seminar:
1. Noua medicina germana (dr. RykeGeerdHamer) –afli care sunt programele mentale distructive pe care le detii / originea socului emotional cu care te confrunti
2.Legatura intre noua biologie, neuroplasticitate si epigenetica (dr. Bruce Lipton) –constientizezi pe loc, la seminar, cum perceptiile tale modifica citirea genelor din mostenirea noastra genetica si cum adaptarea la mediu poate duce la mutatii spontane.
3. Tehnici de eliberare emotionala (“EFT”)– lucrezi cu cele 12 meridiane principale in timp ce ii amintesti psihicului tau care este problema concreta cu care lucrezi.
4.Autovindecare si autocontrol (dr. Crina Veronica Veres) –iti redobandesti starea de sanatate prin descoperirea programelor autodistructive, gandurilor negative si credintelor limitative care te-au imbolnavit.
5. Noesiterapie si psihoanalgezie (dr. Angel Juan Escudero) – descoperi de ce boala incepe ca raspuns biologic negativ la un stimul din mediul intern sau extern si afli cum sa te vindeci prin gandirea bazata pe raspunsurile biologice pozitive.
6. Ho’oponopono (Dr. Ihaleakala Hew Len) – te conectezi la puterea vindecatoare a cuvintelor “Imi pare rau”, “Te rog sa ma ierti”, “Te iubesc”, “Iti multumesc”
7. Vindecarea relatiilor prin comunicarea empatica si armonioasa – identifici rolurile de Victima, Agresor si Salvator in relatia cu tine, cat si cu cei din jurul tau
8. Oglinzile Eseniene ale Sinelui – afli cum te vezi pe tine in functie de perceptiile la adresa celorlalti
9. Vindecarea arborelui genealogic – identifici conflictele si dramele pe care le-ai preluat inconstient de la parintii tai si pui bazele vindecarii acestora, pana cand nu se transforma in boli grave.

Cui I Se Adreseaza Acest Seminar:

•persoanelor sanatoase care vor sa previna anumite boli declansate de stres si conflicte emotionale
•persoanelor care sufera de diverse boli cauzate de socuri emotionale si care vor sa acceseze puterea de a se autovindeca
•persoanelor care vor sa descopere raspunsuri la intrebarile lor si sa afle mijloace alternative de vindecare
•persoanelor care vor sa afle cum ne influenteaza gandurile starea de sanatate

ATENTIE: Acest Seminar nu promite vindecarea oricarei boli indiferent de stadiul ei de evolutie.
Ca si in cazul medicinei traditionale, rezultatele obtinute in diferse vindecari  prin Noua Medicina Germana, sunt subiective si difera foarte mult de increderea pe care o acorda pacientul procesului de vindecare.

Cine Va Sustine Acest Seminar:

Dr. CRINA VERES – Terapeut si Conferentiar International, cu experienta in autovindecare in urmatoarele afectiuni:
- leucemie acuta (1998), anemie feripriva grava(1999), spasmofilie si crample musculare extrem de dureroase(2000)
- fractura de coloana vertebrala lombosacrata, paralizia membrelor inferioare si traumatism craniocerebral post accident rutier grav(2003), sinuzita cronica(2003)
- bronsita cronica (2004), alergie cu edem facial si glotic / soc anafilactic repetat (2007), adenocarcinom rectosigmoidian cu metastaze ganglionare inghinale si axilare, hepatice si osoase (2007)
In acesti ani s-a autovindecat definitiv si se bucura de o stare de sanatate deplina.

EXPERIENTA Dr. CRINA VERES:

•peste 12 ani de conferinte interne si internationale cu sustinere de lucrari pe teme de vindecari si sanatate
•peste 13 ani de studiu si practica in cancere si boli grave
•peste 15 ani de studiu si practica in domeniul nutritiei si fitoterapiei (cu multiple atestate internationale, universitare si nu in ultimul rand de la vindecatori autohtoni sau de medicina shamanica)
•peste 18 ani de studiu si practica in medicina alopata
•peste 19 ani de studiu si practica pe terapie sistemica de familie, cuplu si copii
•peste 25 de ani de studiu si practica in arte martiale, stiluri externe si interne bazate pe disciplina mintii si a trupului

Detalii organizatorice:
Bucuresti 22-23 octombrie 2016 - click pentru detalii
Investitie Seminar:
Pretul pentru cele doua zile de Seminar este de 500 lei / persoana.
Daca mai participi impreuna cu un prieten sau membru al familiei, pretul este de 850 lei pentru amandoi (adica primesti DISCOUNT 15% pentru doua sau mai multe persoane).
Daca ai mai participat la cursul de Noua Medicina Germana, pretul este de 250 lei pentru tine.

CLICK AICI PENTRU A TE INSCRIE
http://evenimente.evoluamimpreuna.ro
(daca achiti in 24 ore de la inscriere, ai reducere 10% din pretul seminarului)

CONTACT:
Gianina Teodor - manager eveniment
Telefon: 0769.645.797
Email: gianina@evoluamimpreuna.ro

Energia sexuala este primul impuls pe care l-am primit fiecare dintre cei care suntem si am fost si vor fi vreodata pe pamant... a fost nevoie ca parintii, mama si tata sa puna la comun energie, celule, informatie, pentru ca noi sa venim pe lume.

Multa vreme am crezut si eu ca trebuie sa ai un antrenament sustinut prin care sa dobandesti un autocontrol al energiei sexuale pentru a fi deplin sanatos, evident scolita in diverse grupuri care se ocupau de autocunoastere, spiritualitate...

Desi aveam un control foarte bun la nivelul energiei erotice totusi m-am imbolnavit pana in punctul in care mai primisem cateva zile de trait.

Cum a fost posibil sa fii pe moarte si sa ai control al energiei sexuale?

Simplu.

Generam energie sexuala puternica in relatia cu sotul. La inceput o foloseam frumos, cresteam impreuna, invatam unul de la altul din experientele de viata, apoi cand am stagnat fiecare in munca cu noi insine, am ajuns sa folosim energia sexuala in mod distructiv, iar calitatea vietii noastre erotice s-a dus de rapa.

Cum?

Avand multa energie, cand s-au intalnit programele mele genetice si de pornire din mediul intrauterin si social prin care am trecut pana ne am intalnit cu programele lui, am inceput treptat sa avem lupte de putere folosind energianpana am epuizat-o.

Incrangaturi de retele de convingeri limitative, intalniri intre nenumarate autoritati care vorbeau intre noi si pe care le asumasem cu noi insine, incercand fiecare sa ii arate celuilalt, in felul lui personal, ca versiunea mea este mai valabila decat a ta :)))

De la ce mancam, cand, cat, cum, unde, la pomul de Craciun daca taiem sau nu copaci? Sa crestem sau nu animale in casa si facem spatiul de locuit sa miroase sau nu a menajerie... cum crestem copiii? care din prietenele mei sunt sau nu bineveniti acasa si cat de des... ce job am voie sa am, ce e ok si ce nu... acuzatii... frici... nevoi necomunicate armonios au dus treptat la intrarea mea intr-un cerc vicios in care ma afundam din ce in ce mai tare.

Am realizat cat de putin ne iubeam de fapt fiindca nu poti iubi pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine. Am sters pe jos cu imaginea celuilalt din capul nostru, fiecare in mod personal. Proiectam asupra lui si el asupra mea ceea ce nu integrasem din programarile nostre de catre altii.

Constient sau inconstient, el a inceput sa isi dea energia sexuala pe dinafara, eu nu puteam sa depasesc perfectionismul si loialitatea fata de tot ce invatasem si consideram a fi litera de lege.

Am inceput sa accept sa facem "dragoste" fara sa simt si asta a dus la epuizare si in final am incetat sa mai facem asta din momentul in care mi-am dat seama ca nu ma mai intereseaza nimic din ce stiam despre energia sexuala si despre toate energiile si informatiile pe care le crescusem impreuna.

Aruncam la gunoi tot, odata cu imaginea lui, fiindca am ales inconstient sa ma simt emotional tradata, mintita, jignita, dispretuita, acuzata pe nedrept, folosita si apoi am generat furie, frustrare, ura, neputinta, nerabdare, neincredere, disperare, tristete, mahnire,  etc

Aceste emotii evident ca nu au ramas fara raspuns organic la cata energie sexuala nesublimata aveam: am dat in constipatie cronica, alternata cu diaree, dureri de burta constante, balonare, alergii cu soc anafilactic, care se repetau atat de des incat umblam la mine cu fiole pregatite ca in 5 minute faceam edem glotic si nu mai puteam respira, dincolo de faptul ca mi se unfla toata fata si abia apucam sa rup o fiola sa trag din ea in seringa si sa imi injectez continutul...

Nu ma invatase nimeni sa ii fiu recunoscatoare nundoar lui ci si oricarui om care imi poate declansa emotii negative, ca imi arata ce zace in mine si ce alegeri constiente detasate pot sa iau, iar daca nu ma descurc sa pot cere sfatul cuiva fara sa simt ca trebuie sa ma descurc singura in orice situatie ca sa nu rada altii sau sa se sperie de ce se petrece cu mine...

Nu ne invata nimeni sa cautam solutii si in afara noastra si sa vorbim despre probleme noastre.

Tarziu am inteles ca o droaie de strabuni geniali, plini de traume, furnizori extraordinari de scenarii inconstiente de viata, au transmis geneticii mele, niste programe speciale, si eu sunt un automat prin care emotiile lor se manifesta in lumea fizica: "nu stiti ce strabuni nebuni bat copiii vostrii cu mana voastra" A. Boca

Am lucrat cu mine sa inteleg si sa accept si sa integrez faptul ca tot ce se petrece cu mine e desavarsit. Ca am avut nevoie de fiecare experienta sa constat ca sunt capabila sa debitez aspecte pe care nu as fi crezut ca le voi manifesta vreodata.

Asta am vazut ca la fel faceau toti oamenii: reprimau, barfeau, acuzau, loveau in ei sau in ceilalti ca niste automate de cafea.

Am realizat ca fara aceste experiente nu eram ceea ce sunt acum. Am avut revelatia ca nu toti oameni care se putrau ca mine sau ca el sau ca parintii mei sau ca ai lui, sau ca toti oamenii de pe planeta au avut parte de aceleasi experiente.

... nu toti au fost batuti, doar unii... nu toti au fost violati, doar unii... nu toti au fost jigniti, doar unii... nu toti au fost crescuti sa fie perfectionisti, doar unii... nu toti au avut parinti alcoolici, doar unii... nuq toti au fost saraci lipiti, doar unii... nu toti au fost abandonati la orfelinat sau pe strada, doar unii...

Fiecare a avut parte de filmul lui. Si totusi, de ce, marea majoritate manifestam aceleasi egouri, aceleasi emotii ne tarasc prin viata pe oamant inconstienti si ignoranti, in deplina suferinta, tanjund dupa iubire, fericire, bucurie din alta parte...

Fiindca cei dinaintea noastra, cei mai multi nu au stiut ca emotiile grele duc la boala, iar iesirea din boala este posibila prin emanarea de emotii opuse celor grele.

Insa totul este nevoie sa inceapa cu noi insine. Putem vedea modele de oameni, insa noi suntem cei care o punem in practica.

Cand? Cum?

La momentul potrivit, cand planul divin se manifesta prin noi. La unii dintr-odata si ramane pentru totdeauna intruparea luminii si libertatii, la altii cu picatura si la altii deloc.

Atunci cand nu am avut incredere putem invata sa punem incredere, e un proces cel mai adesea nu se face peste noapte, dar asta ne da ceva de facut pe lumea asta.

Daca toti am fi ingerasi si am gandi doar din stare de compasiune si bunatate si implinire si constiinta desavarsirii, viata pe pamant nu ar mai avea un sens de scolarizare a sufletelor fiintelor :)

Am revenit la energia sexuala si la constientizarea ei, dupa ce am primit ca verdict medical, cateva zile de trait avand ocluzie intestinala prin obstructie tumorala.

Avusesem o educatie sexuala buna inainte sa fiu cu el.

In fiinta mea relatia noastra se incheiase, o elibereasem de toate filmele pe care le proiectasem pe ea, dar l-am aruncat si pe el odata cu abandonarea viselor care ne priveau pe amanadoi.

Varsta emotionala atunci? 7 anisori. Mi-am luat jucariile si copii si am plecat. Nu aveam instrumentele sa fac fata vietii noastre fara acele vise inflexibile despte romantism si iubire si bucurie si tandrete.

Am invatat sa imi dau ceea ce asteptasem toata viata de la altcineva, si inca mai descopar aspecte pe care le am agatate de altcineva, foarte rare, dar ma mai prind de cate un aspect pe care il avusesem mereu sub ochi, dar nu il vedeam.

Mi-am cumparat flori, mi-am construit siguranta in mine, am luat la purecat toate fiintele pe care le-am intalnit in viata aceasta, toate amintirile de la cap la coada, de la coada la cap, cu toate aspectele...

... le-am alchimizat pana cand am putut sa le fiu deplin recunoscatoare ca au facut parte din viata mea si mi-au permis prin prezenta lor sa ma oglindesc, diferit decat ar fi vrut vreo autoritate din genetica mea, insa in cel mai desavarsit mod.

M-am indragostit de mine si de TOATE FIINTELE care pot exista doar in constiinta mea. Fara mine lumea asa cum o percep eu nu exista. Asta e valabil pentru fiecare faptura, unica si irepetabila, care serveste celorlalti oglinzi perfecte.

