Autocunoasterea prin Constientizarea Sinelui

Motto:
"Esenta prostiei nu este sa nu stii, ci sa nu vrei sa stii..."

Bruce Lipton: "Sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla, din clipa cand constientizati ca sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla!"

Sunteti sau vreti sa deveniti donatori de organe? Cititi cu atentie acest articol.

Pana in luna decembrie 2013, daca m-ar fi intrebat cineva, si eu eram convinsa ca donarea de organe
este o chestie buna, umana, profund etica si de o moralitate impecabila.

Pe undeva este ca si cu vaccinarea: multi oameni traiesc cu iluzia ca este o chestie buna, pana cand -
uneori loviti oribil de destin- incep sa se informeze cu adevarat despre subiectul respectiv.

Pe 18 decembrie a murit draga mea prietena Bobo. In aceeasi zi in care am reusit in sfarsit sa dau de
sotul ei la telefon, am aflat ca fusese debransata de la aparate si i se recoltasera deja organele
pentru transplantare!!! Din momentul ala am umblat peste 3 saptamani ca un zombie, lovita de tren,
naucita, plangand in fiecare zi ore intregi, nedormind nopti in sir, anesteziata de durere si de soc...

Si mi-am adus aminte de un mail primit acum o jumatate de an de la o familie de nemti care ma rugasera sa le
trimit si lor in format .pdf traducerea in romana a prelegerii dr. Loibner despre originea si istoria vaccinurilor,
iar dupa aceea imi trimisesera doua brosurele despre moartea cerebrala si donarea de organe, cu rugamintea
sa-mi fac timp sa le traduc si pe acelea in romana, fiindca ei merg des intr-o zona rurala din Romania,
unde oamenii nu sunt deloc informati despre aceste aspecte. Fiind atunci in focuri cu proiectul Sophie, am
aruncat doar f. scurt un ochi pe documentele respective, practic neinregistrand despre ce era vorba, si le-am
salvat in ideea ca voi reveni la ele cand imi vor permite prioritatile...

O sa-mi reprosez toata viata ca nu am parcurs atunci cu atentie textele respective, dar cred ca stiti si voi
cum se intampla cand ceva nu va atinge personal, e usor de ignorat si de blocat si de bagat capul in nisip si
mers in continuare prin viata cu ochii inchisi... La vaccinare am avut norocul si am fost binecuvantata cu o
prietena care mi-a deschis ochii asupra acestei fraude inca dinainte de a ramane insarcinata, astfel incat m-am
putut informa pe indelete si fara frica. Ei bine, la capitolul moarte cerebrala si donare de organe eram
total ignoranta... mai bine zis credeam -ca cei mai multi dintre voi- ceea ce auzisem la televizor si ce citisem
prin ziare: ca e o chestie nobila, care salveaza vieti.

Ei bine, pot sa va spun ca de pe data de 19 decembrie si pana in ziua de azi am citit deja sute de pagini si
materiale in romana, engleza si germana pe aceasta tema, am stat nopti intregi si am urmarit zeci de
prelegeri, interviuri, filme si reportaje pe aceasta tema, m-am inscris pe doua grupe de Facebook care se
ocupa cu aceasta tema, cred ca la ora asta as putea sa tin o prelegere de doua ore cu toate informatiile pe
care le-am acumulat pana acum. Ca si pentru subiectul vaccinarii, am simtit nevoia sa fac un research
aproape exhaustiv, mai ales ca din cautarile mele pe internet a reiesit ca nu mai exista niciun alt articol in
limba romana de complexitatea celui pe care vi-l propun azi.

Articolul de fata este, pe langa dorinta mea de a informa cat mai multi oameni, in primul rand o incercare de
a-mi spala pacatele fata de draga mea prietena, pe care am sa-mi reprosez toata viata ca nu am putut s-o
salvez. Nu, nu de la moarte, ci macar de la disectia pe viu care se cheama "donarea de organe"!!!

Foto: Enquirer

Deja primele lucruri pe care le-am aflat de la sotul ei la telefon mi-au aprins beculetele. Medicii de ambulanta
au dus-o mai intai la un spital din apropiere, asta fiind prima chestie suspecta: nu l-au lasat si pe sot in
ambulanta, desi ea isi pierduse cunostinta si in indicatiile legale pentru paramedici scrie clar ca "Prezenta
unui insotitor in ambulanta este permisa atunci cand este pentru binele pacientului. De asemenea,
prezenta insotitorului este recomandata la transportul copiilor sub 14 ani si al persoanelor care din
cauza starii in care se afla nu pot da detalii despre ele insele." Cand sotul ei tocmai parca masina la acel
spital, l-au sunat pe mobil ca sa-i comunice ca s-au razgandit si au dus-o la ALT spital (aflat mult mai
departe!), anume Clinica Bremen-Mitte, care - vai, ce "coincidenta" - are si un centru de transplant
are afiliat!!!!!! Pentru mine este clar ca soarta ei a fost decisa inca din ambulanta!

Apoi, la clinica, sotul ei primea in fiecare zi un alt diagnostic de la cate un alt medic, unul mai evaziv ca celalalt:
ba era atac cerebral, ba era anevrism si o operau, ba era "ceva genetic, mai bine ca nu aveti copii, altfel
putea fi transmis pe linie genetica" (!!). S-au eschivat cand el a intrebat daca a intrat ea singura in coma
sau au bagat-o ei ca s-o stabilizeze. Intr-o zi l-au chemat sa discute si nu a aparut nimeni. A doua zi a
aparut o doctorita noua, dupa ce iar a fost lasat sa astepte cu orele. In final i s-a comunicat ca Bobo
intrase in moarte cerebrala, totul ireversibil, bla-bla-bla... si apoi a venit si intrebarea inevitabila: "nu ne
dati organele?" Era candidata perfecta: 45 de ani, fara copii, somera, fara rude langa ea cu exceptia sotului.
Va las pe voi sa trageti concluziile, caci eu nu mai am lacrimi, sunt impietrita.

Stiu ca articolul asta va fi o lectura extrem de dureroasa si neplacuta, care va va face pe alocuri sa vi se
stranga stomacul, dar daca tot ati ajuns aici va rog sa cititi cu atentie totul si sa va convingeti singuri, apelez
ca intotdeauna la discernamantul fiecaruia sa-si faca propria parere. De data asta am sa incerc sa pun mai
putine linkuri in text, am sa pun mai multe pe lista de surse din final, pe care va invit sa le parcurgeti ca sa
fiti informati din surse medicale independente despre ce inseamna cu adevarat "darul vietii" de care vorbesc
cu atata "abnegatie" cei care vor sa va convinga sa va faceti card de donator!

* * * * *

"Informarea" publicului larg

In prezent se face peste tot o reclama tot mai insistenta pentru donarea de organe, caci disponibilitatea
populatiei de a dona a inceput sa lase de dorit in ultima vreme, mai ales datorita scandalurilor cu
transplantari frauduloase. In Germania chiar zilele astea se judeca procesul unui celebru chirurg din Göttingen,
Âcare este acuzat ca a manipulat la greu listele de transplantare, a falsificat 50% din actele pacientilor,
a transplantat diverse organe unor pacienti care nu corespundeau criteriilor legale/medicale etc., contribuind
chiar la decesul prematur al unor pacienti. Ca si cum problemele ar exista doar pe partea recipientilor de organe...

Asigurarile de sanatate ne trimit scrisorele in care suntem intrebati in formulari mieroase daca dorim card
de donatori. Pana si in scoli si licee a inceput sa se discute subiectul! Revistele lucioase gen Spiegel sau
Stern au pagini intregi de reclama de pe care iti ranjeste cate o vedeta infatuata care tine in mana cardul de
donator de organe: moderatorul Markus Lanz cu textul "Asta e la moda acum", halterofilul Matthias Steiner
cu textul "Cantareste putin, dar are greutate", actorul Klaus Behrendt (in imagine) cu textul "Pentru mine
este clar: asta se poarta acum, cardul de donator de organe".

Multe brosuri colorate si reclame la cinema sunt menite sa ne animeze sa ne punem organele la dispozitia
altor oameni. Mai ca incepi sa te jenezi daca vrei sa-ti pastrezi propriile organe dupa moarte!!

Dupa moarte... Ei, aici incepe problema. In caz ca nu stiati, nu sunteti morti atunci cand vi se extrag organele
pe care eventual vreti sa le donati! Sunteti doar definiti ca morti.

Istoria industriei de transplantare

Si intram direct in tema: problema majora a transplantului de organe este ca de la un mort nu pot fi
obtinute organe transplantabile! Acele organe sunt la fel de moarte ca si mortul. Organe vitale,
care functioneaza, nu pot fi recoltate decat de la un om viu. Da, ati citit bine, toti acesti oameni traiesc inca,
dupa toate legile biologice, atunci cand li se extrag organele. Asta ii ucide in realitate.

Parca va si aud: "Nu pot sa cred, nu e adevarat, pe cardul de donator scrie altceva!". Da, pe declaratia
respectiva scrie:

Subsemnatul(a) ........... informat(ă)şi conştient(ă) asupra riscurilor
şi beneficiului transplantului de organe, ţesuturi şi celule umane; în
concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare referitoare la prelevarea
şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, declar că sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru următoarele organe, ţesuturi şi celule: ...........................
...................................................................

Buba apare la definitia de post-mortem, cu alte cuvinte ce se intelege mai nou prin sintagma dupa moarte,
adica acum intra in joc conceptul-joker de "moarte cerebrala". Definitia mortii cerebrale dateaza din 1968, de
cand Comisia ad hoc de la Harvard Medical School a intocmit o lucrare "stiintifica" (la comanda industriei
medicale nou create, insasi expresia ad hoc inseamna "anume pentru acest scop"!) pentru a redefini conceptul
de moarte.

La momentul acela existau doua probleme acute. In primul rand, medicina "progresase" atat de mult
incat transplantul de organe devenise posibil: profesorul Christiaan Barnard facuse deja primul transplant de
inima, care ii adusese renume mondial (nu mai conta ca si recipientul decedase la 18 zile dupa transplant!!).
Ceea ce putini stiu: Barnard incalcase prin operatia respectiva toate standardele si legislatiile medicale si
etice posibile, deci risca sa fie acuzat de crima. Concomitent, un alt medic fusese acuzat si condamnat pe
buna dreptate de crima in Japonia pentru un transplant de la un "mort cerebral"...

Ei bine, inainte ca pe Barnard sa-l astepte aceeasi soarta, proaspat solicitatul comitet de la Harvard a livrat
exact la timp "expertiza" care impunea conceptul abstract de moarte cerebrala ca noua definitie a
mortii si recomanda ca moartea cerebrala sa fie considerata moartea omului, oferind astfel peste noapte
baza "legala" si "etica" pentru ca pe viitor oamenilor sa li se extraga pe viu organele. Cum de pana atunci nimeni
nu simtise nevoia sa dea o noua definitie mortii?? Abia cand s-au profilat la orizont castigurile grase
pentru industria farmaceutica si a inceput sa fie nevoie de organe vii si proaspete pentru transplanturi, s-a
inventat si noua definitie.

Ca atare, "moartea cerebrala" nu a aparut si nu s-a dezvoltat prin aplicarea vreunei teorii sau metode stiintifice
noi, comisia de la Harvard nu a stabilit daca coma ireversibila era un criteriu adecvat pentru deces.
Membrii comisiei erau medici, teologi si avocati. De aici se vede clar ca nu era vorba de o chestiune medicala,
ci de una juridica!! Misiunea declarata a comisiei a fost sa justifice cumva "moartea cerebrala" stabilita ca un
nou criteriu al mortii, pentru a impune eutanasia mascata. Pe scurt, raportul a fost facut ca sa corespunda
deja scopului si concluziilor la care se ajunsese anterior. Scopul "expertizei" a fost declarat direct in text:
"Intentia noastra principala este de a redefini coma ireversibila ca nou criteriu al mortii... [...]
Criterii depasite pentru a defini moartea pot duce la controverse in obtinerea organelor
pentru transplantare"...

Cu alte cuvinte, nu se facusera studii, nu a existat absolut nicio baza stiintifica pentru a sustine ipoteza ca
moartea cerebrala ar fi moartea reala, dar era nevoie musai de criterii noi, utilitare, anticipatorii, pentru a
redefini moartea cu scopul declarat al recoltarii de organe; Shah et al. au publicat in J Med ethics critica
deschisa a noii "definitii" ("fictiune legala"), dar era profit de facut, nu aveau ei timp de "maruntisuri" stiintifice...

Dr. Henry Beecher, presedintele comitetului de la Harvard, a comunicat direct si fara jena adevarul despre
raportul respectiv:

“Exista intr-adevar un potential salvator de vieti in noua definitie, care -cand va fi acceptata- va duce la o cantitate disponibila mai mare de organe esentiale in conditii vitale, pentru transplantare, astfel vor putea fi salvate nenumarate vieti acum pierdute inevitabil…La ce nivel alegem sa numim moartea este o decizie arbitrara. Moartea inimii? Parul continua sa creasca. Moartea creierului? Inima poate continua sa bata. Este necesar sa se aleaga un nivel la care creierul sa nu mai functioneze. Este ideal sa se aleaga un nivel la care, desi creierul este mort, celelalte organe sa mai poata fi folosite. Aceasta am incercat sa clarificam in ceea ce am numit noua definitie a mortii.”
Henry K. Beecher and H. I. Dorr, “The New Definition of Death: Some Opposing Views,” International Journal of Clinical Pharmacology 5 (1971):120

In al doilea rand, in 1968 mai exista si alta problema, care a fost si ea "rezolvata" prin "expertiza" de la
Harvard. Terapiile intensive -o ramura noua a medicinei, dar care se dezvolta fulgerator - lasau tot mai multi
pacienti intr-o stare intermediara, intre viata si moarte. Oamenii respectivi vegetau uneori ani in sir fara a-si
mai recapata cunostinta, iar ingrijirea lor costa enorm de multi bani... Expertiza de la Harvard a "rezolvat"
dintr-o lovitura si statutul incert al unor astfel de pacienti. Si astfel s-au creat premisele perfecte, moartea
era redefinita si accelerata - marea industrie a transplantului de organe luase nastere! Iar cand spun industrie,
ma refer nu numai la profiturile facute prin vinderea organelor si prin transplantarea lor, ci si la miliardele
castigate cu medicamentele imunosupresive pe care recipientii organelor sunt obligati sa le ia o viata intreaga
pentru ca organismul lor (care nu se lasa pacalit) sa nu respinga organul proaspat transplantat;

medicamente imunosupresive care uneori pentru primitorii de organe se ridica la sume de mii de euro pe
luna; medicamente imunosupresive care de cele mai multe ori contribuie la declansarea de cancere la
pacientii transplantati.

Nu mai insist aici si pe aspectul subliniat intr-un studiu publicat in British Medical Journal in 2000, conform
caruia per total transplantarea unei inimi nu reduce riscul decesului, ba chiar dimpotriva.

Ce este de fapt moartea?
De ce un mort cerebral nu este mort

Da, in ziua de azi ne preocupam de orice, dar evitam mereu sa ne gandim la boli, la moarte. Credem ca stim
deja tot ce e de stiut despre moarte si oricum ne va ajunge mai devreme sau mai tarziu, deci de ce sa mai
pierdem vremea sa ne si gandim la asta? E clar ce e moartea... nu-i asa?

Chiar asa, ce este moartea? Moartea este un proces. Pe vremuri moartea era considerata un fenomen
complex... un fenomen medical, teologic, filozofic, juridic... acum a ramas doar un fenomen medical, aflat
exclusiv la cheremul medicilor. Nu mai exista o definitie legala a mortii, in schimb exista definitia medicala:

"În prezent se poate vorbi de deces în două situaţii diferite: când apare întreruperea ireversibilă a funcţiilor respiratorie şi circulatorie sau când sunt întrerupte ireversibil toate funcţiile sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral"

"Expertiza" comitetului de la Harvard stabilise initial ca "mortul cerebral" nu avea voie sa aiba reflexe. Ulterior
s-a constatat ca aprox. 75% din pacientii etichetati drept "morti cerebrali" aveau reflexe!!

In fine... Dupa Dragomirescu [1996] moartea este incetarea definitiva si ireversibila a vietii, prin
oprirea functiilor vitale, fiind rezultatul rupturii echilibrului biologic care este necesar mentinerii
vietii, incetarea fenomenelor vitale mergand pana la oprirea activitatii metabolice celulare.

Dr. Paul Byrne, un pediatru si neonatolog american care lupta de zeci de ani pentru informarea populatiei
despre ceea ce inseamna cu adevarat donarea de organe, descrie un "mort cerebral" astfel:

"In acest caz, trupul este cald si flexibil. Inima ii bate, are culoare normala, temperatura si tensiune. Majoritatea functiilor exista, inclusiv digestia, excretia si mentinerea unui echilibru al fluidelor cu eliminarea normala a urinei. Va exista adesea o reactie la inciziile chirurgicale, creste tensiunea! Daca este observat o perioada mai lunga de timp, o persoana declarata "in moarte cerebrala" va arata semne de vindecare si dezvoltare si va trece prin perioada pubertatii, daca este copil."

Dr. Alan Shewmon, profesor de neurologie pediatrica la UCLA, a documentat peste 175 de cazuri de
oameni diagnosticati cu "moartea cerebrala", care au supravietuit o perioada foarte lunga de timp. El
argumenteaza ca creierul, la fel ca orice alt sistem din organismul nostru, nu este singurul care
defineste o persoana.Un "mort cerebral" este cel mult un muribund fara functii cerebrale masurabile, dar cu
functii organice active si de multe ori si senzoriale, de multe ori si cu reflexe... Intrucat nu se poate constata
cu precizie moartea tuturor neuronilor si ireversibilitatea tuturor functiilor cerebrale, "moartea cerebrala" este
un termen foarte periculos.

Medicul JL Bernat, in lucrarea lui f. importanta cu titlul "Despre definitia si criteriul mortii" (1981) afirma
ca "definim moartea ca incheierea permanenta a functionarii organismului ca intreg".

Expertul Camerei Federale de Medici, prof. Dieter Birnbacher, a declarat deschis in 2010: "Se
recolteaza organe de la un organism viu. Trebuie sa admitem ca oamenii aflati in moarte cerebrala
nu sunt inca morti, dar ii putem totusi folosi ca donatori de organe. La explantarea organelor unui
mort cerebral se scot organe dintr-o fiinta umana vie."

Asa-numitul President’s Council on Bioethics (SUA) a stabilit clar in 2008: moartea cerebrala nu este
un criteriu biologic, in conformitate cu stiintele naturii, pentru pronuntarea mortii. Consiliul de Bioetica admite
ca supozitiile facute pana atunci despre legatura temporala si cauzala dintre moartea cerebrala diagnosticata
si dezintegrarea functiilor corporale au fost infirmate empiric. Integritatea organismului uman nu este data de
suma organelor individuale. Creierul nu este integratorul diverselor functii ale corpului, integrarea este o
trasatura emergenta a intregului organism. Credeti ca s-a deranjat cumva industria transplantarii de
aceste constatari?

Dr. David W. Evans scrie: "M-am intrebat de ce continui sa incerc sa fac cunoscut adevarul despre
transplantare, dupa 35 de ani de eforturi destul de inefective. La inceput m-a motivat descoperirea fraudei
stiintifice si intelectuale implicate in definitia de "moarte cerebrala" cand era clar ca se testau doar parti infime
din creier. Pe masura ce trecea timpul, motivele tot mai puternice au devenit ingrijorarea in ce priveste modul
cum oamenii vulnerabili sunt pacaliti, mai ales de catre autoritatile medicale, cu intentia de a obtine mai multe
organe pentru transplant, cu orice pret, dupa cum se pare. Daca milioanele de oameni care au semnat cardurile
de donatori in ideea ca vor dona organele "dupa moarte" nu au fost informati ca risca sa fie doar diagnosticati
ca morti cu ajutorul unor criterii controversate in lumea medicala, atunci ei au fost inselati, iar "acordul" lor
de a dona organe nu este valabil din punct de vedere juridic."

Conceptul de moarte cerebrala este "empiric si logic FALS", scrie cercetatorul in neurologie Gerhard Roth.

Psihiatrul Johann-Christoph Student afirma ca este "absolut inacceptabil ca mortii cerebrali sa fie etichetati
ca morti si ca ei sunt doar "definiti ca morti deoarece medicii nu au curajul sa admita ca organele sunt extrase
pe viu de la persoane care inca au viata in ele". Medicul internist Linus Geisler sustine ca un "mort cerebral"
este o persoana vie careia ii lipsesc anumite functii ale creierului; in procesul mortii, sistemul medical isi permite
sa traga linia de separare dintre viata si moarte dupa criterii arbitrare.

Dr. med. Max-Otto Bruker, internist, a declarat:

"In prezent moartea cerebrala este considerata in mod absurd ca moarte totala, desi nu exista dovezi suficiente pentru aceasta afirmatie. Mi-e rusine pentru profesia de medic, pentru colegele si colegii mei care nu se revolta in mod clar fata de modul cum este informata populatia in privinta transplantarii de organe. Prin tacerea lor, ei favorizeaza astfel o afacere intunecata, practicata fara etica si morala, o afacere care ignora demnitatea umana si bagatelizeaza riscurile uciderii unei persoane aflate inca in viata."

Fundatia Germana pentru Transplant de Organe admite ca »si dupa intrarea in moarte cerebrala pot fi
constatate miscari ale extremitatilor«, cum ar fi »semnul lui Lazar« – o miscare care seamana cu o
imbratisare: »Asemenea miscari pot fi constatate la ca. 75% din cei aflati in moarte cerebrala«,
recunoaste Fundatia.