Energia sexuala se trezeste intai in noi insine si dupa ce vindecam in noi aspecte emotionale cate putem gasi, abia apoi ar fi de dorit sa intram in relatii de cuplu, unde apar variabile noi si deci noi furtuni.

Insa mi-am dat seama ca viata ne poarta pasii pe fiecare prin intersectii de drumuri si vieti in care sa ajungem sa ne trezim la momentul potrivit aceasta energie si iubirea si atunci este posibila o vindecare profunda.

Daca nu avem energie sexuala ca o epuizam sau nu o avem din programul de pornire ca nu o aveau nici parintii este nevoie sa o cultivam si pentru aceasta exista destule scoli. Daca nu ai aceasta energie nu prea faci nimic in viata si te cam traieste viata cu programele ei si parcursul e spre boala si moarte.

Dar nici asta nu e de rau, fiindca totul face parte dintr-un divin program scoala...

In urma cursurilor de Noua Medicina Germanica, Autovindecare si Autocontrol, Comunicare Armonioasa in Cuplu si cu cei din viata ta, Tehnici de Echilibrare Emotionala, Noesiterapie si Psihoanalgezie, Terapia Iertarii, Atingere Cuantica, Rescrierea ADN s-a simtit nevoia unei continuitatii a practicii prin crearea unor grupuri de suport.

De 6 luni am amanat acest moment pentru diverse urgente si acum s-a ivit ocazia sa le tinem si la Cluj. Au aparut si oameni potriviti care sa se implice in organizare.

Grupurile se vor intalni luni si miercuri, intre 18-20, vom vedea in timp daca ne mai intindem pana la orele 21 sau 22 :)) insa deocamdata inchirierile sunt pana la orele 20.

Un grup este:

Seri de Sanatate

unde invatam sa lucram cu noi ca sa Prevenim si sa Tratam cu Blandete si Fermitate Conflictele din viata noastra, Conflicte care duc la Boli si Suferinta, la Moarte si Neputinta pentru a ne Elibera de ele si a ne Recapata Bucuria de Viata, Longevitatea, Calitatea Vietii si Sanatatea...

Al doilea grup:

Seri de Relationare Armonioasa

unde exersam Nevoile Esentiale, Comunicarea Armonioasa, Gimnastica Energetica, Comunicarea cu Organele si Masajul Organelor Interne, Limbajele de Iubire ale Adultilor si Copiilor, Relatii Toxice versus Relatii Blande, Tehnici de Echilibrarea Emotionala, Terapia Iertarii, Cum Functioneaza Creierul Masculin si Feminin, Reaccesarea Feminitatii si Masculinitati si Echilibrarea celor doua aspecte in Interiorul Nostru...

Nr limitat de locuri la 20 (atat ne dau voie pompierii :)) si inscrierile se fac pe adresa  medicale.nmg.cb@gmail.com )

Intalnirea se tine la Biblioteca Octavian Goga, Cluj Napoca, in sala Biblionet la parter, drept in capatul holului de la intrare, pe stanga.

Costul unei intalniri este de 20 ron, iar contul Firmei va fi comunicat dupa inscriere sau puteti pune banii ca si donatie in contul asociatiei pe care il gasiti pe blog in dreapta sus, insa nu trimiteti bani pana nu vi se raspunde ca mai sunt locuri. Nu se incaseaza bani la sala. Multumim de intelegere.

Urmatoarea intalnire are loc de luni intr-o saptamana. Apoi miercuri si iar luni in fiecare saptamana. Celor care vor sa participe la ambele grupuri o luna intreaga li se pot face abonamente daca au venituri mici sau cazurilor sociale, pana la gratuitate, insa acestea se discuta cu organizatorii la nr. 0722323533 de luni pana vineri intre orele 12-14.

Te asteptam cu drag,
Dr. Crina Veres si Echipa ANGC (Asociatia Neo Grup Consulting)

Acum multi ani mi-a venit la consiliere de cuplu o pustioaica. Era tare debusolata, crestea cu o matusa, fiindca mama si tatal ei erau despartiti si aveau altundeva, vietile lor cu altcineva, vieti in care nu fusese loc si pentru micuta ingerita.

O fata frumoasa, subtirica, plina de viata si pasiune. Cu alte cuvinte, un OM.

Cateva povesti, cateva teme de casa, cateva carti de citit, cateva documentare de vazut, S-a simtit implinita si o vreme a disparut ingerasa.

Apare dupa ceva vreme insarcinata, insa nu stia cine e tatal copilului. Nu stia ce sa faca. Ii iubea frumos pe amandoi partenerii. Unul era cu job, la casa lui, linistit, poate un pic prea linistit pentru focoasele ei nucleare :) ... celalalt, un student frumusel si jucaus, care avea timp de ea si de povestile si prostiutele ei, insa care era intretinut de ai lui, fara un serviciu pe langa facultate...

Sa le spuna ? Sa nu le spuna ? Pe care sa il aleaga ? Si o tona de alte intrebari la care nu stia ce sa faca, iar corpul ei a facut o draga de retentie masiva de apa, pe un conflict existential, de abandon si lipsa de lichiditati...

Pana la urma alege sa le spuna de fetita si ca nu stie care e tatal, si ca se culcase in acea perioada si dupa cu amandoi. Cel care lucra a decis ca nu mai vrea sa auda de ea pana se naste copila si se face testul de paternitate. Celalalt jnsa, desi un pistan, o tine pe langa el in speranta ca acel copil e al lui si pe de o parte nici nu mai vrea sa stie daca e sau nu al lui, insa ii vrea pe amandoi, mama si copil.

Se naste fetita si se dovedeste la testul de paternitate ca micuta e a celuilalt, a celui care lucreaza. Pustanul da bir cu fugitii, e frustrat ca s-a facut acest test, ca el o vroia oricum, acum ca stie ca are alt tata si ca acel barbat stie ca e fetita lui so ca acela si lucreaza si are un spatiu locativ pe care si-l permite se intalneste cu propriile limite.

Acum realizez ca toti trei au nume de ingeri :)...

Studentul nu inceteaza sa o caute insa doar pentru sex. Tatal fetitei o ajuta cu bani, insa se poarta urat cu ea. Vulnerabila, isi cere in continuarea sa isi valideza rana de abandon din copilarie si are nevoie de a fi salvator pentru ceilalti ca sa supravietuiasca programelor din biologicul ei.

Matusa cu care crescuse si statea era bolnava, unchiul era cu probleme cu capul, mai avea si un copil mic de care nu se putea odihni, fara sustinere, haine, scutece, mancare, era nehranita, o ajutam cu niste prieteni sa supravietuiasca

...nu tu serviciu si nu tu bani sa te intretii, inca un copil respins de tata, tinerete cu pasiuni si nabadai si se trezeste micuta mama ingerita cu cancer la san drept.

Daca de consiliere psihologica fusesem buna, din pacate expertiza ca medic si om trecut prin cancer nu o lua de buna. Am rugat-o sa isi faca jurnal, sa se opreasca asa cum facuse inainte si sa se observe, functionase odata, functionase cu mine si cu altii. Era insa foarte speriata si alerga de la un om la altul fiindca de mica in mintea ei, cancerul era o sentinta irevocabila la moarte.

Mi-a si spus ca ma roaga doar sa ii spun versiunea mea despre ce se petrece cu ea ca vocea mea o linisteste, ca se opereaza si face chimio si raze si gata, ca ea nu crede ca cea mai mare frica a ei, cancerul, se poate vindeca altfel decat medicaliceste si ca si aceasta este doar o amanare monstruoasa a mortii.

M-am rugat mereu sa fie fericita. Cum o face Dumnezeu fericita nu e treaba mea, insa acesta era cadoul pentru noi doua... beneficiem intotdeauna primii de emanatiile noastre...

Nu mai stiu exact daca un an sau doi nu am mai vazut-o. Credeam ca se operase, facuse tratament si ca probabil il tolerase bine fiindca o vazusera priteni comuni pe strada si cu fetita.

Mi-a venit slaba, piele si os, cu ditamai rana la san, cu noduli crescuti pe torace, peste coaste... pe scurt ingerul dezbracat arata ca un mic monstrulet mutant, insa reusea sa isi acopere cu haine largi minunatia...

Mi-a povestit ca dupa ce a plecat de la mine a mers la ceva medic, din droaia pe care ii avea pe o lista luati la plezneala de pe internet, iar acesta i-a spus sa incerce ceva plante de la o firma dintr-un multilevel marketing de suplimente alimentare ca se va vindeca fara operatie si fara raze sau chimio.

Ingeruta chiar credea in operatie cand fusese la mine si ca o ajuta sa scape de monstrul ce o manca de vie, iar eu nu am indraznit sa ii spun sa nu le faca, de fapt nu spun nimanui sa nu le faca, ci doar sa si le asume, iar daca tu crezi in ceva, credinta ta te-a vindecat.

O rugasem avand cancer pe dreapta, sa faca pace cu barbatii din viata ei pe care era foarte furioasa. De la tatal ei care o abandonase la niste monstruleti de rude, atunci cand ea avea mai mare nevoie de o familie, la unchiul patologic, la matusa care isi plangea de mila si pentru care era infirmiera, la cei doi iubiti si alti amici care au aparut pe parcursul timpului in care nu ne vazusem si despre care credea ca se folosisera de ea.

Acestia erau oameni in bratele carora incercase sa gaseasca cateva clipe de bunatate, de uitare, de pasiune, de iubire...

Teoretic stia ca ii vorbeau in cap autoritati exterioare care ii traiau viata. Practic, se purta ca o barcuta dusa de valurile emotionale pe o mare a vietii teribil de tulburata.

Vedeam manifestandu-se deplin autismul adultului, care intelege rational, insa emotiile il tarasc sa se chinuie si sa sufere in continuare conform programarilor din ADN, fara sa realizeze ca viata cu fiecare clipa e lipsita de orice semnificatie, e o tabla goala pe care TU poti sa scri propria poveste, atunci cand te prinzi de aceasta realitate, altfel consideri ca e scrisa, ca asa esti tu si sa se schimbe ceilalti...

Ea stia teoria foarte bine, insa astepta sa fie atat de buna pentru ceilalti incat sa ii puna lumea la picioare. Aceasta insa nu s-a intamplat. Cand realizezi ca esti genial si desavarsit iti pui lumea aceasta la picioare, pentru ca realizezi ca tu nu esti din lumea aceasta decat in masura in care TU ALEGI.

Ii ceream sa faca pentru ea ceva ce o face fericita. A inceput sa alerge, sa faca miscare si dupa un scurt timp arata mai bine. Tumoarea se micsorase, nu mai supura la fel, era din ce in ce mai bine s nu mai mirosea. La un moment dat s-a inchis de tot.

Incepuse sa se iubeasca pe ea mai mult, sa nu mai puna la suflet ce faceau sau nu faceau ceilalti. A fost o perioada in care ne-am vazut de cateva ori, incepuse sa intre bine in remisie, era destul de energica, bucuroasa, fericita, se intarise, avea incredere in ea, apoi iar a disparut...

Nu am sunat-o fiindca era prea ocupata cu alte registre ale vietii mele si ea stia ca ma poate oricand suna ca avea si numarul meu privat, pe care ma sunau doar copiii si o mana de oameni.

Am revazut-o cand arata din nou foarte rau. M-a chemat in clinica sa povestim ca avea noduli la plamani si ii scoteau apa. Un timp iar a fost mai bine. Iar i-am dat carti, pe care nu stiu insa daca le-a citit.

A mai fost la mine odata cand abia se tinea pe picioare si nu mancase de nu stiu cand. Am gatit, am mancat, am povestit. Era a nu stiu cata oara cand imi venea sa iau iar pe cineva la mine acasa, sa il ingrijesc, pana se punea pe picioare.

Vroiam sa ii ofer caldura unui camin, a mea si a copiilor care au invatat sa fie iubitori, intelegatori si sa reintre intr-un normal plin de pace si liniste cum dezvoltasem noi acasa la noi.

A zis ca nu ramane, ca merge la un prieten, ca tatal fetei sta cu micuta si apoi ne-am mai auzit odata la telefon inainte sa aflu ca a plecat din aceasta lume inca un inger.

Multa vreme nu am putut vorbi despre ea... imi curgeau lacrimi de dor, de furie, de tristete, de nevoie de control asupra realitatii.

Nu am putut vorbi despre ea asa cum am intalnit-o si perceput-o eu, despre furia si frustrarea pe care le-am simtit fata de mine, ca ea nu facuse sustinut ce ii recomandasem de cand avea cancer si totusi ma implicasem emotional, ca imi dadusem voie sa fiu atat de vulnerabila desi mai vazusem odata scanariul cu o prietena care insa era mult mai in varsta si consideram ca rigiditatea era data de inertia de a fi intr-o relatie foarte toxica peste 40 de ani.

Eram furioasa pe ea ca vazuse de cateva ori pe curpul si mentalul ei ca daca facea ce ii spuneam se facea mai bine, era plina de viata, se regenera, dar le facuse sporadic, pana se simtea destul de energizata, apoi arunca cu energia in altii si in ea si iar o luam se la capat...

Ii spuneam sa insiste sa faca asta constant pana ce dispare total tumoarea, insa instinctele si pasiunea erau mult mai tentante decat sa se opreasca sa se analizeze in continuare atat timp cat se simtea destul de bine sa faca cu acea energie altceva.

Ma simtisem Sisif, insa eu singura ma condamnasem sa sufar, nu era vreun alt Hades in zona :) pentru ca nu o concediasem ca si om cu care vorbeam despre viata si boala ei...