Cardiologul german dr. Paolo Bavastro afirma : "Reflexele sunt fenomene vitale, indiferent de locul unde
apar si forma in care se manifesta. Un mort, un cadavru nu are reflexe! Cei care sustin definitia mortii
cerebrale afirma: sunt doar reflexe, omul e mort. Ei bine, aceasta »logica« tine cel mult de o »etica a eliminarii
prin definire« si este in realitate o incercare de tutelare a perceptiilor, cum a explicat si filozoful
Robert Spaemann. Pacientii definiti ca morti cerebrali ne arata clar multe procese vitale care au functii
Âintegrative: respiratia interna (schimb de gaze intre sange si tesuturi), respiratia celulara, reglarea
tensiunii, activitate cardiaca spontana, reglarea temperaturii, eliminare (urina si fecale), procese
metabolice, productie si eliminare de hormoni, productie de sange proaspat etc. Un om grav bolnav, un
muribund este inca pacient, nu este un mort."

Referitor la importanta "reflexelor", sa nu uitam ca in conceptul initial formulat de Comitetul de la Harvard
se vorbea despre o »areflexie totala« (deci lipsa totala de reflexe!), DAR imediat ce s-a inceput cu practica
de macelarire a "mortilor cerebrali" s-a constatat ca 75% aveau multe reflexe, de aceea repejor s-a
modificat iar definitia, precizandu-se ca trebuie sa exista doar o »areflexie cerebrala«. Alba-neagra!

Dintr-o prelegere a dr. Paolo Bavastro:

"Sa analizam problematica mortii cerebrale si dintr-o alta perspectiva, citind explicatiile fizicianului E. Schrödinger, parintele mecanicii cuantice, care in 1944 pusese intrebarea »Cum se explica prin fizica si chimie procesele din timp si spatiu care au loc in interiorul limitat al unui organism viu?Care sunt caracteristicile vietii?«. Raspunsul lui suna asa: »Cand acel organism continua sa faca ceva, se misca, schimba substante cu mediul intr-o perioada mai lunga decat ne-am astepta de la o bucata de materie moarta. ... Candva dispare acea calitate a organismului si ramane doar o bucata moarta de materie... In fizica numim acest fenomen stare de echilibru termodinamic sau stare de entropie maxima« - Astfel, semnele vietii sunt rezistenta pe care o opune organismul prabusirii finale - nu capacitatea de a se reproduce, de a creste, de a se dezvolta, ci faptul ca este capabil sa ramana »in miscare« atata timp. Dupa Schrödinger, capacitatea organismului de a se opune mortii este legata de ordinea caracteristica a moleculelor pentru care nu se aplica legile obisnuite ale fizicii. Atata timp cat un om, un organism traieste, pentru acesta nu sunt valabile legile obisnuite ale fizicii; el nu intra in dezagregare, se elibereaza din entropie; abia in moarte, dupa incheierea procesului de deces se aplica legile fizicii, ale entropiei: organismul intra in dezagregare, organele incep sa se dizolve, se tinde catre un echilibru termodinamic. Dupa considerente pur fizice, un om caruia i-a cedat creierul este un om viu! Organele acestui om pot fi recoltate din singurul motiv ca el inca nu a intrat in stare de entropie, deci este inca viu! In cazul mortilor cerebrali, din punct de vedere biologic, fenomenologic si fizic (dar nu numai) este vorba de oameni vii! Sunt oameni grav bolnavi, oameni aflati pe moarte, insa un muribund este un om care inca traieste." (Schrödinger, Ce este viata, 1987, Fox Keller - Noua gandire despre viata, 1998)

Citind pana aici cred ca v-ati dat seama deja ca exista o mare diferenta intre moartea biologica, adica
moartea reala, si cea cerebrala, nou definita peste noapte de medicina "moderna" in scopuri bine
determinate. Gandirea mecanicista ne face dealtfel usor de manipulat si ne tine dealtfel pe majoritatea
intr-o inchisoare a spiritului, in care am ajuns sa consideram ca doar creierul ne defineste, am uitat ca suntem
de fapt niste fiinte foarte complexe, ca suntem mai mult decat simpla materie sau masa biologica, iar
sufletul si spiritul nostru nu se afla doar in trunchiul cerebral! Dar oricum asta nu are nicio legatura cu
definitia frauduloasa a "mortii cerebrale", despre care stim acum ca a fost inventata doar pentru a se da mana
libera traficului legalizat de organe.

Definim viata ca activitate cerebrala masurabila in prezent?

Descoperirile neurologice din prezent confirma ca viscerele noastre sunt invelite cu peste 200 de milioane
de neuroni (si miliarde de bacterii!). Acest "creier secundar" este practic un duplicat al creierului din cap.
Tipul de celule, substantele active si receptorii sunt identici. Stiti cum se spune ca "am decis din burta".
Hormonul care ne face "fericiti", serotonina, nu este produs atat in creier, cat in intestine! Creierul produce
cam 0,1-0,5ppm de serotonina, in timp ce intestinul produce 5ppm. De asemenea, nivelul de serotonina din
creier nu se lasa influentat, in schimb avem - prin alimentatie - puterea de a modifica nivelul de serotonina
din intestin.

Visele noastre, reflectia misterioasa a sufletului uman, sunt de asemenea influentate de serotonina produsa
din intestine! Sa nu uitam de asemenea ca stiinta inca nu a reusit nici sa localizeze sau sa descifreze
subconstientul! Si atunci cum sa echivalam lipsa de activitate cerebrala cu sfarsitul vietii??

Foto: Arte TV

Dr. Michael Gershon, profesor si presedinte al departamentului de anatomie si biologie celulara de la
Universitatea Columbia, New York, a scris o lucrare cu titlul "Al doilea creier. Baza stiintifica a instinctului
visceral [...]", in care afirma ca noi, oamenii, avem in zona viscerala un organ inteligent si sensibil. Nota
bene: Creierul din cap si creierul visceral folosesc aceiasi neurotransmitatori!

Michel Neunlist, directorul Institutului de Cercetare pentru Boli Digestive din Nantes, explica de
asemenea casistemul nervos enteric este de fapt primul nostru creier, dpdv cronologic.

A propos, tot in acest context se explica si "sindromul colonului iritabil" care este intalnit la foarte multi copii
care au devenit autisti dupa vaccinare, avand in vedere ca mercurul si aluminiul din vaccinuri ataca toti neuronii!

Ca atare, atata timp cat acest "creier visceral" inca traieste, e clar ca nu se poate aplica definitia arbitrara
moarte cerebrala = moarte.

Acelasi lucru se aplica si la inima si la tot ceea ce este legat de inima.

"Intregul univers este cuprins in corpul nostru, iar intregul corp este cuprins in inima. Astfel, inima este esenta centrala a intregului univers." (Ramana Maharshi)

Foto: Jenzig71 photocase.com

Stiati ca in inima exista o structura neuronala independenta (!), asemanatoare cu cea a creierului si ca
inima influenteaza functiile cerebrale? Stiati ca inima are un camp magnetic de 50 pana la 5000 de ori mai
puternic decat cel al creierului? Un camp magnetic care influenteaza sistemul nervos al altor oameni si care
este masurabil si la cativa metri de corpul nostru? De ce va surprinde? In toate traditiile vechi inima este
privita de secole ca si centru al emotiilor, al intuitiei, al intelepciunii, al pasiunii si al iubirii, ca si centru si
poarta spirituala catre adevarata noastra fiinta.

Iata ca a inceput si stiinta sa admita. Studii noi arata nu numai ca inima insasi este un fel de "creier", ci ea
comunica clar cu creierul si influenteaza perceptiile si emotiile omului.

"Sistemul nervos aflat in inima (creierul inimii) ii permite inimii sa invete, sa-si aminteasca si sa ia decizii
independent de scoarta cerebrala. Nenumarate experimente au demonstrat ca semnalele trimise neintrerupt
de catre inima spre creier influenteaza in mod semnificativ functiile cerebrale inalte, care se ocupa cu
perceptia, cunoasterea si prelucrarea emotiilor", afirma medicul Rollin McCraty de la Institute of Heart Math.

O descoperire si mai uimitoare a cercetatorilor de la Institute of Heart Math este legata de campul magnetic
uluitor al inimii: componenta electrica a acestui camp este de 60 de ori mai puternica decat cea a creierului,
cea magnetica este de aproape 5000 de ori mai puternica! Acest camp al inimii pulseaza si trimite modele
Âritmice extrem de complexe in intregul corp, astfel influentand un numar mare de procese biologice -
creierul insusi se sincronizeaza permanent dupa acest puls electromagnetic. Astfel, campul inimii pune la
dispozitie semnalul de sincronizare pentru intregul corp, cu care ne putem armoniza constient pentru a fi in
armonie cu propria noastra inima!

* * * * *

Aspectele juridice in Romania
Legea nr. 2 din ianuarie 1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane spune asa:

Datele pe care trebuie să le conţină actul constatator:

I. Diagnosticul morţii cerebrale se stabileşte pe baza următoarelor criterii:
1. Examen clinic:
- starea de comă profundă, flască, areactivă;
- absenţa reflexelor de trunchi cerebral (în mod special, absenţa reflexelor fotomotor şi corneean).
2. Absenţa ventilaţiei spontane, confirmată de testul de apnee (la un Pa CO2 de 60 mm Hg).
3. Două trasee EEG, efectuate la 6 ore, care să ateste lipsa electrogenezei corticale.
II. Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie să fie clar stabilită.
III. Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce un tablou clinic şi un traseu EEG, asemănătoare cu cele din moartea cerebrală (hipotermia, mai mică de 35ŸC, medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiune arterială - presiune arterială medie mai mică de 55 mm Hg).
IV. Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi anestezişti reanimatori diferiţi sau de un anestezist reanimator şi un neurolog sau neurochirurg, prin două examinări repetate la un interval de 6 ore.

Doar asa, in treacat, sa mentionam ca in Germania se stipuleaza in protocolul de constatare a "mortii cerebrale"
ca intervalul minim trebuie sa fie de 12 ore, ceea ce subliniaza caracterul aleatoriu al intregii povesti.

Dupa cum vedeti, din punct de vedere legal totul pare reglementat impecabil: nu se pot preleva organe decat
cand a fost stabilita "moartea cerebrala". Si totusi, ceea ce nu se precizeaza deloc in textul legii este CAND
este cazul sau cand este voie sa se constate aceasta "moarte cerebrala". Aici intervine, in buna
traditie birkenwaldiana, autoritatea exclusiva de zeu a medicului: doar medicul are puterea si autoritatea deplina
de a proceda la constatarea mortii cerebrale, intr-un moment pe care il alege doar el! Medicului respectiv nu
i se cere sa indeplineasca niciun fel de criterii. Cu viata unui om in joc, el nu are nevoie decat sa presupuna ca
la un pacient va interveni moartea cerebrala in 2-3 zile si deja poate dispune stoparea medicamentatiei si
inceperea testelor de constatare a mortii cerebrale; stoparea medicamentatiei si a oricarui tratament e necesara,
ca sa nu se "falsifice" rezultatele testelor de constatare a mortii cerebrale. De asemenea, medicul nu este
obligat nici macar sa informeze familia pacientului despre ceea ce face, familia primeste mai tarziu doar
rezultatele testului!