Puteam ramane prietene si sa vorbim fara sa ma implic vreun pic emotional, si inca un pic cu experienta mea de om care trecuse prin cancere si se vindecase, inca un pic ca si pisicolog care realiza ca e iar, si iar, si iar un terci de emotii, inca un pic ca medic care ii recomanda mereu du-te si scoate povestea aia foarte urat mirositoare... dar oare chiar puteam?

Speram sa fiu in stare sa fac asta, insa cand o vedeam ranita si lesinata de foame, se ducea detasarea pe apa sambetii si o luam din nou la prelucrat la mansarda.

De ce nu puteam sa ma detasez?  Versiunea mintii era ca fatuca asta minunata era prietena mea, ca nu pot sa nu ma imprietenesc cu oameni despre care stiu si de cate ori pe zi scapa o besinuca, cu cine face sex, si pe cine iubeste si pe cine judeca... cu cine vrea copil si cu cine nu, ce ii place sa manace, ce hobbiuri are, ce vise si frustrari...

Nu vroiam sa ii adancesc si mai tare rana de respingere si abandon. Ma straduiam sa fiu cat puteam de ferma, dar hormonii ei erau manati bine de niste programe pe care nu isi acorda timp sa le dezintegreze sau sa le inlocuiasca cu altele mai eliberatoare.

... si nu puteam sa nu o asist pentru ca vedeam un ingeras, mai tanar decat mine, catranit de viata, intr-o societate in care nu esti invatata la scoala ca dupa terminarea liceului ar fi de dorit sa mergi la fortele de munca sa iti faci dosar de somaj ca daca nu intri la facultate ai depasit termenul de depunere a dosarului de somaj, si daca mai ai si extra timp in care sa faci sex si sa ramai gravida, nu vezi de la stat decat alocatia pentru copil si la revedere...

Tanara, fara experientabde viata, imatura emotional, plina de vise si iluzii, de speranta ca viata si lumea sunt buni, s-a ciocnit de multe scenarii de acuzatii, de jigniri, de deznadejde... in care au aparut cativa ingeri sa o ajute... alte femei trecute prin viata si care au reusit sa faca pace cu ele si lumea...

Realizez cat de importante sunt programele noastre de pornire in viata, din perioada intrauterina si primii ani de viata... ce amprente colosale lasa pentru o viata si cat de greu si cu cata suferinta ne smulgem din aceasta cursa a soricelului prins in caruselul vietii...

Cand te sustragi perceptiilor pe care le-ai avut inainte, de la altii mostenite, si cand le vezi fricilor chipul de ceara, caldura focului constiintei topeste aceste iluzii, insa cand esti prins in mrejele lor e dificil sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti, sa iti vezi desavarsirea...

Cu timpul, si multumita ei am invatat sa ma detasez, sa iubesc ce vine spre mine ca si cazuistica, ca si povesti de viata, sa inteleg ca fiecare are un parcurs pe pamant, sa invata sa raman in liniste, si invat si reinvat aceasta, si atunci, cand o fiinta draga are de iesit din aceasta lume sa onorez calatoria parcursa impreuna, intalnirea versiunilor noastre in forma umana pe aceasta minunata planeta albastra.

A mai fost nevoie ca un alt inger sa fie foarte aproape de plecare dupa o perindare intre altii si mine, insa niciodata in ea, pana in momentul in care viata a pus-o la limita supravietuirii si abia atunci a reusit sa faca cu adevarat pace si liniste in ea, sa isi asume fiecare clipa.

In acest moment nu stiu daca aceasta ingeritza care si-a gasit pacea mai este sau nu pe aceasta planeta insa stiu cu siguranta ca si daca ramane si daca pleaca din corpul fizic, este deplin Constienta de Sine, complt abandonata Vointei Fiintei, Esentei Divine. Iar eu am reusit alaturi de ea sa raman cat mai aliniata si jucausa si libera.

Multumesc, Ingere cu nume de Inger ca ai amprentat si purificat prin prezenta ta in pasul meu, atat de mult din constiinta-mi. Te iubesc !

Multumesc celeilalte Ingerite pentru examenul de aliniere si libertate si pace interioara pe care l-am parcurs impreuna. Te iubesc !

Constat aproape la fiecare pacient cat de devastator este impactul pluriorganic al aflarii unui diagnostic medical de boala grava, indiferent daca acest diagnostic iti adresat tie insuti sau unei fiinte dragi.

Ei bine, povestea de azi este despre cineva care in urma unui infarct miocardic acut, ajunge sa isi directioneze o buna parte din spatiul mental zilnic, catre inima sa, insa nu ca sa ii transmita recunostinta si incredere si iubire si pace si blandete, ci ca sa si-o planga de mila :) si inca o droaie de scenarii fataliste...

Omul se caina, isi plangea de mila si se intreba de ce a ajuns la infarct la inima, cand el credea ca va trai mult si bine, viata curgand peste toate valurile constiintei lui, insa nu a sesizat constient trecerea printr-un conflict de pierdere teritoriala rezolvat de la sine de mama natura... si soldat cu un infarct miocardic acut si cu cateva "complicatii mentale" colaterale, asociate, insa personalizate.

Redau un pic din povestea scrisa de el:

anul acesta...povestea este lunga si de aceea am sa scurtez un pic atat cat se poate intelege... in urma unei perioade de mai bine de 3-4 luni in care ajungeam sa dorm pe la 2-3 noaptea iar la ora 7 dimineata o luam de la capat. In ziua aceea fatidica am dus-o pe sotia mea la birou cu masina, la intoarcere in drum spre serviciu cand mai aveam vreo 5 minute sa ajung la birou am simitit o puternica durere in piept asociata cu arsuri, nu m-am panicat. Am intors masina, serviciul meu fiind undeva in apropierea spitalului xxxxx din Bucuresti, am intrat cu masina in curtea spitalului, bineinteles ca gardienii nu m-au lasat, durerea era infernala sau asa o percepeam eu, noroc cu alt gardian..."lasa-l domnule, nu vezi ca-i este rau!?!...am parcat masina  cu greutate si intre timp a venit cineva cu un carucior de la UPU. Am fost pus pe pat, intrebari, unde ma doare, de cat timp ma doare, daca am mai avut dureri...electrozi...cabluri.. .EKG...tensiune...verdict INFARCT MIOCARDIT ACUT STEMI etc, etc...administrat ceva sub limba... venit specialistul cardiolog...acelasi protocol, aceleasi intrebari...concluzie... trebuie sa va montam un stent, am fost urgent transferat in sala de angioplastie iar acolo mi s-a montat un stent pe un vas ocluzie 90% iar alt vas ocluzie 70% dar care nu-mi punea viata in pericol si la indicatia medicului specialist am "rezolvat" dupa o luna si al doi-lea vas. Aici incepe partea dramatica. Dupa primul stent, in luna aceea, nu am avut absolut nimic, faceam activitati usoare, aveam un somn bun. Dupa al doi-lea stent a inceput calvarul. Stare de rau generala, lipsa poftei de mancare (greata la vederea mancarii), dureri de cap frontale si in crestetul capului, insomnii cumplinte, panica, senzatie de lipsa de aer, eu de mic de cand ma stiu cred ca am plans pe la 10 ani de atunci nu am mai plans niciodata. Am inceput sa plang foarte des in special cand imi vad copilul. Starea de rau continua...am un tiuit in urechea stanga...nu mai stiu ce sa mai fac...urmeaza sa-mi gasesc un cardiolog in care sa-mi fac toate analizele pentru ca in spital nu mi-au facut Doppler, nu mi-au facut CT, mereu am senzatia ca mi se va intampla ceva. Povestea este lunga si nu vreau sa va rapesc din timpul pretios. Daca imi puteti da niste pareri, sfaturi v-as fi extrem de recunoscator. Am vazut niste filmari cu dvs., emisiuni, am vazut documentarul cu noua medicina germanica, mie nu-mi vine sa cred, eu sunt un pic mai Toma necredinciosul dar nu as vrea sa las un copil de 10 ani sa se descurce singur pe lume, mama lui este un pic mai dura, este un copil formidabil si ma iubeste foarte mult...nu mai sunt eu, perceptia lumii din jurul meu parca s-a schimbat. Nu am facut excese, nu am baut, nu am fumat, am incercat sa mananc cat mai sanatos, locuim la curte

Avea doua coronare aproape complet infundate. Multumita Dr. HAMER stim acum ca era vorba de un conflict de pierdere teritoriala. Dar oare omul nostru lucreaza cu el si cu viata lui in mod constient ca sa reduca masa conflictuala?

Odata ce se prinde de unde i se trage povestea din corpul fizic se piate ocupa de ea. Altfel? Nu prea. Citand cum descrie momentul de dupa al doilea stent: "a inceput calvarul" vedem cum se programeaza perceptiv la si mai multa suferinta. O descriere simpla, obiectiva a senzatiilor i-ar permite detasarea si salvarea energiei, si mai ales regenerarea structurilor din care provin senzatiile neplacute.

Odata ce i se pune acest diagnostic, trece printr-o interventie si i se prescrie un regim de viata, se autosaboteaza inconstient, suficient cat sa ajunga in ecurs de o luna de zile la 2 stenturi implantate. Odata ce are aceste stenturi si deja cineva a umblat cu instrumentar medical la inima lui de doua ori intr-o luna si l-a mai si speriat ca nu e prea bine, trecem la continuarea scenariului...

Brusc dezvolta:

- stare de rau generala, lipsa poftei de mancare, greata la vederea mancarii: nici un animal normal stresat nu se indoapa si nu se simte bine in general cand are in derulare un Program Biologic cu Sens de Adaptare si Supravietuire, adica o boala. Greata este un alt program instinct pe care il avem si care sa ne protejeze de posibilitatea ingerarii de mancare, act ce ar consuma o energie pe care in acel moment corpul nu o poate pune la dispozitia tubului digestiv, sau poate fi o greata de tip central, data de o suprapresiune intracraniana

- surditatea care provinde de la socul de diagnostic comunicat verbal, si introdus in mentalul omului prin simtul auzului, poate fi pe stanga datorita autoritatii, superioritatii instantei de la care provine, iar aceasta senzatie auditiva a reprezentat un abuz emotional venit prin urechi, impactand auzul

- durerile foarte mari la nivelul fruntii si in crestetul capului imi arata cat de frontal a incasat vestea legata de starea inimii sale si de potentialul aparent mortal al acestei patologii, si mai ales de lipsa lui de control asupra situatiei

- insomnii cumplinte: sunt normale in faza activa de conflict sau in criza epileptoida din faza de rezolvare a conflictului si proportionale cu intensitatea perceputa a dramei, calvarului ca sa folosesc cuvintele lui :) si sa redau un pic cat de mult ne programam viitorul prin formularile si aranjarile cuvintelor noastre, fiindca suntem cel mai adesea inconstienti de faptul ca EU SUNT CUVANTUL MEU... 

- panica este criza epileptoida unei anxietati foarte mari, poate fi acompaniata de senzatie de lipsa de aer, care insa e data si de consumul de oxigen prin corp obosit de nesomn, anxietate, stres... solutia e sa respire linistit cat mai mult timp fiindca atunci cand suntem conectati cu respiratia noastra un timp suficient se instaleaza in noi Starea de Prezenta a Viului Etern, pe care ni-l ia o sentinta, un diagnostic in raport cu care nu suntem educati sa ne raportam cu blandete si liniste

- eu de mic de cand ma stiu cred ca am plans pe la 10 ani de atunci nu am mai plans niciodata. Am inceput sa plang foarte des in special cand imi vad copilul. ... vederea copilului ii actualizeaza scenarii de copil pe care se poare sa nu il mai vada in scurt timp sau pentru totdeauna, asa cum ni se pare firesc cand suntem sanatosi, pana ce ne declara cineva, mai ales oficial si obiectiv, ca fiind in posesia unei boli grave, cu potential letal
Solutie: de cate ori isi vede copilul sa respire linistit si recunoscator ca este in viata, sa vada in chipul copilului o sursa de putere si bucurie de viata, de autoresponsabilizare fata de timpul investit in munca si detalii versus timpul investit in relatii cu lectia detasarii la pachet...

In inconstientul colectiv cand ti se umbla cu aroma de chirurgie la inima esti cumva condamnat la o viata limitata ca miscare, ca interactiuni, efort si pentru cineva care deja se suprasolicita, uitand ca viata nu e un loc in care sa venim sa tragem ca boii la jug, ci e gradina raiului, sau oricum alegem sa o privim, poate parea cumplit sa nu poti trage la jugul imaginat al unei vieti pe care ne-o traiesc scenariile si perceptiile altora care ne circula pe vene 

Starea de rau continua... cum sa iti fie bine fara aer, cu mintea bulversata si confuza, care are nevoie sa se readapteze la aceasta mica moarte a identitatii lui nemuritoare pentru noua versiune, care poate fi mai eliberatoare fiindca odata ce intelege ca nu poate pierde pe nimeni si nimic, fiindca a avut si va avea in viata parte numai de ce ii daruieste Dumnezeu, si ca nu a castigat nimic si pe nimeni la loto

- am un tiuit in urechea stanga... conflict de auz in faza activa pentru ca nu stie pentru cat timp isi va mai auzi copilul pe lumea asta. Nu suporta ideea ca poate oricand sa faca ceva gresit si natura sa il sacrifice.

nu mai stiu ce sa mai fac...
Solutie: Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci intoarcerea lui, sau cum zicea tata de cand eram mica (vorba pentru care ii multumesc fiindca m-a scos din nenumarate situatii care aveam impresia ca ma depasesc din toate punctele de vedere): Dumnezeu te iubeste si nu iti da nicodata mai mult decat poti duce. Si orice problema apare ti o da cu rezolvarea in ea :) tot ce ai de facut este sa fii constient de acest fapt.