Se pare ca legea care stipuleaza conditiile de cumparare a unei case este mai
bine reglementata si acopera mai multe drepturi ale individului decat legea care
se ocupa cu extragerea de organe vitale din corpul pacientilor lasati la
mana deciziilor individuale ale medicilor. In rest, la orice operatie cat de mica
aveti de semnat un balot de documente despre riscuri (deh, daca uita ceva
risca sa fie dat in judecata), dar de un "mort cerebral" care sa-si dea in
judecata doctorul nu prea am auzit; in plus, cred ca cel putin 95% din
apartinatori nu au habar despre diagnosticul de moarte cerebrala, deci hei,
medicul are autoritate suprema si ca intotdeauna trebuie sa-l ascultam
ca pe Dumnezeu!

Desi e vorba de existenta unor oameni, vedeti bine cum legiuitorii nu au considerat necesar sa defineasca
aceasta procedura astfel incat orice fel de abuz sa fie imposibil, sau macar sa precizeze ca apartinatorii unui
pacient aflat in coma cerebrala trebuie sa fie informati si sa-si dea consimtamantul scris pentru procedura
de constatare a mortii cerebrale. Astfel, i se permite medicului respectiv sa decida singur, dupa criterii doar
de el stiute, asupra vietii si mortii pacientilor! In mod normal, un medic nu are voie nici macar sa-mi faca o
injectie fara sa se faca pasibil de pedeapsa (singura exceptie fiind cazul cand acea injectie mi-ar salva viata in
mod explicit!). In schimb are voie sa-mi intocmeasca pasaportul pentru lumea cealalta!

ARTICOLUL 22 (Constitutia Romaniei) (1) Dreptul la viata,
precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei
sunt garantate.

Cum este posibil ca legea sa acorde tacit unui medic autoritatea absoluta de a decide daca un om are dreptul
sa traiasca sau sa moara? Si sa nu-mi veniti cu justificarea de carton ca medicii nu vor sa prelungeasca
inutil suferinta pacientilor, caci daca un "mort cerebral" este declarat oricum "mort", de ce ar mai suferi?? In
mod normal, un medic poate sa faca un singur lucru fara permisiunea unui pacient: sa-i salveze viata.
Ori la constatarea mortii cerebrale nu se pune problema de asa ceva.

Legea transplantului in Germania mai precizeaza, cu o ironie sinistra, ca "moartea trebuie constatata dupa
reguli corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale", in timp ce "moartea cerebrala trebuie constatata
dupa reguli procedurale corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale". Vedeti ce diferenta fina si
totusi bogata in semnificatii?

img.ashx

Cat de sigura este metoda de diagnosticare a mortii cerebrale?

Va intrebati desigur: dar cum se stabileste moartea cerebrala? Ce criterii mai mult sau mai putin "stiintifice" (mai
ales alea in "consens"!!) exista pentru a pune un diagnostic de moarte cerebrala?

Ei bine, iata mai intai ce spune Academia Americana de Neurologie:

In Romania exista un formular de declarare a mortii cerebrale. Pe aceeasi pagina puteti citi insa si despre
masurile extraordinar de intensive cu care bietul donator este "ingrijit" si "tratat" spre beneficiul
potentialilor recipienti si in vederea recoltarii organelor.

Este importantă terapia de prevenire a atelectaziilor, menţinerea asepsiei
căilor respiratorii. Atelectazia şi resuscitarea volemică excesivă sunt princi-
palele cauze de hipoxemie. Astfel se recomandă pentru prevenirea atelectaziei aspiraţia frecventă a secreţiilor traheale, kinetoterapie respiratorie (drenaj postural, manevre de expansionare a plămânilor, tapotaj toracic, percuţii toracice), bronhoscopie precoce. Modificările minime ale presiunii hidrostatice pot duce la modificări dramatice ale conţinutul de apă în plămâni, în condiţiile alterării permeabilităţii membranei alveolo-capilare (consecinta a hipersimpaticotoniei indusă de angajare). Terapia de repleţie volemică trebuie ghidată astfel încât: presiunea venoasă centrală să fie menţinută în jur de 8 mmHg, iar presiunea în capilarul pulmonar blocată 8-12 mmHg.
Studii experimentale au arătat că albuterolul, împreună cu terapia diuretică
accentuează clerance-ul apei pulmonare (12).
Se iau măsuri de combatere a transmiterii orizontale a germenilor şi se
face antibioterapie în caz de semne clinice de infecţie pe baza evidentelor
bacteriologice. La pacienţi cu edem pulmonar acut neurogen se indică de
monitorizarea hemodinamică invazivă, cu cateter tip Swan-Ganz.

Toate acestea nici nu ar intra in calcul daca pacientul nu ar fi etichetat ca potential donator!

Mai avem pe site-ul Actualitati in Neurologie o alta definitie a criteriilor mortii cerebrale.

Testam sau ucidem?

Testarea clinica in vederea diagnosticului de "moarte cerebrala" include printre altele: "provocarea" corneei
cu un obiect, inteparea narilor, iritarea gatului cu un obiect, stimularea unei dureri pentru verificarea
reflexelor, iritarea traheei printr-un cateter, apasare ferma pe globul ocular, turnat apa cu gheata in urechi.
Pentru confirmarea diagnosticului se mai injecteaza uneori o substanta de contrast (angiografie), ceea ce la
multi "donatori" aflati inca in viata duce la soc anafilactic.

Retineti cronologia evenimentelor: desi e vorba doar de a testa DACA un pacient este mort cerebral, deja el
este intepat in ochi, brutalizat cu apa cu gheata in urechi si i se ia aerul minute in sir!!

Testele pro forma de constatare a mortii cerebrale testeaza doar reflexele provenite din trunchiul cerebral
(pupilele, clipitul sau reflexul oculocefalic). Dar ce se intampla cu celelalte reflexe, care nu sunt declansate
din trunchiul cerebral, cum ar fi de exemplu cresterea tensiunii? Tensiunea creste intotdeauna vizibil atunci
cand "explantatorii" incep sa spintece carnea cu fierastraul medical. Acest "reflex" este doar favoritul
industriei farmaceutice cand e vorba de betablockere, de alphablockere, de inhibitorii ACE, diuretice samd,
brusc el nu mai conteaza??

Lasand la o parte toate celelalte metode "stiintifice" de testare, puteti identifica cel mai usor aceasta constelatie
de frauda mondiala datorita faptului ca unul din testele facute in procedura de diagnosticare a mortii cerebrale
este practic o metoda sigura de a ucide un pacient aflat in coma cerebrala!! Este vorba de
celebrul si controversatul, de multe ori fatalul test de apnee. Prof. Cicero Galli Coimbra M.D., Ph.D.
Associate Professor, Departamentul de Neurologie si Neurochirurgie al Universitatii São Paulo, explica
extrem de clar cum multi dintre pacientii aflati in coma "ireversibila" ar fi putut supravietui daca nu ar fi fost
supusi la acest test de apnee, singurul care este obligatoriu in toate tarile in care se lucreaza cu diagnosticul
de "moarte cerebrala" si care risca sa vatameze si mai mult creierul. Sa fie o coincidenta ca acest test, cel
mai periculos, este singurul obligatoriu peste tot? Cum poate un medic, care a depus juramantul lui Hipocrate
de A NU FACE RAU, sa aplice un asemenea test unui pacient cu trauma cerebrala, test care NU ii este de
folos pacientului, ci este conceput cu singurul scop de a accelera constatarea nou-definitei "morti cerebrale",
pentru a recolta organele?

Acest test se face prin oprirea ventilatiei mecanice timp de pana la 10 minute ca sa se vada daca pacientul
poate respira singur, fara ajutor. Retineti ca oamenii aflati in "moarte cerebrala" sunt ventilati cu aparate
care doarintroduc oxigen in corpul pacientilor, dar acel oxigen circula si este eliminat apoi fara ajutor - lucru
care la o persoana aflata in moarte clinica nu se intampla; un mort nu poate fi "ventilat"! Apoi, ganditi-va la
oamenii care traiesc cu un stimulator cardiac fara de care inima le-ar ceda! Sa-i consideram si pe ei "morti"
numai fiindca viata lor depinde de un aparat??

Ei bine, starea pacientului intotdeauna se inrautateste dupa acest test de apnee, explica prof. Coimbra.

Testul se face fara stirea apartinatorilor, iar rudele pacientului nu sunt informate aproape niciodata despre ceea
ce se intampla in timpul testului. Ca si la vaccinare, apartinatorii trebuie sa ia o decizie informata de a permite
sau nu acest test de apnee. Medicul care face testul este obligat sa informeze apartinatorii pacientului
despre beneficiile si riscurile acestui test, mai bine zis este obligat sa explice ca nu exista absolut niciun fel
de beneficii pentru pacient, ci doar riscuri care pot fi fatale! Dar aproape niciun medic nu face asta, fiindca
atunci nu s-ar mai crea premisa diagnosticarii mortii cerebrale!

Ei bine, daca la acest test se constata ca pacientul -care de multe ori este muribund, dar nu inca mort! - nu
mai respira singur, acesta este pentru personalul medical un semnal sa nu se opreasca ventilatorul, nu cumva
sa le moara "mortul", ci sa se continue respiratia artificiala atata timp cat este nevoie, pana cand
recipientul, recipientii sunt gata sa primeasca organele. Abia dupa ce organele sunt excizate, "donatorul"
este definitiv mort.

Prof. Coimbra a tinut o prelegere in cadrul congresului "Signs of life" in 2009, in care a explicat ca multi
pacienti cu traume cerebrale, chiar atunci cand sunt intr-o coma profunda, au sanse de a-si reveni si de a-si
relua viata normala; tesuturile cerebrale pot fi doar in stare de repaos si nu neaparat distruse in urma
reducerii fluxului de sange catre creier. Acest fenomen, cunoscut sub numele de "penumbra ischemica", nu
era cunoscut cand au fost stabilite primele criterii neurologice pentru diagnosticul de "moarte cerebrala".

Testul de apnee (ca treapta esentiala spre diagnosticarea mortii cerebrale!!) poate duce la un colaps
intracranian ireversibil al circulatiei sangelui, la emfizeme, la acidoza respiratorie sau chiar la stopuri cardiace,
prin care se anihileaza definitiv orice speranta de imbunatatire neurologica a pacientului "testat".