Atunci cand te afli intr-o situatie fara iesire sau socanta pentru tine, cel mai mare dar pe care ti-l poti face si tie si celor dragi, este sa devi constient de respiratie si sa ramai intr-o liniste din ce in ce mai mare pana cand esti cu adevarat prezent si linistit in senzatiile neplacute ce acompaniaza intotdeauna o situatie dramatica.

Aceasta liniste permite musculaturii sa se relaxeze, fasciile, ligamentele, articulatiile, tesuturile de sustinere se destind, respira liber si astfel iti permiti accesul la solutii minunate din Constiinta ta profunda, din Inconstientul Colectiv.

In amintirea unor fiinte dragi si a lectiei de viata pe care am parcurs-o impreuna.

Ramona, o fiinta mladioasa si complexa, psiholoaga, plecata din tara de cativa ani isi doreste sa revina in tara cu sotul si fetita, fiind satula de pamant strain. viseaza cativa ani sa ajunga pe pamant sfant, devalorizata printre straini...

Odata ajunsa in tara si fericita ca isi atinge talpile de pamantul natal, are parte de o prima surpriza neplacuta. Brusc nu mai poate calca pe piciorul drept, si nu mai poate atinge pamantul deloc, cu pernita de la talpa, de durere.

Merge la medic si este depistata cu cancer osos. Impreuna cu o prietena draga mergem la spital sa ii spunem ca nu e o problema, ca e de fapt cancerul de os pe care il are la talpa este rezolvarea devalorizarii de a fi nevoita sa calce zi de zi si ceas de ceas pe un pamant strain sufletului ei si unde nu se simtea validata.

Doar ca domnita noastra nu vrea sa ne asculte decat ca pe o poveste si ramane in filmul ei (autismul adultului) in care se vede deja moarta. A adus cu ea in tara lipsa de validare si nevoia de atentie. Aceasta atitudine este si cea cu care a plecat din tara, sperand ca a locui intr-o tara mare si a fi plecata in strainatate ii va aduce o recunoastere familiala.

Insa chiar daca cei din tara o invidiau ca traieste intr-o tara mai civilizata cu nivel de trai aparent superior, ea a plecat din tara tot cu ea. Acolo avea parte de o raportare a oamenilor la ea la fel de invalidanta ca si cea de care beneficia in tara.

Vroia inapoi in tara, sa primeasca atentie, sa se conecteze la oamenii care desi mai saraci si locuind intr-o tara aparent invizibila pe harta lumii, ii confereau si ii implineau aspectul de socializare, conexiune interumana si validare, ii reamintea ce bine e sa ai prieteni.

Doar ca socul de diagnostic nu i-a permis prea mult sa se bucure de euforia intoarcerii acasa. Se intorcea tot cu ea.

A citit pe internet in ziua diagnosticului despre ce presupune a avea acest cancer, a cautat cu grija cat mai arevde trait conform istoriei naturale a bolii si prin ce interventii medicale are de trecut.

Din pacate a vazut ac i se va amputa piciorul, ca are de facut tratamente agresive si in ciuda acestora moartea era la un clik distanta.

Pana dimineata nu mai putea respira. Desi in dimineata aflarii diagnosticului respira normal, avea celelalte investigatii normale, pana a doua zi avea plamanii plini de metastaze, distribuite in ambii plamani. Conform medicinii germanice se confrunta cu faza activa a unui conflict de frica de moarte.

Am incercat impreuna cu prietena mea sa ii explicam prin ce trece asa cum vedem noi bolile, ca sunt doar programe biologice cu sens de adaptare ale naturii...

Ne-a multumit civilizat si a refuzat sa accepte faptul ca ar putea fi posibil sa aiba cancer datorita unui conflict.

Ce puteam face? Sa ne aliniem la linistea interioara si sa i-o facem cadou.

Curand avea sa treaca prin tratamentul clasic, otravire, iradiere, operatie, amputatie... cu alte cuvinte din trupul ei frumos ajunsese o epava umana, slabise cumplit, arata ca scapata din lagarele naziste, pamantie, palida, fara dinti si fara par, cu privirea goala, iar atentia dupa care tanjise atata timp si pe care o primea din plin, nu mai contau.

Curand ficatul i-a crescut de cateva ori, toate organele dadeau semne de suferinta. Nu mai putea manca din cauza starilor de rau de la otravirea generalizata. Era trista si viata aparea din unghiul ei o lectie ratata, un fiasco.

Cu cateva zile inainte sa plece din aceasta lume a mers la un consult ecografic iar ecografistul era socat de ca nu ii mai gasea nici urma de ficat. Se autoconsumase. Era piele si os, devenise stravezie.

Noi continuam sa ii daruim cea mai buna solutie a noastra. Alinierea cu constiinta lumii eterne din noi. Ii respectasem alegerea de a nu mai vorbi despre medicina alternativa ca respect pentru faptul ca nu credea in posibilitatea ca un conflict sa duca la boala.

Eram uimita cum un psiholog cu supraspecializari era incapabil sa vada legatuti intre socuri emotionale si boli. Si totusi asta se derula in fata ochilor mei. Era atat de bine educata si scolarizata incat bunul simt in a percepe lucrurile fusese abolit.

Curand a trecut in lumea de dincolo. Desi nu e un caz vindecat, poate fi o lectie de viata, de medicina, o sursa de invatare despre cat de virulenta poate fi mintea si de sinucigasa, o sursa de maturizare rapida pentru cei care se asteapta ca intelectul sa ne permita sa surclasam emotionalul, ceea ce este complet fals.

Frica este o energie directionata in exact acel aens pe care afirmi ca nu il doresti. Daca ar fi fost obisnuita sa respire linistit, sa caute solutii, sa nu se sperie indiferent cat de dramatic era prognosticul, ar fi putut gasi carti precum Remisie Totala a Dr Kelly Turner care a studiat peste o mie de cazuri de cancere complet vindecate.

Nu a fost cazul ei. Eu am integrat destul de repede aceasta calatorie a Ramonei prin viata impreuna cu cancerul osos, insa prietena mea si-a furnizat o lectie de maturizare prin faptul ca i se ceruse sa mearga in vizita la spital ca la un bolnav obisnuit si fara sa poata sa discute cu Ramona despre soltiile pe care le stia atat de bine, trecand alaturi de sotul ei prin cancer la creier vindecat.

Deoarece dragostea cu forta se numeste viol, mintea Ramonei a ramas la fel de virgina din acest punct de vedere, noi i-am povestit versiunea noastra la inceput, insa ea a ales ca niciodata sa nu mearga pe acest drum.

Nu ii cerusem sa renunte la tratamentul clasic, nu face asta niciodata, fiindca Iisus spunea: "credinta ta te-a vindecat", ii propusesem sa invete sa nu mai reactioneze la senzatiile din corp, sa le observe, sa onoreze realitatea fiecarui moment, insa ea avusese nevoie de atentie de la ceilalti, nu sa isi acorde ei atentie.

Daca era capabila sa isi acorde atentie inainte de boala, si in tara ar fi fost fericita, si in afara ei si la revenire, in loc sa fie doar expertul vietii psihologice a altor fiinte, nu mai avea nevoie sa se imbolnaveasca, ci sa traiasca fericita alaturi de cei dragi.

...

Am intalnit si o alta femeie minunata care avea cancer la coloana vertebrala. Oana... insa povestea ei a fost complet diferita.
Oana a venit la un curs in timp ce facea tratament clasic, a realizat cate socuri si conflicte avea, le-a luat la disecat, la dezintegrat si s-a trezit ca medicii ii spun cu uimire ca nu mai are nimic la oase.

Dupa cativa ani de la acest eveniment Oana e fericita, danseaza, preda, canta!

Si toate acestea dupa ce initial a dezvoltat cancer la san, mastectomie totala si 2 ani distanta de operatie se trezeste cu metastaza osoasa. Cand a realizat conflictul, frica maxima s-a apucat de plans, apoi de ras si apoi s-a vindecat.

Frica ei maxima?

Frica ei era data de faptul ca avea niste parinti complet atasati de ea, singurul copil, careia incercau sa ii traiasca viata. Pentru parintii ei cea mai mare drama ar fi fost sa isi duca singurul copil la groapa.

Ea le furniza zi de zi ocazia sa isi vindece frica de a o pierde. Si ea isi vindeca frica de a nu se uita in ochii lor si a suporta deznadejdea unor fiinte care nu isi mai gaseau un sens in viata fara ea, singurul lor copil.

Insa de data aceasta Oana a reusit sa se vindece, sa inteleaga de ce s-a imbolnavit, sa isi faca jurnal, sa se opreasca din tot ce facea odata la 30minute si sa se bucure de fiecare clipa cu ea si cu ei.

Vindecarea fost bonus la procesul de maturizare si imprietenire cu parintii, care si ei s-au maturizat emotional alaturi de ea.

Multumesc pentru clipele minunate parcurse impreuna!

Povestea lui suna asa:

Eu sunt cel mai performant dintre pamantenii pe care ii cunosc si nu inteleg de ce as avea devalorizare al ambii genunchi atat de grava incat abia ma tin pe picioare?

Am scapat de iluzia ca alimentatia este cea care imi distrufe genunchii, insa nu ma prind ce fac gresit.

Orice altceva am testat din Noua Medicina Germanica, pe mine si familia mea este real, dar aici nu ma prind...

Evident, tu niciodata nu poti vedea dincolo de o alegere pe care nu o intelegi (din filmuĺ Matrix)

Atuncand cand tu esti performant, ai un nivel de asteptari de la ceilalti proportional cu felul in care faci tu lucrurile sau asteptarea ca sa se apeleze la expertiza ta.

Din pacate cei din jur nu isi mai pot trai mediocritatea in liniste... ceilalti nu vor sa investeasca atata timp cat investesti tu in a se perfectiona in tot ce sti tu... nu e eficient in Natura, mai ales ca deja te au pe tine... Atat de bun la Toate!

Bine, bine dar de ce sa imi sufere genunchii?

Simplu, pentru ca ochii tai vad in jur neperformantabpeste neperformanta, la toti, de la familie, copii, parinti, angajati, sefi, instante, peste tot incompetenta si lipsa de eficienta. Acestea sunt posibile diar in constiinta ta, deoarece tu esti cel care ii compara cu o stacheta la care nu vkr sa ajunga sau daca vor adeseavse vor simti inhibati de faptul ca nu proceseaza informatia la fel de rapid si eficient ca tine.

Daca vrei sa scapi de degradarea genunchilor e nevoie sa constoentizezi ca cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit. celor din jur le-ar fi viata mai usoara fara desconsiderarile de care au parte din directia ta.

Niciodata ceea ce va face cineva in preajma ta nu va putea fi facut la fel de bine cum il poti face tu. Si daca deja sti asta de ce sa te autocondamni la suferinta, cand Natura in inteligenta sa ii directioneaza pe cei din jur sa fie alte variante de manifestare divina, geniali si desavarsiti, completa adaptati sa vina in completarea a ce esti tu.

Ei iti arata cat timp pot sta fara sa faca nimic si fara sa se simta judecati, pot sa faca lucrurile de jumatate si sa le amane la nesfarsit, pot sa pretinda ca nu se descurca si sa te lase sa le faci, pot sa ignore sfaturile tale si sa dea cu capul in loc sa invete din experientele tale, si vor face tot ce au de facut ca efect a ceea ce esti tu.

Omul nostru este destul de destept sa se prinda de faptul ca, in creierul lui nu poate fi cu adevarat performant doar prin el insusi, ci fiind una cu tot ce exista, realitatea inconjuratoare este aproape constant mai aproape de el decat constiinta propriei perfectiuni.

Noi avem de procesat in creier imaginile realitatii inconjuratoare aduse de ochi, urechi si celelalte organe de simt. Realitatea inconjuratoare este mai aproape de noi insine, decat realitatea a cine esti tu de fapt. Si ocupa mai mult timp si spatiu de constiinta.

Fiindca ii aducem pe ceilalti in mintea noastra cu perceptiile noastre despre ei, adica cu felul in care i-am etichetat, aceasta ne autocondamna pana in momentul in care ne dam voie sa ne eliberam de perceptia ca daca nu sunt ca noi nu sunt destul de buni pentru Mama Natura.

Fiecare are rostul lui. Toti suntem geniali si ne adaptam la mediul inconjurator si la cel intern, dat de genetica noastra, care isi cere drepturile la exprimare in manifestarea fizica pentru a ne maturiza si a ne redescoperi identitatea libera de evaluari, cea dizolvata in tot ce exista, care nu mai opune rezistenta Nimicului Iluzoriu al registrelor mintii.

Doar in regsitrele mintii este posibil ca sa percepi ca cineva nu este destul de bun, sau mai bun, prea mult, prea putin, orice aspect din domeniul evaluarii.

Orice evaluam se imparte in dualitatea bine-rau si de aici suntem condamnati la reactii pe care le avem intiparite de generatii sau le-am dobandit prin educatie=dresaj social si familial.

Acum doi ani i se propusese proteza de genunchi, acum omul merge perfect pe picioarele lui, nu mainare probleme sa joace fotbal, sa schieze, sa danseze, sa se catere pe munti sau sa inoate, activotati acre acum doi ani ii smulgeau lacrimi de durere, i sa tragea de el sa fie performant cum tragea de ceilalti.

Avusese nevoie de validare in raport cu tatal. Mama ii fusese bolnava de cand era mic asa ca fusese si fata in casa ajutand la bucatarie de trama ca mama ar putea muri daca ar face prea mult efort. Primind validarenpentru cat era de bun la orice treaba de care se apuca, a intrat intr-un cerc vicios al nevoii de a face totul cat mai bine.

Ghinionul lui este ca i-a iesit si de aici a dedus ca daca el poate, toti pot, doar ca sunt rau intentionati... lenesi...

Sunt doar geniali si desavarsiti, dar nu au avut acelasi program de pornire ca si el. In raport cu programarea lor genetica si de mediu natal ei nu au avut nevoie sa fie validati prin perfectiunea si rapiditatea executiei oricarei sarcini.

A descoperit ca odata cu genunchii rezolvati i s-a diminuat pana la disparitie nevoia de insulina, evident cavdevenise si maresal de armatavcare avea nevoie sa controleze tot ce misca in lumea asta si sa aiba dreptate, dar toate din frica de a nu fi destul de bun si de a nu merita iubirea celor din jur...

...iubire care ii fusese conditionata din frageda pruncie de cat de bine executa totul!!!

Acum totul in jurul lui e perfect, nimeni nu trebuie surubarit, nimeni nu trebuie reparat, da sfaturi doar cand simte, doar daca ii sunt cerute si mai ales fara sa astepte sa fie puse in aplicare vreodata!!!

Nu se mai teme cavdaca lucrurile nu sunt facute cum le-ar fi facut el s-ar darama lumea, nu ar mai rasari soarele si stie ca nu mai este nici o coroana care sa ii cada daca acestea nu se intampla :))

Multumesc ca Existi!

Pornind de la definitia bolii in Noua Medicina Germanica=NMG, ea reprezinta doar un program biologic de adaptare si supravietuire, cu sens al Naturii noastre celulare.

Cum stim ca suntem bolnavi?

Intotdeauna ca sa sesizam prezenta bolilor este nevoie ca in corpul nostru sa sa intample ceva diferit decat era in starea noastra de bine, la nivel de senzatii sau ganduri obsesive.

Evident ele apar in urma unor socuri pe care le incasam la nivel psihic, in creier si in biologic.

Uneori nu suntem constienti ca s-a intamplat ceva care sa ne dea viata peste cap.

Am avut o consiliere cu cineva care stia si practica NMG de catva timp si mi-a povestit cum la 37 de ani avea deja grija de o matusa bolnava de 2 ani. Facea zilnic naveta cu trenul pana in localitatea matusii, ii ducea mancare, o spala, o misca din pat, ii dadea de mancare si ii lasa mancare la indemana, ii lua hainele si lenjeria si le ducea la spalat...

A incercat sa mai antreneze cateva persoane din familie insa nimeni nu ii mai raspundea la telefon si s-a trezit ca de doi ani este singura care se ocupa de matusa, mai ales ca nici nu avea un contract ca o ingrijeste si ii ramane averea matusii ca sa merite efortul.

Pentru ea merita faptul ca isi iubea matusa, care nu era o fiinta bogata, insa era sora tatalui ei si simtea ca nu o poate lasa neingrijita si nici nu isimpermitea sa o duca la un azil.

Intr-o zi, in timp ce alergase de la serviciu acasa si cu gandul la matusa si ce sa ii mai duca si acesteia, are brusc o revelatie asupra faptului ca matusa este bine mersi destul de tanara avand 53 de ani, doar ca era paralizata, si ca putea lejer sa mai traiasca asa inca 20-30 de ani.

Imi spune cum brusc a simtit ca nu mai poate face nici un pas, ca se prabuseste de pe picioare la gandul ca toata tineretea ei se va duce sa ingrijeasca aceasta matusa si nu mai are timp de viata ei, nu mai mersese in concedii ca nimeni din familie nu mai contribuia sa ingrijirea matusii vazand cat de bine se descurca ea.

In secunda urmatoare vede autobuzul ca vine, paseste, cade si isi rupe piciorul stang. Stiebdespre lateralitati, despre conflicte si nu se sperie.

Ajunge la ortopedie unde medicul ii propune operatie, ea refuza, cere sa i se puna oasele la loc si stie cu toata fiinta ei ca se va recupera foarte repede.

Intre timp sotul ei trimite mesaje la 20 de rude di familie ca sa mearga cineva la matusa ca nevasta lui si-a rupt piciorul. Cand a sunat sa vada cine a mers si-a dat seama ca ajunsesera acolo 16 persoane. Atunci ea a luat decizia ca ei i-a fost suficient cat a mers singura si ca va merge doar neanuntata iar de acum ceilalti 16 sa se imparta cum stiu ca sa o ingrijeasca pe matusica.

Intr-adevar piciorul s-a recuperat atat de repede incat medicul curant era uimit ca nu mai vazuse asa ceva.

Una din tehnicile pe care le folosea in afara jurnalului si a rugaciunii de iertare si iubire fata de corp si pocior, fata de minte pe care o abuzase inconstient frustrata fiind ca nu o ajuta nimeni si ca nu se gandise mai de mult sa le dea mesaje ca nu mai poate merge la matusa zi de zi, fara sa fi stiut sa comunice nonviolent cu ei, a fost observarea detasata a senzatiilor fizice.

A ales sa ceara f putine calmante si chiar deloc deoarece de cate ori aparea o senzatie de tractiune, presiune, arsura, racoare, intepatura doar trecea prin urmatorii pasi:

1. Urmarea localizarea cat mai precisa in suprafata, adancime a senzatiei.
2. Identifica senzatia fata a o numi durere vreodata, ci doar tractiune, presiune, intepatura...
3. Masura oe o scara de la 0 la 10 cat de intensa este senzatia si dac este la fel pe toata suprafata si in toata profunzimea locului in care se manifesta.

Starea de observator detasat, de cercetator care studiaza un fenomen a permis resurselor biologice sa fie alocat punctual si specific sa sa aiba loc regenerarea.

Ea stia deja de la curs si din taberele de NMG ca atunci cand reactionam, dd fapt opunem rezistenta fata de senzatie care este deja acolo si acest lucru face ca in loc sa obtinem vindecare sa obtinem agravare, fiindca am fost educati, dresati sa retionam fata de senzatii neplacute si sa dam mintii de furca fiindca noi consideram ca nu ar trebui sa fie acolo.

Ne trezim noi cu mintea noastra care foloseste sub 2% din creier constient sa ii transmitem biologicului, ca niste experti ca nu e bine ca o senzatie se manifesta in corpul nostru, ca si cum noi cu mintea noastra suntem mai destepti decat milioanele de ani de evolutie si adaptare la realitatea vietii de pe pamant pe care le au memoriile noastre celulare. :)

Fata noastra stia bine acest lucru si ca tot ce se intampla in corp este la comanda creierului primita de la subconstient, ca este in favoarea ei sa se intample aceste senzatii si ca treaba ei este doar sa observe fara sa reactioneze la ele.

Cei care ati participat la cursuri ati vazut cum senzatii de 10 ca intensitate, adica de maxim posibil sa dispara in mai putin de 5 minunte de autoobservare detasata.

Sper sa reusesc sa decupes din ultima filmare de la Bucureste fragmente cu cateva persoane care au facut asta kn timpul cursului sau taberei ca sa vedeti cat e de simplu.

Odata ce nu mai reactionam castigam resurse de energie care sa ne vindece si sa ne regenereze.

Spor la autovindecare.

MULTUMESC CA EXISTI!

Te iubesc!

Sunt in tara cateva grupuri de suport pentru cei care doresc sa aiba un cadru organizat in care sa descarce conflictele acumulate recent sau mai vechi, constientizate sau care devin constientizabile prin povestile celor din sala si care lucreaza cel putin odata pe saptamana cu situatii concrete de viata, de la boli la relatii.

La rugamintea unora dintre cei care nu au parte de asa ceva in orasul lor inca (ma gandesc sa le facem accesibile on line in direct si inregistrabile si sa pun pe integistrari ce situatii sau boli s-au discutat ca sa stie cei interesati daca investesc timp sa le audieze sau nu acum, dar sa stie ca le pot accesa la nevoie si de unde, intentionand sa facem o baza de date cu ele, fara nume, doar audio si doar solutiile si interventiile de la sala. Pot servi de ghidaj in lucrul cu tine insuti sau daca vrei sa te impkici in organizarea unui grup pe care sa il ghidezi)

Am inceput prin a investi pe cineva din sala ca moderator in locul meu si ea s-a simtit pedepsita, desi totul e o binecuvantare ca iti provoaca limitele si oricum ii creasem un cadru de sustinere in care sa se joace.

Apoi se povestea despre copii si frica de a nu ii vaccina sau de a nu le administra tratamentele conform unor protocoale medicale si era o singura persoana in sala care inca nu se putea desprinde de educatia de a delega orice simptom cuiva din lumea medicala oficiala.

Noi ceilalti am creat cadrul in care ea sa invete din relaxarea noastra dobandita in timp, cu tatonare, ca sa isi onoreze fricile, sa faca pasi de furnica in ritmul ei, sa invete din detasarea noastra constienta, din faptul ca daca noi am avea un dram de disconfort in raport cu ce ni se petrece noua sau copiilor am apela la medic si ca nu am aruncat medicina si medici la gunoi, ci doar am dobandit discernamant in legatura cu situatiile in care avem inca nevoie sa mai apelam la serviciile si competenta lor.

Au adus in discutie si motivatia de a face un jurnal si de a ne tine de el.

S-a discutat despre ce faci concret cand ai o problema cu un prieten si ajungi sa nu il mai suporti si sa iti vina sa te iei de el.
Am disociat persoana de comportamente.
Am cautat oglinda pe care o scoate din tine: ce vezi in persoana cealalta? manipularea, falsitatea, rautatea.
Unde manipulezi tu lumea? unde esti tu falsa? unde esti tu rea, daca nu cu altii cu tine?

Am cautat definitii despre prietenie...
Unii au singur prieten de o viata, altii au mai multi prieteni pornind de la faptul ca in timp au facut o diferenta intre cunostinte si oameni cu care daca nu te vezi ani de zile iei povestea cu drag de unde ai lasat-o fara asteptari, fara ca timpul sa altereze intensitatea si profunzimea si increderea reciproca

Am aflat cum colega noastra din grup a fost socata ca la ziua unor prieteni comuni aceasta amica i-a adus cadou lentru ziua ei acre tocmai trecuse, cum a devenit ostila fata de aceasta prietena din momentul acela si cum in acest sf de saptamana nu fusese invitata alaturi de alte cupluri din grup sa ia parte la ziua celei de la care primise cadoul.
A vazut cum cativa din sala ar fi facut la fel cu cineva drag: i-ar fi dat cadoul pentru ziua ei cu prima ocazie. ea a simtit asta ca pe o manipulare, nu te-am chemat sa ma sarbatorim ca eram plecat din tara, si mi se pare aiurea sa vi sa imi dai cadou la ziua unui alt amic comun.
Era uimita sa vada ca noi facem la fel ca prietena ei cand tinem la cineva si si-a dat seama de cateva perceptii, opinii disfunctionale in raport cu aceasta prietena pe care o considera manipulatoare...

N-am jucat cu doua esarfe sa simbolizam relatiile dintre noi. Daca avem o esarfa groasa care sa reprezinte relatia pe care am construit-o si de acre tine ambele persoane, atunci cand dintr-o parte vine o esarfa subtire de ispitire a egoului poti sa alegi sa o prinzi, iar prinderea celei de-a doua esarfe inseamna un mic sau un mare razboi.

Concret s-a povestit de situatia in care nasii de nunta din partea sotului veneau sistematic la ei acasa si nasa se lega de obiectele pe care le aveau si le comparau cu cele de la ei de acasa:
Daca musafirii admirau candelabrul, nasa spunea "sa vedeti eu ce candelabru am acasa"... si se dovedea in timp ca avea un chici vechi si ieftin, si desi musafirii simteau interventia aiurea a nasei, gazda punea la suflet ce spune nasa din nevoie de validare si stima de sine scazuta

Cireasa de pe tort a fost cand la ea acasa vine nasa cu copilul si ii spune copilului ca baiatul gazdei este prost crescut si cel mai rau copil din lume si ca e asa datorita proastei educatii, desi afirmativ copilul nasei il provocase sistematic pe al gazdei...
Oricum nu conteaza cine a inceput fiindca doar corpurile de durere ale fiecaruia si-au scos rezonantele la interval si ei si-au facut numarul de scena ca niste marionete ale adictiei la suferinta
Gazda nu mai vrea sa interactioneze cu nasa, desi nasu e un tip de gasca si un om echilibrat, iar sotul ei se straduie sa ii bage familia nasilor pe gat... ca deh sunt nasii lor de cununie si nasii de botez ai copilului pe care il desconsidera nasa evident in raport cu copiii lor, care sunt niste genii in viziunea nasei, iar viata ei este perfecta, in timp ce a lor e un fiasco... presiunea sociala ca TREBUIE sa ne vedem cu nasii, desi ea e asa cum e!

Universul face sa se vada zi de zi la scolile copiilor unde se saluta politicos, dar pastreaza distanta afectiva si nu se mai intalnesc ca inainte.
Uneori e o solutie pana te maturizezi sa ti la distanta oameni pe care nu ii poti cuprinde afectiv in inima si viata ta. Iti asumi ca atata pot acum si ma respect si ma iubesc pentru aceasta.