Prof. Coimbra afirma ca testul de apnee este o procedura medicala complet lipsita de etica si inumana.
Cand apartinatorii unui pacient sunt informati despre brutalitatea si riscurile acestei proceduri, aproape toti isi
retrag permisiunea de recoltare a organelor celor dragi! Prof. Coimbra a mai facut urmatoarea remarca:
atunci cand un pacient cu infarct este adus la urgenta, el nu va fi niciodata supus vreunui test pentru a se
constata daca a avut stop cardiac, ci dimpotriva, toata lumea se ocupa intensiv de el si inima lui este ferita de
orice fel de factori de stres suplimentar. In contrast, un pacient cu trauma cerebrala este supus la testul de
apnee prin care organul deja vatamat (creierul) trebuie sa suporte un stres suplimentar, care ii pericliteaza si
mai mult viata. Dr. Yoshio Watanabe, cardiolog in Nagoya/Japonia, este de aceeasi parere, sustinand ca daca
un pacient in coma cerebrala nu ar fi supus testului de apnee el ar avea sanse de pana la 60% de a-si
reveni, in conditiile in care ar primi ingrijirea cuvenita!

Prof. Coimbra explica ce se intampla cu tiroida oamenilor cu traume cerebrale. O hipotiroidie apare in corelatie
cu gravitatea traumei cerebrale si duce in mod sigur la moarte pentru pacientii aflati in coma cerebrala, ori
tocmai tratarea acestei hipotiroidii este "neglijata" de indata ce apare posibilitatea diagnosticarii "mortii
cerebrale". Cu alte cuvinte, in locul unui tratament hormonal care le-ar putea salva viata, pacientii
sunt supusi unui test potential ucigator, testul de apnee. Acest test este facut exact la acei pacienti care
sunt afectati cel mai puternic de hipotiroidie si deci arata reactii reduse la dioxidul de carbon. Este posibil
ca ei tocmai de aceea sa nu reactioneze la testul de apnee, deoarece nu mai dispun de suficienti hormoni
tiroidieni si/sau au o circulatie a sangelui mult slabita, deci nu neaparat fiindca centrul respirator ar fi
vatamat ireversibil.

Acelasi aspect al recuperarii pacientilor cu traume cerebrale l-a preocupat si pe dr. David Hill, un
anestezist britanic, docent la Cambridge, care a declarat:

"Trebuie accentuat mai intai de toate ca se admit urmatoarele lucruri: 1) ca anumite functii sau macar anumite activitati din creier pot continua sa existe si 2) ca singurul scop in care un pacient este definit mai degraba ca mort decat ca muribund este acela de a putea extrage de la el organe vitale. Utilizarea criteriilor diagnostice actuale nu poate fi interpretata sub nicio forma ca benefica pentru pacientul aflat eventual pe moarte, ci este doar potential utila (contrar principiilor hipocratice!) pentru eventualul recipient al organelor."

Prof. Cicero Coimbra:
Prin testele de diagnosticare a mortii cerebrale
ucidem pacientii pentru a verifica daca sunt morti.

Prin dezvoltarea de teste precum tomografia cu emisie de pozitroni sau RMN-ul, activitatea creierului care
ofera informatii despre, de ex., reactiile la durere, poate fi mai exact documentata decat cu diagnosticarea
mortii cerebrale de pana acum. Diverse studii arata ca pacientii aflati in stare de cunostinta minima
(Minimally Conscious State, MCS) reactioneaza la atingeri, la chipuri, la voci. Anestezistii britanici au
cerut in anul 2000 ca donatorii de organe sa primeasca anestezie totala, pentru a evita orice fel de
durere posibila. Oare cadavrele trebuiesc anesteziate?? Si in Germania s-au vazut multe cazuri in care
multi donatori "morti cerebral" se miscau pe masa de transplant, provocand niste socuri extreme
personalului medical din sala de operatie, motiv pentru care acesti "morti cerebrali" aflati in moarte
nefinalizata primesc de multe ori medicamente relaxante in timp ce sunt spintecati ca sa li se recolteze organele
unul dupa altul.

Revista Spiegel a publicat in 1994 un articol cu titlul "Antecamera mortii" in care printre altele gasim
urmatorul pasaj: "Cand echipele de chirurgi vin pentru explantare, anestezistul este deja la capul "mortului". In
timp ce chirurgii taie si desfac corpul donatorului de la barbie pana la zona pubiana si prepara si scot organele
unul dupa celalalt, anestezistul are sarcina de a controla circulatia sangelui, respiratia, temperatura, adica tot
ceea ce medicii numesc "functiile vitale" ale donatorului. Abia cand este fixat si pornit tubul prin care este
injectata perfuzia finala in corpul donatorului, vine momentul cand medicii incep sa faca glume si sa se descarce
prin ras de tensiunea acumulata. Atunci nu mai e nevoie de sustinerea functiilor vitale. Abia atunci
se da comanda:Anestezistul se poate retrage."

Constatarea "mortii cerebrale" ii transforma pe pacienti in "conserve de organe" (human vegetables). O
intreaga ramura medicala, asa-zisa "conditionare a donatorilor", se ocupa cu "terapia intensiva" a
"mortilor cerebrali" care trebuie tinuti cu orice pret inca putin "vii" in scopul recoltarii organelor.

In special utilizarea si prepararea de tesuturi este acum la mare moda. Asa-zisa »Tissue Engineering«, cu
care se transforma tesuturile donatorilor in produse high tech, este o ramura in crestere. Transplanturile obtinute
aici de la un singur donator pot fi impartite la saizeci de persoane si vandute in diverse tari. In SUA, unde
exista cele mai multe astfel de firme, se calculeaza valoarea tuturor partilor folosibile de la un donator la
ca. 250.000 de euro, in conditiile in care numarul posibilitatilor de utilizare creste si el. Acesta este motivul
pentru care de mai multi ani se specifica pe cardul de donator separat donarea de tesuturi

"Daca decizia despre viata si moartea unui om este facuta doar pe baza activitatii creierului",
argumenteaza neurologul Detlef Linke, "atunci ar trebui sa fie tabu orice fel de extragere de tesuturi
cerebrale pentru a le transplanta altor persoane". Si totusi, deja din 1987 neurologii au inceput si cu acest
gen de proceduri: un medic mexican a transplantat/implantat tesut cerebral al unor fetusi avortati in creierul
unui pacient cu Parkinson (Detlef Linke - Transplant de creier/Hirnverpflanzung). Linke vede in
aceste incercari cel mai clar exemplu pentru faptul ca medicii ar fi pregatiti sa modifice din nou candva sau
chiar sa renunte la definitia de "moarte cerebrala", cand asta ar corespunde cu scopurile si "progresele"
medicinei de transplantare.

Deja s-au facut multe asemenea transplantari de tesut cerebral la pacientii cu Parkinson. In curand,
speculeaza neurologul Linke, s-ar putea ca transplantarea de tesut cerebral sa devina mai importanta
decat transplanturile de inima, ficat sau rinichi, intrucat exista trei avantaje esentiale:

*Exista o cantitate semnificativa de tesut cerebral disponibil:
fetusii avortati anual in Germania, de ex., corespund cantitativ
unui camion intreg de tesut cerebral.
* Nu prea exista probleme cu respingerea - celulele sistemului imunitar

nu strapung bariera hematoencefalica, astfel incat ele nu pot ataca
tesutul strain din creier.
* Numarul potentialilor recipienti este enorm: bolnavii de Alzheimer,
de Parkinson, epilepsie, scleroza multipla, schizofrenie, paralizii,
sunt doar cateva din bolile pe care medicii vor sa le "trateze" prin
transplantul de tesut cerebral.

In "moarte cerebrala" - dar cat de mort?

Ca fiinta unica si irepetabila, omul nu este reprezentat doar prin creierul sau, ci si prin trupul sau,
care traieste inca in proportie de 97% dupa intrarea in "moarte cerebrala"…(Prof. Dr. med. Linus
Geisler)

Cand este vorba de moartea unui om, ar trebui mai intai sa raspundem la intrebarea: ce este omul? Fiindca
deja de aici incepe controversa, sustine autorul Rainer Beckmann. Printre suporterii ipotezei mortii cerebrale se
afla multi sustinatori ai unei imagini biologic-materialiste despre om, care reduce existenta umana la
fenomenele masurabile "stiintific" si "explica" gandirea sau constiinta umana cu ajutorul proceselor
biochimice, respectiv electrice, la nivelul creierului. Mda, din aceasta perspectiva incheierea activitatii
cerebrale ar putea insemna moartea omului. Dar oare asa sa stea lucrurile in realitate?

Definitia "mortii cerebrale" este foarte controversata intre neurologi: oare "linia zero" in EEG dovedeste cu
adevarat incheierea oricarei activitati electrice in creierul mare? Atunci de ce mai poate fi dovedit un
rest de activitate cand se face un EEG nazofaringian (se introduce un electrod prin nas pana in apropiere
de membrana creierului unde este situat simtul mirosului - Riechhirn)? Si ce semnifica faptul ca si creierul
unui "mort cerebral" poate continua sa produca hormoni?

A propos de ceea ce ne defineste mai mult ca oameni, va invit sa va ganditi la un paradox: cand
inceteaza activitatea creierului, inima poate continua sa bata. Cand inceteaza activitatea inimii, in mai
putin de cateva minute inceteaza si orice activitate a creierului!

Foto: dapd

Asociatia germana Initiative KAO (Informare critica despre donarea de organe) a formulat urmatoarele
idei cu privire la procedura dubioasa a declararii mortii cerebrale.

Stiati ca...?

Pierderea completa a functiilor cerebrale - "moartea cerebrala" - nu se poate constata cu certitudine. Viata si moartea nu pot coexista intr-un om. Poate un om sa fie "mort" si in acelasi timp sa aiba organe vitale de donat??

“Moartea cerebrala” este o definitie strict legala si fara baze stiintifice, creata doar pentru a putea extrage oamenilor organe vitale fara pedeapsa legii.

Oamenii aflati in "moarte cerebrala" trebuiesc hraniti, ingrijiti, supravegheati si testati pentru compatibilitatea cu primitorii de organe. La nevoie sunt resuscitati.

In perspectiva extragerii de organe, oamenii aflati conform definitiei in moarte cerebrala primesc intravenos medicamente pentru imbunatatirea circulatiei si a activitatii inimii, precum si antibiotice sau heparina (care poate duce la hemoragii cerebrale!). Ei sunt "conditionati", adica tinuti in viata prin toate mijloacele, deoarece e vorba de prelevarea de organe vitale.

Oamenii definiti ca fiind in "moarte cerebrala" sunt calzi, iar digestia, metabolismul si respiratia celulara functioneaza. De obicei sunt subfebrili, dar ocazional pot dezvolta si febra. Tensiunea nu este constanta, ci creste mai ales in timpul prelevarii organelor.
La oamenii aflati in "moarte cerebrala" au loc in continuare hematopoeza, diviziunea celulara si chiarvindecarea ranilor.