Am jucat un joc de rol pornind de la principiile comunicarii nonviolente, cu povestea cu nasa si discutia despre copilul gazdei, in care vorbeam cu nasa depre relatia pe care mi-o doresc cu ea, una de prietenie si sustinere reciproca si apoi despre felul cum ma simt la mine acasa cand ea vorbeste asa despre copilul meu si de fata cu acesta care este prea micut sa se apare, insa destul de mare sa poata intelege ca este agresat de ce debiteaza nasa, pe care tata vrea sa o aiba in anturaj, si ii solicit nasei sa imi spuna ce ar face ea daca ar fi in situatia mea si eu m-as lega la ei acasa de copilul ei si i-as adresa apelativele cu care i s-a adresat ea fiului meu...

In functie de raspuns ne rezervam dreptul de a exclude temporar sau definitiv fiinte din viata noastra. Insa pentru aceasta cel mai util lucru este sa devenim aliniati in noi insine, sa trecem dincolo de impartire lumii in bine si rau, sa invatam sa facem gol in noi sa ii putem intelege pe ceilalti nu sa ii provocam cu rezonantele noastre, sa invatam sa fim recunoscatori tuturor celor care scot toti dracii din noi, ca nu ii pot scoate de unde nu sunt :)))))

Ei ies din noi in prezenta comportamentelor si rezonantelor unor fiinte fiindca le avem, si este momentul cel mai potrivit sa le onoram lectia ce viata pe care au venit sa ne-o livreze si sa le multumim, sa mergem mai departe mai maturi si vindecati emotional si fizic, daca nu mai platim facturi inconstiente unor rezonante sabotoare.

Cineva a povestit ca ea cand era mica a patit la fel cu niste musafiri in fata carora parintii ei nu i-au luat apararea si ea s-a simtit vinovata pentru acuzatiile nefondate si deconectata complet de parintii care nu spuneau nimic in favoarea ei, desi era nevinovata, ca sa pastreze niste conexiuni sociale superficiale.

S-a povestit despre cineva care e sfatuitoare pentru toti colegii in afara de un coleg de la job, care in prezenta ei si a celorlalti colegi joaca rolul social de hot, ia obiecte lasate nesupravegheate de altii, este violent fizic si verbal si ea se simte, mai ales ca are de partea ei sustinerea colegilor, indreptatita sa il sanctioneze pentru ce face.

Desi colegii ei vad ca ea IL TAXEAZA MORALIZATOR SOCIAL si ii dau ei dreptate, a inteles ca nu se poate sa inceteze meciul dintre ei atata timp cat tu promovezi binele asa cum il intelegi tu.

Este firesc sa ti-o dea universul pentru ca nu ai impartialitate si nu esti ecuanima, echidistanta fata de tot si sa privesti totul ca pe un dar divin, ca si cum el e un tampit care nu are il el fond moral deloc si trebuie sa apari tu din afara sa ii ti predici de moralitate :))

El e in oglinda la fel de agresiv cu ceilalti cat de agresiva devii tu protejandu-ti realitatea de catifea sociala si relationarea superficiala cu tine, masca de fata buna, cand tu ii asculti pe ceilalti si cand ar trebui sa iti faci treaba si ei nu sunt constienti ca stau pe timpul tau moca si nu fac ceva suficient de important sa compenseze timpul pe care li-l acorzi si nici nu isi dau seama de faptul ca desi vorbesti frumos pe fata cu colegul antisocial, tu simti ca scoate toata rautatea din tine si l-ai rani pentru ce face, l-ai pedepsi...

si ca iti arogi drept de judecator si executor, justitiara de seviciu... si ca nu te rogi pentru el si nici pentru tine sa se rezolve rezonantele din tine care atrag violenta din exterior si actele lui antisociale care sa te deranjeze pe tine destul de tare, ci vrei sa stergi si sa rescri proiectia de pe ecran a filmului care de fapt ruleaza in tine!!!

A mai povestit cineva din grup, care era plina de frici in legatura cu aproape orice si oricine, de boli, de esec, de suferinta, despre faptul ca pentru prima data in viata, a auzit la fiecare convorbire cu parintii ei din saptamana in curs cat le este de frica unul pentru altul, pentru aspecte ale vietii materiale, si ca aveau minim 5 frici pe conversatie si vorbea cu ei de minim doua ori pe zi, de o viata intreaga...

Revelatia e ca pentru prima data a cautat cu adevarat sa gaseasca sursa, dorindu-si sa dea copilei ei o alta mostenire emotionala, un alt scenariu de viata.

Insa stim ca pana la 4 ani sunt fricile parintilor pentru copil, apoi e concubinaj intre ce transmit parintii si ce asuma copilul, iar de la 7 ani este deja ce a asumat si integrat copilul ca fiind parte din el.

Aceasta structura mental-fizica se va construi de a lungul vietii plecand de la premisele programelor de pornire in viata si de la interventile constiente sau inconstiente din jur, unii mergand spre eliberarea de frici clipa de clipa, altii spre extrema inmultirii si consolidarii fricilor prin teorii, stiinta, ignorand realitatea celor care se elibereaza de frici.

Mecanismul este acelasi cu cel pe care semeni nostri din secolul 17 il aveau instalat: credeau in vraji si vrajitoare. Ei sunt pe acelasi calapod emotional crezand orbeste in medicina ca stiinta si considerand vindecarile spontane ca fiind miracole inaccesibile lor.

Gradele de libertate pe care si le permit cei din jur, sau chiar ca este o nebunie cum o numea ea, predand unor grupuri de tineri care din punctul ei de vedere erau complet rupti de realitate si miserupisti...

Desi rolul lor era sa ii ofere solutia universului la problema fricilor ei, desi are aceasta solutie dintotdeauna a ignorat pana acum sa o vada, iar versiunea ei despre realitate sa fie cea valabila si studiata si validata de instante la fel de suferinde ca si ea :)

Am aflat de la una din colege care a inteles la intalnirea trecuta ca are o atitudine ostila fata de mama ei si ca aceasta o iubeste in felul ei sa ca nu isi vorbesc in limbaje de iubire in care sa existe si comnunicare, a meditat la acest lucru, a plans si apoi a discutat cu mama ei a doua zi, a plans si mama si au stabilit noi premise de la care sa isi traiasca relatia de prietenie dintre mama si fiica.

De aceasta data a ajuns mai tarziu si nu stia ca nu eu sunt moderatorul. Vorbea cu mine despre o sitiatie pe care o incepusem cu cineva din sala care se trezise frustrata ca alti angajati noi in firma, desi iesisera din perioada de invatare, continuau sa o solicite de cateva ori pe zi sa le rezolve ea spetele pentru care ei erau angajati, dat fiind faptul ca in perioada de invatare ea le solutiona cazurile.

Desi ii invatase cum sa rezolve si ce sa caute nu a verificat vreodata faptul ca ei si stiu sa faca asta zinguri, se frustra ca era solicitata sa le rezolve si scurta timp rezolvand ea si asteptand ca ei sa isi asume RESPONSABILITATEA pentru soltutii gasite de ei in baza unor criterii cat se poate de clare.

EA FIIND UN OM CARUIA II PLACE SA IA DECIZII SI SA SI LE ASUME, A PRESUPUS CA TOTI CEILALTI FINCTIONEAZA CA EA... si nu a verificat daca uneori sau chiar adesea ei ajung la concluzii deiferite decat solutia ei si de asta nu isi asuma nimic si prefera sa le faca ea treaba, sau nici nu s-au gandit sa o faca, iar daca o faceau ajungeau la raspunsurile ei si dobandeau incredere in demers si nu o mai bateau la cap... lipsa de comunicare nonviolenta

Ea analizand situatia vedea doar ca: astia noi au iesit din perioada de invatacei, sunt platiti sa faca treaba asta, sa isi asume deciziile, solutiile si ca ei nu isi faceau treaba, veneau la ea cu o speta si de 3 ori, si cu mai multe pe zi, acumulase frustrare pentru ca evaluase situatia ca rea vointa, indiferenta, lipsa de asumare, dar nu isi constientizase nevoia de a clarifica motivul pentru care ei se comportau asa, cu ce a contribuit ea ca ei sa vina la ea mereu pentru solutii si sa le raspunda abia dupa ce ii determina sa vina cu versiunea lor argumentata pe legislatie sau ordini interioare, care sa ii arate ei ca si-au asumat "teoria" si nu le da mura in gura solutii ca si parintii care le fac temele copiilor si acestora le devine mai comod sa spuna zi de zi nu am inteles si sa se scuteasca de a isi face singuri temele si de a gandi. Principiul minimului de efort pentru maxim de rezultate.

Cea care ajunsese dupa inceperea intalnirii grupului a venit cu versiunea ca avusese o situatie asemanatoare in care sefa ei i-a spus ca nu se va descurca niciodata singura sa dea solutii si ca trebuie sa mearga la ea ca sefa sa ii dea solutii pentru orice.

Ea a asumat ca sefa e mai desteapta pe acel domeniu in mod inconstient, pana cand a gasit cateva solutii mai bune decat ale sefei. Chiar daca toti colegii erau de partea solutiilor ei, sefa ii taia orice argumentatie, facea tot cum vroia numai ca sa nu fie ca si colega noastra, care de prima data cand a gasit o solutie mai buna, mai eficienta s-a grabit sa ii arate sefei, cu egoul cat Casa Poporului, ca a Gresit. Si evident ca si-a luat-o peste tupeul de a ii trage sefei o palma, chiar a facut gestul in sala cand am intrebat-o cu ce atitudine te-ai dus la ea si a tras brusc un "pleosc" pleznindu-si mainile.

Am simtit energia cu care ii raspunde inapoi ca lupta de putere si mamei. Inainte sa discutam de energia pe care o punea acolo vroia sa spuna ceva, insa moderatoarea si-a isit din rol, a intrat pe o problema personala similara si intreba in paralel cu ea ignorand-o si avand un ton care ii acoperea vocea celei care fusese acoperita de sefa.

La un moment dat a acumulat destula fristrare si i-a spus moderatoarei ca se baga peste ea, ca acum ea vorbeste si ca nu poate gandi ca o acopera cu vocea ei si isi pierde ideile. chiar daca tonul era de razboi si lupta de putere si a uitat ce avea sa spuna din nou, si-a acordat liniste, am continuat povestea iar inainte sa plece a fost capabila sa scoata din ea pleznitul de palme ca stare si energie cu care se raportase la sefa ei si poate ca la multe alte personaje cu care se lupta pentru validare.

Am remarcat de cateva ori cum cei care vorbesc atunci cand uita sa fie atenti la libajul corporal si vornesc despre conflict arata punctual zonele aflate in suferinta. Degetele functioneaza ca niste laseri si proiecteaza in corp, in locul atingerii energiile de frustrare, frica, neputinta, furie etc

Prima persoana am observat cum inconstient si-a tot pus mana pe creier ca si cum comportamentele celor despre care vorbea aveau puterea de a o lovi direct in creier, bilateral pe zonele de proiectie a conflictelor teritoriale.

Altcjneva cand vorbea punea mana pe gat si avea diagnostic de tiroidita autoimuna. Altcjneva gesticula punandu-si mana pe sani, unde avea de peste 20 de ani noduli.

Indicam inconstient unde proiectam noi reactiile fata de interpretarile pe care le dam realitatii in raport cu educatia noastra in a le percepe.

Exact pe organul bolnav punem mana fiecare atunci cand vorbim de conflicte. Daca am deveni observatori detasati, asemeni unei camere video portabile care ne filmeaza gesturile, mimica am intelege de ce suntem bolnavi. Nu e nevoie decat sa ne ascultam si sa ne observam fara sa ne bagam interpretarile mintii peste ce se inregistreaza de catre organele de simt.

Ne-am actualizat felul in care observam senzatiile din corp astfel incat sa devenim liberi de ele si sa obtinem vindecarea organelor implicate. Am atasat mai jos link-ul spre aceasta postare.

Una din fete a povestit cum de multe luni avea o problema cu gatul, a ajuns la laringita, iritatie permanenta in gat. Am lucrat cu ea data trecut pe observarea detasata a senzatiei din gat, masurarea acesteia, respiratia linistita chiar daca aceasta se intampla si chiar daca nu avea sa mai treaca vreodata, acceptarea realitatii acestei situatii si cum de a doua zi dimineata s-a trezit fara urma de raguseala si fara un dram iritatie in gat. Era uimita de cat de simplu fusese si de cata frustrare, suferinta, disperare, neputinta, furie, deznadeje si alte emotii disfunctionale si dezadaptative investise in toate lunile anterioare intalnirii noastre de acum 5 zile.

Am mai ajustat si clarificat cum ne facem jurnal si ce facem cand ne dam Stop, din toate activitatile pentru a ne scana corpul fizic si mintea si emotiole sa vedem macar odata pe ora cu ce contribuim noi ca sa fim bolnavi si speriati de viata, sa identificam interpretarile pe care le dam fenomenelor, desi psihologii au demonstrat ca dupa 6 luni de la un eveniment acuratetea pastrarii informatiilor este de sub 10%

In acest moment al Stopului, in care o aplicatie de pe telefon iti spune sonor sau vibrant ca a mai trecut o ora din viata ta, ai ocazia sa vezi cum ai trait aceasta ora si care e impactul trecutului tau in acest moment prezent observabil prin senzatiile, gandurile si emotiile tale inregistrabile si observabile si masurabile ca intensitate si localizare in momentul acum.

Daca la scanarea intregului corp gasesti liniste si implinire, daca energia curge prin tine fluid si armonios atunci iti poti continua treaba.