Sistemul renal este intact, se filtreaza in continuare sangele, iar urina se formeaza si se elimina. Sunt produsi in continuare hormoni, chiar si cei produsi in creier, a caror prezenta poate fi dovedita in fluxul sanguin.

In "moartea cerebrala" sunt detectabile 17 reflexe la barbati si 14 reflexe la femei. Barbatii aflati in "moarte cerebrala" pot avea inca erectii.

Cei aflati in moarte cerebrala pot reactiona la stimuli externi. De asemenea, uneori apar miscari ale membrelor superioare si inferioare.

Conform Ministerului Sanatatii din Romania, «protocolul de mentinere a potentialului donator are ca deziderat: mentinerea in parametri optimi a functiilor organelor ce urmeaza a fi transplantate, implicit a cordului, in acest scop fiind necesara mentinerea homeostaziei generale.»

Cel mai impresionant este faptul ca femeile aflate in "moarte cerebrala" in unele cazuri pot aduce pe lume un copil sanatos. Cea mai lunga perioada de sarcina cunoscuta pana acum a unei femei aflate in moarte cerebrala a durat 107 zile; ea a dat nastere prin cezariana unui baietel, care ulterior s-a dezvoltat normal.

"As dead as necessary, as alive as possible"
- Prof. Franco Rest -

Poate ca unii dintre voi nu vor dori sa creada realitatea sinistra pe care v-o prezint eu aici despre recoltarea de
organe si veti spune "Ei, ce ma mai intereseaza ce se intampla cu mine, daca sunt mort si nu mai simt nimic!" -
ei, dar sunteti siguri ca nu veti mai simti nimic? Chiar cand se face EEG (electroencefalograma) si aceasta arata
un traseu plat in toate derivatiile, nu avem nicio dovada ca organismul nostru nu ar mai simti nimic sau constiinta
noastra, spiritul nostru ar fi disparut... Banuim, dar nu putem fi siguri. De ce? Pentru ca stiinta nu poate dovedi
sau masura starea de constiinta si deci nu poate stabili cand spiritul nostru moare sau paraseste trupul. Nu stiu
altii cum sunt, dar eu personal nu vreau ca dreptul meu la viata sa fie anulat pe baza lipsei unor unde cerebrale.

Cat sunt de castigati recipientii de organe?

Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele!

In primul rand, trebuie sa stiti ca datorita tulburarilor psihice si sufletesti grave cauzate de aceasta
constelatie "donator-recipient", a aparut prompt si o ramura a psihiatriei (OTP, Organ
Transplantation Psychiatry) care se ocupa cu persoanele aflate pe lista de recipienti de organe,
dar si cu persoanele care au primit un organ!

Pentru multi oameni nu este deloc simplu sa traiasca cu un organ strain. Unii au o relatie ciudata cu organul, ii
dau un nume si vorbesc cu el, altii pur si simplu nu-l pot accepta ca pe ceva care face parte din ei. Poate ca
exista motive intemeiate pentru asta. Unii se lupta permanent cu remuscarile de a fi participat la moartea
altor oameni. Multi isi doresc sa stie al cui organ l-au primit, ziua in care ei l-au primit fiind ziua mortii altcuiva;
acest lucru ii chinuie (asa cum este si normal, omenesc). In acelasi timp, ei si familiile lor sunt (trebuie sa
fie!) recunoscatori donatorului! Exista nenumarate relatari ale oamenilor care au primit organe si a
caror personalitate s-a modificat dupa transplantare, unii au capatat de pilda alte gusturi la mancare, altii
aveau cosmaruri permanente sau halucinatii, altii intrau in depresii prelungite cu dorinta de moarte,
majoritatea spuneau ca nu reuseau sa integreze organul strain in corpul lor... De asemenea, cei mai multi
recipienti de organe nu mai pot duce o viata normala dupa transplantare, de aceea nu rareori intalnim oameni
care au fost "transplantati" de mai multe ori!

Cam pe aici vin unii cu obiectii de genul "Pai, saracii oameni, daca nu primesc organe noi vor muri!" Tot
ce se poate. Un lucru insa sa va fie clar - din cauza transplantarii un om moare intotdeauna: donatorul
sau recipientul! Stiu ca suna dur, dar asta e viata... Mi se pare ingrozitor de manipulativ (si e o strategie!!)
sa se faca afirmatii de genul "Anual mor 14.000 de oameni din cauza ca nu sunt suficiente organe de
transplantat"!! Este o minciuna sfruntata. Acei oameni mor DIN CAUZA unei boli care le distruge un organ
sau uneori chiar din cauza "tratamentelor" alopate care la randul lor distrug consecvent organele! Nimeni
nu moare din cauza ca nu i se transplanteaza un organ! Se incearca aici aceeasi strategie divide
et impera aplicata si la vaccinare (cu imunitatea turmei), in ideea ca oamenii se vor sfasia intre ei intr-o
controversa eterna, fiecare cu interesele si cu adevarul lui, iar in timpul asta afacerea miliardelor
castigate cu donarea de organe merge mai departe, in lipsa unei dezbateri publice informate.

Nu mai vorbim ca foarte multi recipienti mor din cauza complicatiilor aparute in urma transplantului, asta se
uita f. repede. Posibilele complicatii incep cu respingerea organului de catre organismul recipientului,
efectele secundare ale terapiei, infectii, sangerari, insuficienta organului sau tumori canceroase aparute in
special dupa "tratamentul" intensiv cu imunosupresive.

Trebuie mentionat aici si faptul ca un transplant nu inseamna vindecare!! Cand un organ nu mai functioneaza
cum ar trebui, acest lucru are o cauza profunda, care de multe ori are un sens biologic. Inlocuirea organului
nu va rezolva cauza, ci doar va oferi cel mult o bucatica in plus de viata, in niste conditii calitative indoielnice.

Un pacient care a primit un organ nou (de ex. ficat) va plati anual pentru medicamente o suma de ca.
150.000 de euro!

Dupa 5 ani de la transplantare, statistica ne spune ca mai functioneaza doar 71% din rinichi, 67% din
pancreasuri, 70% din inimi, 50% din ficati si 55% din plamani. Dar ce se intampla dupa 5 ani si cu restul de
39%, 73%, 30%, 50% resp.45%? O parte din acestia sunt din nou pe listele de asteptare pentru un al
doilea organ, iar unii au decedat. Statisticile nu ofera nicio informatie despre ei.

Dr. J. Loibner: „In realitate, transplantarea de organe nu mai reprezinta o senzatie in medicina si multi oameni au reusit astfel sa supravietuiasca. Pe de alta parte, succesele reale in ce priveste durata vietii castigate astfel si mai ales calitatea acestei vieti sunt prezentate public intr-un mod mult prea optimist. Asteptarile fata de fezabilitatea tehnica a vietii sunt prea mari. Se vorbeste de "vindecare" prin transplantare de organe, care de fapt nu este niciodata vindecare, ci doar o supravietuire in conditii reduse de sanatate si in dependenta de medicamente.“

In dubio pro vita

Un alt aspect care nu e deloc de neglijat: Intre anii 2000-2005, dr. Deutschmann (pe atunci directorul unei
echipe de transplant) a analizat si studiat 224 de protocoale de moarte cerebrala semnate de doctori. La
70 de cazuri (deci o treime!!), protocoalele erau gresite sau incomplete.

Medicii trebuie sa raporteze posibilii donatori de organe (deci inca de aici se incalca legea
confidentialitatii datelor medicale!!!). Raportarea se face fara instiintarea si permisiunea apartinatorilor.
In 2012, in Germania au fost raportati de catre sectiile de urgenta 2594 de potentiali morti cerebrali
(deci retineti, potentiali, adica nici nu se diagnosticase moartea cerebrala, dar ei erau deja raportati!!!), la
care au fost chemati coordonatorii de transplant ("agentii autorizati" sau "contabilii mortii cerebrale"), iar
"moartea cerebrala" a putut fi diagnosticata doar la 1584 (61%), dintre care 1046 au fost transformati in
donatori de organe (66% din cei cu eticheta de "moarte cerebrala" si 40% din numarul total!).

In alta ordine de idei, se cunosc deja mii si mii de cazuri cand oameni diagnosticati cu moarte cerebrala
si-au revenit dupa ce au fost ingrijiti corespunzator si traiesc in continuare, bine sanatosi.

Deci cum poate o metoda de diagnosticare sa fie "sigura" cand "mortii cerebrali" se trezesc?? La fel
cum si vaccinarea ne "protejeaza" fiindca ne spune propaganda medicala asta??

Si ce efecte subtile are simpla existenta a acestui diagnostic de "moarte cerebrala" asupra atitudinii
medicilor, asupra modului cum este privit si ingrijit un pacient, asupra implicarii cu care personalul medical ar
trebui sa lupte pentru supravietuirea unui pacient?

Cine are dreptul sa decida momentul cand masurile de terapie se transforma din "centrate pe pacient" in
centrate pe primitorul de organe"?? Ce-o fi in sufletul asistentelor medicale de la terapie intensiva cand se
ocupa cu daruire de un pacient, pana cand este exprimata suspiciunea de "moarte cerebrala"? O sora
medicala relateaza: "De pe o clipa pe alta se schimba nu numai statutul "obiectiv" al pacientului din grav ranit in
mort cerebral, "cadavru viu", ci se schimba si dispozitiile cu privire la ingrijirea lui: in locul masurilor care sa-l
ajute pe pacient, se aplica alte masuri, menite sa pastreze cu orice pret functiile vitale ale organelor, in
scopul prelevarii acestora. Aceasta asa-numita "conditionare" a donatorului ii arunca pe asistentii medicali
intr-o situatie emotionala greu de suportat." Oare se gandeste cineva si la problemele sufletesti pe care le
creeaza industria de transplantare personalului medical implicat?

Nimeni nu poate sa spuna cu certitudine daca pacientul/muribundul nu simte aceasta schimbare in
"tratamentul" primit. Comunicarea intre oameni nu are loc doar prin limbaj, ci si mai ales prin sentimente,
prin vibratii si prin energia cardiaca (prea putin studiata!). In plus, pacientul nu arata a "mort", sangele ii
circula, e cald, respira si nu se deosebeste practic cu nimic de pacientii care sunt ingrijiti ca sa se insanatoseasca.
Si pentru apartinatorii pacientilor imaginea vie a celor dragi se contrazice flagrant cu orice diagnostic de moarte.

Daca aveti incredere atat de mare -ca si la vaccinare- in opiniile "expertilor" si in integritatea personalului
medical (si numai daca aveti nervi de otel), va recomand sa urmariti prezentarea psihologului german
Roberto Rotondo (care a fost ani de zile asistent medical!), unde incepand cu minutul 5:00 puteti urmari pe viu
cum incepe testarea unui pacient in vederea diagnosticului de moarte cerebrala.