Dar daca peste 10 minute sau oricand in intervalul pana la urmatoarea oprire experimentezi, simti vreo senzatie grosiera placuta sau neplacuta undeva in corp, ai ocazia sa nu mai alimentezi vechile stocuri de dorinta fata de senzatiile placute sau de aversiune fata de senzatiile neplacute si sa ramai observator detasat al senzatiilor pe care le experimentezi disecandu-le si analizandu-le ca in postarea anterioara.

Fa un angajament fata de rine ca de cate ori apare in tine o senzatie grosiere si o constientizezi sa te opresti 2 minute sa iti acorzi atentie si odata facut acest lucru se activeaza in tine un efect al bulgarelui de zapada care construieste constiinta de sine in loc sa mai acumulezi stocuri de reactii inconstiente, automate de suferinta.

Si placerea cu senzatiile ei determina aparitia suferintei deoarece odata ce experimentezi ceva placut, tendinta mintii este de a tanji dupa ele, de a se teme sa nu le piarda, de a le asocia cu cineva sau ceva exterior vara sa le priveasca detasat ca pe o gratie, ca pe o binecuvantare, ca pe ceva schimbator, trecator constientizand singura lor realitate: si aceasta se va schimba, si aceasta va trece !!! in altceva, la fel de viu si adevarat ca si senzatia anterioara. vezi sa fii acasa in tine sa onorezi acest fapt universal.

http://autovindecarea.blogspot.ro/2016/11/cum-poti-ajuta-cel-mai-bine-corpul-cand.html

Daca simti ca materialele de pe acest bolg i-ar ajuta si pe prietenii si cunoscutii tai, pe colegi sau membrii ai familiei, simte-te libera/ liber sa le dai mai departe si altora, ca dar din dar se face Rai :)

Multumesc ca Existi!

Te Iubesc!

Deoarece si la interviurile pentru cursul de formare am constatat faptul ca si cei inscrisi care au mai participat si la cursuri sau tabere in mare numar nu stiu face pe scurt o prezentare a unei situatii de boala din viata lor ( cativa au facut prezentari chiar succinte si clare ) am ajuns la concluzia ca e util sa redactez pasii, apoi un caz concret ca sa nu mai aiba scuze unii, ca nu stiu exact ce au de facut si nici cum se face :)

Legea 1
Caracteristicile socului conflictual:
○ Brusc si pe nepregatite
○ dramatic
○ resimtit in solitudine / izolare
○ fara rezolvare imediata sau relevanta
○ caracter conflictual / obsesiv

Treceti o situatie conflictuala de viata la care va referiti prin aceste conditii care e nevoie sa se intruneasca astfel incat sa se activeze in creier un releu de control al unui organ, sa determine modificarea cu plus sau minus a functiei acestuia in functie de foita embrionara interesata si sa apara inele concentrice pe imaginea de tomografie computerizata fara substanta de contrast a creierului.

Cautati sa gasiti evenimentul exterior socant sau momentul de soc interior poate invizibil pentru cei din jur, dar destul de dramatic pentru voi si sa il pozitionati cat mai exact pe o axa a timpului:
Anul
Luna
Ziua
Ora cat mai exacta
Daca nu este posibil acest lucru pentru toate evenimentele socante din viata ta, atunci incepe sa lucrezi cu evenimente cat mai recente ca sa iti faci antrenament la subconstient sa scoata din arhiva cat mai precis datele si detaliile conflictelor mai ascunse sau atenuate de timp.

Verifica daca poti actualiza cat mai exact SCENA CONFLICTULUI si REMEMOREAZA cat mai multi factori / stimuli pe care subconstientul tau i-a inregistrat la locul / momentul socului prin intermediul organelor tale de simt:
Vaz
Auz
Gust
Miros
Atingere
Ganduri



Legea 2
Se refera la cele doua faze prin  care trece o fiinta de-a lungul unui program biologic cu sens al Naturii (boala).

Prima faza: Faza de conflict activ=FAZA RECE, de simpaticotonie (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Simpatic)
Caracteristici:
Extremitati RECI si nu de la temperatura de afara :) ci pe fondul unor imagini sau ganduri obsesive conflictuale
GURA USCATA mai ales cand ne intalnim cu stresorul sau cand ne vine in minte amintirea acestuia
Lipsa poftelor: de mancare, sex, munca, socializare, viata etc
Scade glicemia, creste insulina
Creste tensiunea arteriala
Lipsa somnului
Scaderea in greutate
Agitatie mentala prin obsedarea cu care revine tema conflictului pe ecranul mintii (deoarece corpul cauta solutii la problema, apoi la impactul devastator al unui diagnostic in cazul celor diagnosticati medical si care sunt socati la aflarea vestii si au dublu conflict: de diagnostic si cel care a dus la cancer)
Nevoia de a se refugia in diverse activitati sau alcool, droguri etc sau de a se distrage de la suferinta fizica sau mentala produsa de socul conflictual sau si de diagnostic
Oboseala fizica si mentala
Epuizare / Burn Out - daca dureaza mult conflictul, sau este resimtit foarte intens si cu cat are mai multe aspecte sau fiinte implicate
Cortizol -nivel crescut proportional cu intensitatea resimtita a socului
Irascibilitate
Izolare

A doua faza INCEPE ODATA CU REZOLVAREA CONFLICTULUI si are trei subfaze / etape: 

A: FAZA CALDA-FIERBINTE, de vagotonie  (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Parasimpatic=vag)
Caracteristici:
Febra, extremitati calde
Hipersalivatie
Scade tensiunea arteriala
Sete
Foame
Somnolenta
Creste glicemia daca mancam
Scade insulina
Scade cortizolul
Edeme - acumulare de apa in creier in zona releului interesat de socul conflictual si organele pe care le controleaza aceasta parte a creierului (Pe imaginea de tomografie computerizata a creierului inelele concentrice in aceasta etapa jncep sa nu mai aiba forma perfect rotunda.
Ele sunt voalate si ocupa in creier un volum mai mare decat ocupau inelele perfect concentrice in faza activa.
De aici apar durerile de cap, posibile doar in prima faza calda de dupa rezolvarea conflictului si care in loc sa ne sperie ar fi de dorit sa invatam sa le dam interpretarea corecta.
Majoritatea oamenilor cand au dureri de cap se tem sa nu li se deterioreze creierul si vad aceste senzatii ca pe ceva rau, cand de fapt ele semnifica in NMG rezolvare de conflict cu masa conflictuala sificient de mare ca odata ce intra apa in zona inelelor concentrice, sa produca un volum mai mare, atat de mare incat sa preseze terminatiile nervoase si sa dea senzatia de durere.
Rostul ei e sa ne tina mai linistiti ca regenerarea in creier si organe sa aiba loc in conditiile de care are nevoie biologicul nostru, choar daca mintea noastra ar avea diverse sarcini de indeplinit chiar atunci)
Roseata=semn de inflamatie
Pofta de mancare, sex, viata etc
《cu conditia sa nu fi durat conflictul foarte mult si sa se ajunga la o epuizare cand omul are corpul cald, dar doarme foarte mult fiindca in timpul somnului regenerarea celulara este infinit mai mare decat daca baga in el mancare multa si oboseste digerand.
    In astfel de situatii, trezim cu blandete si dragoste o astfel de persoana si ii dam mancare cat de putin si de usor, nu ceva anume, dar ceva mai ales gustos decat hranitor, daca ze poate si stim ce ii placea sa manance ii putem oferi astfel de alimente, la nevoie chiar pasirate, ii putem face sleep talk pentru resetari daca ne pricepem la asa ceva, sau simplu le spunem cat sunt de importanti pentru noi si ca le respectam orice alegere ar face de a ramane in aceasta lume sau de a pleca, dar ca noi avem dreptul sa ii vrem in viata noastra si ii putem momi cu amintiri comune frumoase si fericite.
   Este posibil ca in aceasta faza recuperarea sa fie dificila sau corpul sa cedeze datorita unei mase conflictuale din creier foarte mari care in rezolvare poate da edem cerebral masiv fara vreo explicatie medicala si sa moara sau organul sa cedeze prin lipsa de energie pentru refacere ca a fost consumata in faza activa de conflict prin amanarea solutionarii, cel mai adesea inconstient》

!!! Transpiratii nocturne calde la conflictele controlate din trunchiul cerebral !!!

In aceasta faza Microbii devin patogeni si mananca mase conflictuale, daca ne raportam la organele controlate de trunchiul cerebral, cerebel, substanta alba (adica la organele dezvoltate din endoderm si mezoderm)
Organele dezvoltate din ectoderm si controlate de scoarta cerebrala in aceasta faza prezinta cresteri de viremie, daca omul a fost diagnosticat cu "infectie virala" specifica organului respectiv.
Prezenta oricarui virus, bacterie sau microb este un motiv se sarbatoare in NMG, deoarece am depasit faza activa.
Uneori numarul lor poate depasi capacitatea de adaptare si pot fi redusi prin substante naturale simpaticotone, insa ideal este sa ajungem sa ne antrenam sa nu avem nevoie de asa ceva, pentru ca numarul microbilor este proportional cu masa conflictuala pe care ai produs-o. (Lucru manual dar gestionat de creier :) )

B: CRIZA EPILEPTOIDA/ EPILEPTICA = FAZA RECE, de senzatie de gheata uneori = MOMENTUL ADEVARULUI (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Simpatic)

In aceasta etapa a fazei de rezolvare a conflictului creierul are nevoie sa indeparteze apa acumulata in propria-i structura in acord cu mecanismele de adaptare pe care le-a perfectionat ca sa supravietuiasca de la aparitia vietii pe pamant pana azi.

Astfel ca se produce un maxim de constrictie pentru eliminarea apei de care nu mai are nevoie.

La nivel mental visam, reiteram conflictul original. Natura ne testeaza cumva sa vada daca am invatat sa ne adaptam la situatia socanta sau inca mai sunt aspecte pe care nu le-am integrat, inteles, acceptat.

Creste diureza - productia si eliminarea de urina
Senzatie de rece - uneori ai impresia ca nimic nu te mai poate incalzi, ca iti e rece pana in maduva oaselor (o baie fierbinte face foarte bine, in spacial psihic, dar daca ramanem in starea de rece interior ne putem intalni cu tiparele noastre de inflexibilitate, rigiditate, furie, frica, neputinta etc)
Extremitati foarte reci desi afara poate sa fie vara :) sau iarna stand in casa la 27°C si cu trei cojoace si trei pantaloni si cateva perechi de sosete de lana in picioare si o caciula groasa pe cap si manusi imblanite :)

Si in aceasta faza se poate deceda deoarece la conflictele strict teritoriale feminin si masculin care depasesc ca durata 9 luni de zile (cat ii ia unei fiinte umane sa aduca pe lume o noua fiinta umana adaptata la realitatea acestui moment istoric, social etc) se soldeaza cu Infarct Miocardic Acut Coronarian sau Embolie Pulmonara adesea nerezolvabile, fiindca Natura nu e morala ci are ca scop supravietuirea speciei si nu a unui individ dezadaptativ, imatur, inadaptat social si la epoca sa.
Daca insa masa conflictula a conflictelor teritoriale este sub 9 luni exista sanse tot mai mari de supravietuire cu cat a durat mai putin conflictul.
La celelalte conflicte fara death line / sacrificare la rezolvarea dupa 9 luni (si acestea au amendamentele si solutiile lor daca intelegi fenomenele si anularea masei conflictuale prin schimbarea identitatii care a interpretat situatia ca fiind socanta, cu o identitate pentru care conflictul este nerelevant, cu alte cuvinte schimbarea punctului / unghiului de vedere si implementarea noii versiuni despre tine in lume. Ai acelasi ambalaj aparent pentru cei din jur, insa pe dinauntru esti cu totul o alta fiinta psihologic vorbind si in maxim 9 luni se vor vedea schimbarile si pe trupul tau) pot sa apara in aceasta etapa:
Atacurile de panica
Lipotimii = lesinuri
Hipertensiune arteriala
Palpitatii
Tulburari de ritm cardiac, adesea intretinute de faptul ca te speri de ele
Stranut
Rinoree
Diaree
Transpiratii reci
Oftat
Ameteala
Crize de epilepsie (de la Absente la Grand Mal)
Astm bronsic si Laringian
Puseu de hiperinsulinemie pana la Coma hiperinsulinica
Hipoglicemie mare pana la Coma hipoglicemica
Tahicardie
Gura foarte foarte uscata
Agitatie mentala si fizica sau amortire
Irascibilitate
Lipsa dramatica a oricarei pofte de mancare, sex, viata etc
Insomnie
Oboseala brusca pana la Epuizare fizica si mentala

Simptomele sunt similare celor din faza activa de conflict, insa dureaza in timp mult mai putin decat faza activa, si totodata este resimtit mult mai intens

C: Faza de cicatrizare / sacrificare (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Parasimpatic=vag)

Daca am scapat cu viata pana aici :) de aici incepe faza de cicatrizare, inseamna ca am invatat bine lectia pentru care am avut nevoie sa ne adaptam, Natura a decis ca viata noastra conteaza in economia ei universala si suntem intr-o linistita convalescenta, cu caracteristici similare dar mult atenuate ale primei faze calde.

Legea 3
Cele 3 foite embrionare si organele controlate de ea le poti vedea in imaginile de mai jos










Legea 4
Se refera la microbii care vin sa manance masele conflictuale si care cresc odata cu tumorile sau masele din organe. Ei sunt nepatogeni in faza activa de conflict, chiar daca la analiza ii putem gasi in tumori sau organe, insa ei sunt amortiti, nepatogeni. Microbii si ciupercile devin patogeni doar in prima etapa din faza de rezolvare a conflictului.