Zach Dunlop de exemplu este un tanar care a avut norocul sa aiba un var care era asistent medical de
terapie intensiva si care nu s-a multumit cu diagnosticul de "moarte cerebrala" primit de la medicii care deja
se pregateau sa recolteze organele, ci si-a scos briceagul si l-a zgariat pe talpa pe Zach, astfel obtinand o
reactie care i-a dovedit ca Zach era inca in viata!! Zach si-a revenit si traieste si acum bine mersi. Ah, iar la
interviu a povestit cum ii auzise pe medici diagnosticandu-l cu moartea cerebrala!!

Aspectele etice, morale si conceptia personala despre viata

In contextul donarii de organe, este foarte interesanta conceptia fiecaruia dintre noi despre viata. Reactia
personala la acest subiect poate fi un barometru care ne arata cum gandim cu adevarat despre viata,
despre oameni, despre noi insine in final. Ca atare, daca suntem ok cu perspectiva dictata de
industria transplantului, cum ca viata noastra ar depinde exclusiv de functiile cerebrale, atunci intr-adevar
viata ia sfarsit prin disparitia functiilor cerebrale masurabile tehnic, asa-zisa moarte cerebrala. Dupa motto-ul
»scos stecherul din priza – stins televizorul« se poate atunci utiliza restul »masinariei« fara remuscari.

Mult mai dificil este sa sustinem asa ceva daca noi consideram corpul nostru ca un cadou, ca un templu divin,
sau daca mergem si mai departe si avem convingerea ca exista o viata inainte de nastere si o viata dupa moarte,
iar corpul este de fapt un instrument al sufletului, construit de suflet in mod individual in viata de dinainte
de conceptie, cum descrie de ex. pedagogul Rudolf Steiner in prelegerile lui despre karma. In acest punct
ne-am putea intreba, in functie de convingerile personale si de nivelul de evolutie spirituala la care am ajuns,
oare cum traieste spiritul donatorului donarea de organe si ce fel de legatura va uni destinul donatorului
cu al recipientului (stiut fiind din statistici ca aprox. 95% din donatori nu au luat ei insisi decizia de a-si
dona organele!!).

Daca punem sub semnul intrebarii conceptul de moarte cerebrala, singura consecinta logica este punerea
sub semnul intrebarii a intregii industrii a transplantului. Urmatorul exemplu este menit sa ne demonstreze
cat de indreptatite sunt aceste semne de intrebare:

Renumitul neurochirurg si docent la Harvard dr. Eben Alexander a avut ocazia sa se convinga pe propria
piele ca starea de constienta nu este neaparat legata de creier. Cu cuvintele lui: "Am patruns in lumea
constiintei care exista dincolo de limitele creierului fizic". Neurochirurgul s-a imbolnavit in 2008 si a
intrat in coma, pierzandu-si functiile cerebrale care controleaza gandurile si emotiile. Dupa 7 zile de coma,
cand medicii il abandonasera si discutau despre debransarea aparatelor , neurochirurgul s-a trezit brusc,
si-a revenit si si-a reluat viata normala. In cartea "Proof of heaven", el relateaza trairile fascinante pe care le-a
avut in experienta lui si cum acestea i-au schimbat cu totul perspectiva asupra vietii si mortii. Intrucat dr.
Alexander este o capacitate in domeniul lui, e de sperat ca si colegii lui vor citi cartea si mai ales sa speram ca
acest consens actual despre asa-zisa "moarte cerebrala" va fi repus intr-o dezbatere oficiala. Dr. Alexander
a constatat din proprie experienta ca viata nu se sfarseste cu moartea clinica si ca exista o stare de constienta
care nu e legata de creier. Cititi cartea, nu veti regreta!

Prelevarea de organe

Pentru a putea lua o hotarare responsabila pro sau contra donarii de organe, trebuie sa cunoastem in
detaliu procedura unei prelevari de organe, nu sa citim o brosura colorata si sa ne agatam de iluziile vandute
de mafia medicala. Pe undeva e o situatie asemanatoare cu propaganda agresiva pentru vaccinare, asezonata
cu mustrarile de constiinta care ti se impun daca nu vrei sa-ti injectezi copilul cu substante neurotoxice ca sa
nu periclitezi "imunitatea de turma". La donarea de organe se insinueaza ca nu esti generos, nu esti un bun
membru al societatii, esti asocial etc. daca nu semnezi pentru a fi spintecat si ciopartit de viu! Dar daca e ceva
bun si nobil,de ce se manipuleaza, prezentand publicului larg doar o singura fateta a problematicii??

Foto Ailmes, Wolfgang

Pauline W. Chen, chirurg care lucreaza in industria transplantarii si pare convinsa de diagnosticul de
moarte cerebrala (!!), isi descrie sentimentele astfel:

"In ciuda a tot ceea ce stiu despre moartea cerebrala, tot mai am momente de nesiguranta. De multe ori, cand tai cu scalpelul pielea calda si moale a unui donator si vad rosul debordant de sange bine oxigenat, vechile indoieli ale mamei mele se si furiseaza in creierul meu. M-am surprins gandindu-ma la vietile donatorilor si le-am intrebat pe asistentele care au stat de vorba cu familiile acestora ce impresie si-au facut. In timp ce dau la o parte intestinele care inca se contracta si trec din greseala cu mana peste ce a mai ramas din digestia lor, nu ma pot impiedica sa ma intreb oare ce au mancat ultima oara si daca atunci, la acea masa, au avut vreo premonitie despre ceea ce li se va intampla. In timp ce privesc ultimele picaturi de energie frenetica a inimilor lor cum se disipeaza in nefiinta, simt un regret ca eu sunt singurul martor la sosirea tacerii eterne si ca membrii familiei s-au despartit de cei dragi cu sunetul inimii batand in monitor. Nu numai o data, in timp ce recoltam organe, am avut indoieli. Dar nu asa cum se temea mama, din cauza ca donatorii nu erau suficient de morti; ce simteam era regretul ca trebuia sa-i tin in viata in acest fel."

Medicul si parlamentarul german Dr. Wolfgang Wodarg a facut o cerere de a participa la o sedinta de
recoltare de organe si a fost refuzat cu explicatia ca "scena" arata ca un camp de batalie si nu poate fi
suportata de niciun spectator. In timpul explantarii, se ajunge la pierdere totala de sange, in timp ce pe
podea se intind prosoape si presuri pentru ca medicii "recoltatori" sa nu stea in amestecul de apa si sange
care se aduna pe jos. Cand se recolteaza si tesuturi si oasele mari, restul de cadavru trebuie apoi sa fie
mai intai "stabilizat" pentru imbalsamare (de ex. cu cozi de matura), impaiat si cusut. Ochii scosi sunt
lipiti cu pansamente sau inlocuiti cu ochi de sticla.

Stiati ca...?

Prelevarea de organe se face de regula noaptea, dupa ce asistentele il aduc pe ”donatorul” ventilat din sala de terapie intensiva in blocul operator.

”Donatorul” este pozitionat pe masa de operatie. Acest lucru poate provoca miscari ale corpului "donatorului" care pot nelinisti personalul medical prezent. De asemenea, pot aparea caderi de tensiune la ”donator” care sa ”necesite” prevenirea mortii cardiace, cu alte cuvinte resuscitarea ”mortului”.
Donatorul este legat de maini si de picioare, pentru a se evita miscarile; la un mort nu este nevoie de asemenea masuri; de asemenea, este dezinfectat si acoperit cu pansamente sterile.

Donatorului i se administreaza medicamente relaxante si adesea cu efect anesteziant, care contin analgezice. Multi anestezisti renunta insa, la sfatul anumitor organizatii medicale, la utilizarea anesteziilor si analgezicelor. Problema Asociatiei Medicilor este ca aplicarea procedurilor de anestezie confirma faptul ca la persoanele aflate in "moarte cerebrala" este vorba de fapt de oamenii inca vii. Cu alte cuvinte, se ia in calcul cu buna stiinta probabilitatea ca "donatorii" sa simta durerea in timpul prelevarii organelor.

La o prelevare multiviscerala, care poate dura mai multe ore, "donatorul" bransat la aparatul de ventilatie este "prelucrat" de diverse echipe coordonatoare de transplant, alcatuite din pana la 20 de medici.
In timpul prelevarii de organe, medicii anestezisti sunt obligati sa mentina functiile vitale ale donatorului pana cand ultimul organ a fost inlaturat. Daca e nevoie, trebuie sa administreze medicamente, lichide, in unele cazuri chiar sange proaspat sau plasma pentru a asigura echilibrul metabolic al donatorului.

Pacientii aflati in ”moarte cerebrala” raman conectati la aparatele de ventilatie si la monitoare pana la inducerea stopului cardiac.

Foto: Reuters

Despre anestezierea mortilor cerebrali

In contextul donarii de organe s-a intamplat tot mai des sa se observe asa-zisele "reflexe spinale", adica
miscari spontane ale mortilor cerebrali, care evident deranjeaza procedura de recoltare a organelor
acelor persoane. Asa s-a inceput cu anestezierea "mortilor" sau cu administrarea unor medicamente care sa
duca la relaxarea completa a muschilor!

Intrucat un pacient nu are voie sa mai aiba nicio urma de medicament in sange, DSO (Asociatia Germana
pentru transplantare) recomanda "pentru evitarea reactiilor autonome administrarea de substante relaxante
(de ex.Pancuronium 0,15-0,20mg/kg/greutate corporala). Cresterea indusa vegetativ a tensiunii si a
frecventei cardiace poate fi evitata prin administrarea, de ex., de Fentanyl 0,1-0,3mg/kg/greutate corporala".
Ce este cresterea indusa a tensiunii si ce este Fentanyl-ul? O crestere indusa vegetativ a tensiunii apare cand
"ne sare inima in gat", cand incepem brusc sa transpiram, cand tragem o spaima sora cu moartea, atunci se
vede reactia sistemului nervos vegetativ. Cresterea tensiunii vine de la productia accelerata de
adrenalina. Adrenalina apare in situatii de frica, durere sau stres ingrozitor. Fentanyl-ul nu este un
simplu medicament, este un opiat si un anestezic de vreo 120 de ori mai puternic decat opiumul!! Aici
este momentul in care trebuie sa ne intrebam: DE CE oare se considera ca "mortul" ar putea trece prin
asemenea stari de frica, durere sau stres ingrozitor incat sa aiba nevoie de asemenea anestezice??

Va las sa judecati cu propriul vostru discernamant.