LEGEA 5
METAPROGRAMELE CARE ASIGURA SUPRAVIETUIREA SPECIILOR, REGNURILOR SUNTAND SUPRAVIETUIREA INDIVIZILOR NEADAPTATI
Vezi organe pereche interesate de aceeasi "boala":
Ochi
Urechi
Umeri
Rinichi
Plamani
Bronhii
Amigdale
Sani
Ovare si Testicule
Membrele Inferioare si Superioare cu toate structurile lor abordate individual sau imbinate
Ambii lobi sau ambele parti ale organelor unicat bilobate: tiroida, prostata, nasul etc

!!! Constelatiile din toate structurile creierului !!!

Deoarece si la interviurile pentru cursul de formare am constatat faptul ca si cei inscrisi care au mai participat si la cursuri sau tabere in mare numar nu stiu face pe scurt o prezentare a unei situatii de boala din viata lor ( cativa au facut prezentari chiar succinte si clare ) am ajuns la concluzia ca e util sa redactez pasii, apoi un caz concret ca sa nu mai aiba scuze unii, ca nu stiu exact ce au de facut si nici cum se face :)

Legea 1
Caracteristicile socului conflictual:
○ Brusc si pe nepregatite
○ dramatic
○ resimtit in solitudine / izolare
○ fara rezolvare imediata sau relevanta
○ caracter conflictual / obsesiv

Treceti o situatie conflictuala de viata la care va referiti prin aceste conditii care e nevoie sa se intruneasca astfel incat sa se activeze in creier un releu de control al unui organ, sa determine modificarea cu plus sau minus a functiei acestuia in functie de foita embrionara interesata si sa apara inele concentrice pe imaginea de tomografie computerizata fara substanta de contrast a creierului.

Cautati sa gasiti evenimentul exterior socant sau momentul de soc interior poate invizibil pentru cei din jur, dar destul de dramatic pentru voi si sa il pozitionati cat mai exact pe o axa a timpului:
Anul
Luna
Ziua
Ora cat mai exacta
Daca nu este posibil acest lucru pentru toate evenimentele socante din viata ta, atunci incepe sa lucrezi cu evenimente cat mai recente ca sa iti faci antrenament la subconstient sa scoata din arhiva cat mai precis datele si detaliile conflictelor mai ascunse sau atenuate de timp.

Verifica daca poti actualiza cat mai exact SCENA CONFLICTULUI si REMEMOREAZA cat mai multi factori / stimuli pe care subconstientul tau i-a inregistrat la locul / momentul socului prin intermediul organelor tale de simt:
Vaz
Auz
Gust
Miros
Atingere
Ganduri



Legea 2
Se refera la cele doua faze prin  care trece o fiinta de-a lungul unui program biologic cu sens al Naturii (boala).

Prima faza: Faza de conflict activ=FAZA RECE, de simpaticotonie (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Simpatic)
Caracteristici:
Extremitati RECI si nu de la temperatura de afara :) ci pe fondul unor imagini sau ganduri obsesive conflictuale
GURA USCATA mai ales cand ne intalnim cu stresorul sau cand ne vine in minte amintirea acestuia
Lipsa poftelor: de mancare, sex, munca, socializare, viata etc
Scade glicemia, creste insulina
Creste tensiunea arteriala
Lipsa somnului
Scaderea in greutate
Agitatie mentala prin obsedarea cu care revine tema conflictului pe ecranul mintii (deoarece corpul cauta solutii la problema, apoi la impactul devastator al unui diagnostic in cazul celor diagnosticati medical si care sunt socati la aflarea vestii si au dublu conflict: de diagnostic si cel care a dus la cancer)
Nevoia de a se refugia in diverse activitati sau alcool, droguri etc sau de a se distrage de la suferinta fizica sau mentala produsa de socul conflictual sau si de diagnostic
Oboseala fizica si mentala
Epuizare / Burn Out - daca dureaza mult conflictul, sau este resimtit foarte intens si cu cat are mai multe aspecte sau fiinte implicate
Cortizol -nivel crescut proportional cu intensitatea resimtita a socului
Irascibilitate
Izolare

A doua faza INCEPE ODATA CU REZOLVAREA CONFLICTULUI si are trei subfaze / etape: 

A: FAZA CALDA-FIERBINTE, de vagotonie  (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Parasimpatic=vag)
Caracteristici:
Febra, extremitati calde
Hipersalivatie
Scade tensiunea arteriala
Sete
Foame
Somnolenta
Creste glicemia daca mancam
Scade insulina
Scade cortizolul
Edeme - acumulare de apa in creier in zona releului interesat de socul conflictual si organele pe care le controleaza aceasta parte a creierului (Pe imaginea de tomografie computerizata a creierului inelele concentrice in aceasta etapa jncep sa nu mai aiba forma perfect rotunda.
Ele sunt voalate si ocupa in creier un volum mai mare decat ocupau inelele perfect concentrice in faza activa.
De aici apar durerile de cap, posibile doar in prima faza calda de dupa rezolvarea conflictului si care in loc sa ne sperie ar fi de dorit sa invatam sa le dam interpretarea corecta.
Majoritatea oamenilor cand au dureri de cap se tem sa nu li se deterioreze creierul si vad aceste senzatii ca pe ceva rau, cand de fapt ele semnifica in NMG rezolvare de conflict cu masa conflictuala sificient de mare ca odata ce intra apa in zona inelelor concentrice, sa produca un volum mai mare, atat de mare incat sa preseze terminatiile nervoase si sa dea senzatia de durere.
Rostul ei e sa ne tina mai linistiti ca regenerarea in creier si organe sa aiba loc in conditiile de care are nevoie biologicul nostru, choar daca mintea noastra ar avea diverse sarcini de indeplinit chiar atunci)
Roseata=semn de inflamatie
Pofta de mancare, sex, viata etc
《cu conditia sa nu fi durat conflictul foarte mult si sa se ajunga la o epuizare cand omul are corpul cald, dar doarme foarte mult fiindca in timpul somnului regenerarea celulara este infinit mai mare decat daca baga in el mancare multa si oboseste digerand.
    In astfel de situatii, trezim cu blandete si dragoste o astfel de persoana si ii dam mancare cat de putin si de usor, nu ceva anume, dar ceva mai ales gustos decat hranitor, daca ze poate si stim ce ii placea sa manance ii putem oferi astfel de alimente, la nevoie chiar pasirate, ii putem face sleep talk pentru resetari daca ne pricepem la asa ceva, sau simplu le spunem cat sunt de importanti pentru noi si ca le respectam orice alegere ar face de a ramane in aceasta lume sau de a pleca, dar ca noi avem dreptul sa ii vrem in viata noastra si ii putem momi cu amintiri comune frumoase si fericite.
   Este posibil ca in aceasta faza recuperarea sa fie dificila sau corpul sa cedeze datorita unei mase conflictuale din creier foarte mari care in rezolvare poate da edem cerebral masiv fara vreo explicatie medicala si sa moara sau organul sa cedeze prin lipsa de energie pentru refacere ca a fost consumata in faza activa de conflict prin amanarea solutionarii, cel mai adesea inconstient》

!!! Transpiratii nocturne calde la conflictele controlate din trunchiul cerebral !!!

In aceasta faza Microbii devin patogeni si mananca mase conflictuale, daca ne raportam la organele controlate de trunchiul cerebral, cerebel, substanta alba (adica la organele dezvoltate din endoderm si mezoderm)
Organele dezvoltate din ectoderm si controlate de scoarta cerebrala in aceasta faza prezinta cresteri de viremie, daca omul a fost diagnosticat cu "infectie virala" specifica organului respectiv.
Prezenta oricarui virus, bacterie sau microb este un motiv se sarbatoare in NMG, deoarece am depasit faza activa.
Uneori numarul lor poate depasi capacitatea de adaptare si pot fi redusi prin substante naturale simpaticotone, insa ideal este sa ajungem sa ne antrenam sa nu avem nevoie de asa ceva, pentru ca numarul microbilor este proportional cu masa conflictuala pe care ai produs-o. (Lucru manual dar gestionat de creier :) )

B: CRIZA EPILEPTOIDA/ EPILEPTICA = FAZA RECE, de senzatie de gheata uneori = MOMENTUL ADEVARULUI (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Simpatic)

In aceasta etapa a fazei de rezolvare a conflictului creierul are nevoie sa indeparteze apa acumulata in propria-i structura in acord cu mecanismele de adaptare pe care le-a perfectionat ca sa supravietuiasca de la aparitia vietii pe pamant pana azi.

Astfel ca se produce un maxim de constrictie pentru eliminarea apei de care nu mai are nevoie.

La nivel mental visam, reiteram conflictul original. Natura ne testeaza cumva sa vada daca am invatat sa ne adaptam la situatia socanta sau inca mai sunt aspecte pe care nu le-am integrat, inteles, acceptat.

Creste diureza - productia si eliminarea de urina
Senzatie de rece - uneori ai impresia ca nimic nu te mai poate incalzi, ca iti e rece pana in maduva oaselor (o baie fierbinte face foarte bine, in spacial psihic, dar daca ramanem in starea de rece interior ne putem intalni cu tiparele noastre de inflexibilitate, rigiditate, furie, frica, neputinta etc)
Extremitati foarte reci desi afara poate sa fie vara :) sau iarna stand in casa la 27°C si cu trei cojoace si trei pantaloni si cateva perechi de sosete de lana in picioare si o caciula groasa pe cap si manusi imblanite :)

Si in aceasta faza se poate deceda deoarece la conflictele strict teritoriale feminin si masculin care depasesc ca durata 9 luni de zile (cat ii ia unei fiinte umane sa aduca pe lume o noua fiinta umana adaptata la realitatea acestui moment istoric, social etc) se soldeaza cu Infarct Miocardic Acut Coronarian sau Embolie Pulmonara adesea nerezolvabile, fiindca Natura nu e morala ci are ca scop supravietuirea speciei si nu a unui individ dezadaptativ, imatur, inadaptat social si la epoca sa.
Daca insa masa conflictula a conflictelor teritoriale este sub 9 luni exista sanse tot mai mari de supravietuire cu cat a durat mai putin conflictul.
La celelalte conflicte fara death line / sacrificare la rezolvarea dupa 9 luni (si acestea au amendamentele si solutiile lor daca intelegi fenomenele si anularea masei conflictuale prin schimbarea identitatii care a interpretat situatia ca fiind socanta, cu o identitate pentru care conflictul este nerelevant, cu alte cuvinte schimbarea punctului / unghiului de vedere si implementarea noii versiuni despre tine in lume. Ai acelasi ambalaj aparent pentru cei din jur, insa pe dinauntru esti cu totul o alta fiinta psihologic vorbind si in maxim 9 luni se vor vedea schimbarile si pe trupul tau) pot sa apara in aceasta etapa:
Atacurile de panica
Lipotimii = lesinuri
Hipertensiune arteriala
Palpitatii
Tulburari de ritm cardiac, adesea intretinute de faptul ca te speri de ele
Stranut
Rinoree
Diaree
Transpiratii reci
Oftat
Ameteala
Crize de epilepsie (de la Absente la Grand Mal)
Astm bronsic si Laringian
Puseu de hiperinsulinemie pana la Coma hiperinsulinica
Hipoglicemie mare pana la Coma hipoglicemica
Tahicardie
Gura foarte foarte uscata
Agitatie mentala si fizica sau amortire
Irascibilitate
Lipsa dramatica a oricarei pofte de mancare, sex, viata etc
Insomnie
Oboseala brusca pana la Epuizare fizica si mentala

Simptomele sunt similare celor din faza activa de conflict, insa dureaza in timp mult mai putin decat faza activa, si totodata este resimtit mult mai intens

C: Faza de cicatrizare / sacrificare (este activ predominant Sistemul Nervos Vegetativ Parasimpatic=vag)

Daca am scapat cu viata pana aici :) de aici incepe faza de cicatrizare, inseamna ca am invatat bine lectia pentru care am avut nevoie sa ne adaptam, Natura a decis ca viata noastra conteaza in economia ei universala si suntem intr-o linistita convalescenta, cu caracteristici similare dar mult atenuate ale primei faze calde.

Legea 3
Cele 3 foite embrionare si organele controlate de ea le poti vedea in imaginile de mai jos










Legea 4
Se refera la microbii care vin sa manance masele conflictuale si care cresc odata cu tumorile sau masele din organe. Ei sunt nepatogeni in faza activa de conflict, chiar daca la analiza ii putem gasi in tumori sau organe, insa ei sunt amortiti, nepatogeni. Microbii si ciupercile devin patogeni doar in prima etapa din faza de rezolvare a conflictului.

Din experienta mea si a celor care cu adevarat vrem sa cunoastem Adevarul, fiindca spunea cineva mai intelept ca noi ca Adevarul ne va face Liberi, NU EXISTA SI NU AU CUM EXISTA VIRUSI.

Vezi si primele 2 comentarii de la finele acestui material.

LEGEA 5
METAPROGRAMELE CARE ASIGURA SUPRAVIETUIREA SPECIILOR, REGNURILOR SUNTAND SUPRAVIETUIREA INDIVIZILOR NEADAPTATI
Vezi organe pereche interesate de aceeasi "boala":
Ochi
Urechi
Umeri
Rinichi
Plamani
Bronhii
Amigdale
Sani
Ovare si Testicule
Membrele Inferioare si Superioare cu toate structurile lor abordate individual sau imbinate
Ambii lobi sau ambele parti ale organelor unicat bilobate: tiroida, prostata, nasul etc

!!! Constelatiile din toate structurile creierului !!!