Alte detalii despre donarea de organe

Cetatenii primesc informatii distorsionate, cu toate ca Ministerul Sanatatii si alte organisme competente sunt responsabile cu elucidarea ”actului de transplantare”. Suntem practic dezinformati atunci cand semnam: "Sunt de acord cu inscrierea mea ca donator voluntar post-mortem…" din moment ce organele sunt extrase dintr-un corp cu metabolism activ, deci viu!!
"Cand informam societatea despre prelevarea de organe, nu mai obtinem organe". (Prof. Pichlmair)
Drepturile individuale si de confidentialitate a datelor pacientilor sunt anulate: medicii sunt obligati sa anunte la cel mai apropiat centru de transplantare orice potential donator de organe. Aceasta informare se face fara instiintarea si acordul apartinatorilor. De asemenea, tot mai multe spitale au coordonatori de transplant proprii.
Potentialii donatori sunt tipizati deja inainte de constatarea mortii cerebrale. Ei primesc uneori preventiv si antibiotice, in interesul primitorilor de organe.
Din 100 de pacienti susceptibili de a deveni donatori, 94 nu detin card de donator si nu si-au dat personal niciodata consimtamantul pentru a li se recolta organele.
Activitatea echipelor mobile de diagnosticare a mortii cerebrale, care sunt trimise de centrele de transplant in ”clinicile donatoare”, incalca legea transplantului. Aceasta lege stabileste ca moartea cerebrala ireversibila trebuie confirmata de doi anestezisti reanimatori, cu experienta in terapie intensiva, sau de un anestezist reanimator si un neurolog sau un neurochirurg. Independenta insa nu este garantata atunci cand cel care pune diagnosticul vine de la centrul de transplant. Legea stabileste clar separarea stricta intre confirmarea mortii cerebrale si prelevarea de organe.
Anestezistii reanimatori sunt obligati sa confirme moartea cerebrala – in scopul prelevarii de organe – de doua ori la interval de 12 ore. Durata de asteptare se poate reduce insa la zero prin analize suplimentare cu diverse aparate. Exista de asemenea multe diagnostice eronate.
Se exercita presiune financiara asupra clinicilor si asupra medicilor din spitale, pentru a participa la prelevarea de organe. Medicii si spitalele obtin in prezent recompense financiare de la asigurarile medicale si subventii publice.
Medicii din spitale implicati in diagnosticarea mortii cerebrale si in prelevarea de organe obtin sume fixe de decontare.
Clinicile de donare primesc diferite sume fixe. In Germania*, de ex. pentru scoaterea unui organ se platesc 2.090 euro, la multi-prelevare 3.370 euro, la intreruperea in timpul prelevarii 2.090 euro. In Croatia multi-prelevarea se plateste cu 7.000 de euro, in Spania cu 6.000 de euro.
"Platile" efectuate ulterior de primitorii de organe se ridica la nivelul sutelor de mii de euro, iar costurile tratamentelor cu imunosupresive pt. impiedicarea respingerii organelor transplantate aduc industriei farmaceutice castiguri de miliarde in fiecare an!

* Sursa: Conventia pentru prevederile de decontare in conformitate cu § 11 din Legea Transplantului din 01.03.2004
("Compensarea fata de spitale in cazul donarii post-mortem")

Apartinatorii

Stiati ca … si apartinatorii sunt victime?

luati prin surprindere
in stare de soc
neinformati
presati de timp
manipulati de medici

In conditiile de mai sus, multi apartinatori se declara de acord sa doneze organele celor dragi, semnand pe
textul declaratiei: "Declar ca inteleg gestul meu ca fiind un act profund umanitar"! Totusi, cand incep sa-i
bantuie cosmarurile, ei constientizeaza ca speranta lor ca din ceva rau a iesit ceva bun nu s-a implinit, pentru
ca nu are cum sa se implineasca.

Urmarea este de multe ori o trauma enorma:
- remuscari ca l-au lasat singur pe cel drag in ultimele clipe de viata;
- groaza, dupa ce s-au informat mai exact asupra procesului de recoltare a organelor;
- furia pentru ca - intr-o clipa de mare restriste personala - li se impune practic asumarea
raspunderii pentru moartea cuiva.

Toate acestea sunt trecute sub tacere pentru public.

In SUA, de exemplu, un ordin federal emis in 1998 le interzice medicilor, asistentelor, preotilor din spitale si
altor lucratori din domeniul sanitar sa vorbeasca cu familia unui potential donator fara obtinerea in
prealabil a aprobarii din partea sistemului regional de prelevare de organe! Daca exista potential pentru
transplant, un "solicitant desemnat", cu pregatire speciala, viziteaza mai intai familia pacientului, inclusiv familiile
care se opun categoric donarii de organe. Daca cineva din spital vorbeste mai intai cu familia pacientului,
spitalul isi risca acreditarea si posibil finantarile federale. De ce? Dr. Paul Byrne explica: "Pentru ca
"solicitantul special" are pregatire in marketingul transplantarii, stie sa "vanda" conceptul de
donare de organe, folosind anumite expresii cu greutate emotionala, cum ar fi "sa oferi darul
vietii", "inima omului pe care-l iubiti va bate in altcineva" si alte asemenea platitudini, toate lipsite
de o semnificatie autentica. Nu uitati ca industria de transplant si donare este o afacere de multe
miliarde de dolari."

Cu alte cuvinte, haideti semnati aici ca doriti sa nu mai bata inima in corpul omului pe care-l iubiti, care devine
astfel un asa-zis "donator-cadavru cu inima batanda" ("heart beating cadaver donor"), lasati-ne sa-i
scoatem inima cand inca bate si s-o transplantam la altcineva, care ne plateste noua niste sute de mii de
dolari pentru acest "dar al vietii"...

Oare un om diagnosticat cu moarte cerebrala este doar un mort al carui organism simuleaza viata? Sau este
un om viu care a intrat in procesul mortii, dar a carui viata inca nu s-a sfarsit si de aceea trebuie respectata?

Alte detalii relevante despre prelevarea organelor

Cand este incizat corpul donatorului de la gat pana la simfiza pubiana, apar cresteri de tensiune, de frecventa cardiaca si de adrenalina. De asemenea, pot aparea inrosiri ale pielii si semne de transpiratie. La operatii "normale", asemenea semne sunt considerate reactii la durere, dar nu si la pacientii "morti cerebral".
Toracele se deschide cu un fierastrau special, iar apoi se desface peretele abdominal si se fixeaza.
Organele sunt "eliberate" in timp ce inima continua sa bata, apoi sunt pregatite pentru recoltare.
Conservarea organelor este f. importanta. In acest scop, ele sunt "clatite" cu un lichid racit (solutie de perfuzie 4°C). Pentru aceasta, medicii monteaza catetere speciale, tuburi micute si subtiri.
Cand in corpul inca viu patrunde lichidul rece care urmeaza sa elimine sangele, uneori cresc tensiunea sau frecventa cardiaca sau se observa spasme.
Concomitent, asistentii tin lobii peretelui abdominal deschisi pentru ca operatorii sa toarne rapid cani intregi de apa cu gheata pentru racirea organelor si apoi sa aspire apa respectiva. Sangele trebuie de asemenea aspirat cat se poate de complet la aceasta procedura.
Abia prin recoltarea organelor, la pacientul aflat in "moarte cerebrala" se instaleaza decesul.
Echipele de prelevatori recolteaza unul cate unul toate organele, verificand calitatea acestora pe mesele de preparare, dupa care parasesc sala de operatie cu recipientul frigorific in care se afla organele respective. Adesea, in final raman doar asistentii in sala de operatie, cu sarcina de a umple cu vata sau cu tifon cadavrul macelarit si de a coase la loc taieturile imense.
O moarte pasnica si decenta alaturi de apartinatori sau prieteni nu este posibila in cazul recoltarii de organe. Cine isi da acordul pt. donare de organe trebuie sa stie ca va muri in atmosfera sterila a unei sali de operatii, printre medici si asistenti, cu anestezie sau fara (si nimeni nu stie pana in ziua de azi ce simte donatorul cand i se recolteaza organele!).
Putem oare sa inlocuim asa usor imaginea omului ca "trup, suflet si spirit" cu modelul mecanicist al medicinei de transplantare? Constiinta omului, subconstientul nu pot fi masurate stiintific, de aceea nu se poate cunoaste clipa cand sufletul paraseste trupul!

Asociatia Profesionala a Cadrelor Sanitare din Germania:

"Demnitatea omului si respectul fata de moarte

trec pe planul al doilea in fata intereselor

transplanturilor medicale si a intereselor economice."
(Roberto Rotondo, brosura "Donarea de organe", 2002)

Pentru credinciosi

Pozitia BOR in aceasta controversa este de o ambivalenta care ma face sa vomit!

BOR este in principiu de acord cu ciopartirea celor care se afla in nou definita "moarte", dar... "Moartea,
ca despartire a sufletului de trup, nu justifica ideea considerarii trupului ca un obiect, care sa
poata fi folosit dupa bunul plac al unor terte persoane." WTF?????

Sau: [transplantul] "sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane" - pai CUM, cand persoana nu
este moarta nici dupa criterii biologice si nici dupa criterii bisericesti??????

Apoi se mai precizeaza: "Moartea, in calitate de separare a sufletului de trup, ramane o taina. Nimeni nu
va putea spune cu precizie ca separarea aceasta coincide cu moartea cerebrala; poate sa coincida,
poate sa preceada sau poate sa urmeze mortii cerebrale." - se poate mai ambivalent decat atat?

Daar mai tarziu avem... "Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea reducerii suferintei
din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de primitor si de donator, viu sau
mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte de tot respectul nostru." - din nou
labareala si abureala fara niciun fel de substanta!

In schimb papa Ioan Paul al II-lea a declarat intr-o scrisoare din februarie 2005 adresata Academiei
Stiintifice Papale:

"Exista confirmari medicale si stiintifice coplesitoare pentru faptul ca incheierea totala si ireversibila a oricarei activitati a creierului nu reprezinta o dovada a mortii. Disparitia totala a oricarei activitati cerebrale este imposibil de constatat. Ireversibilitatea este o prognoza si nu un fapt constatabil medical. In ziua de astazi, multi pacienti care cu ani in urma ar fi fost considerati cazuri fara speranta pot fi tratati cu succes."

"Un diagnostic al mortii pus exclusiv pe baza criteriilor neurologice este teorie, nu este un fapt stiintific. Nicio lege nu ar trebui sa incerce sa legalizeze un act care este prin el insusi o faradelege."

"Repet: o prevedere legala care aduce prejudicii dreptului natural la viata al unui om nevinovat este nedreapta si ca atare nu poate avea nicio valoare de lege. De aceea apelez din nou cu toata puterea la toti politicienii, sa nu emita legi care sa ameninte din radacina viata cetatenilor prin ignorarea demnitatii persoanei."

"A pune capat unei vieti nevinovate in incercarea de a salva alta viata, cum se intampla in cazul transplantarii de organe vitale, nu atenueaza cu nimic faradelegea prin care i se ia viata unui om nevinovat. Nu se poate face un rau pentru ca din el sa iasa ceva bun."

Turistul ca depozit de piese de schimb

Aveti mare grija, Romania se afla pe primele locuri la numarul de "donatori" de organe (benevoli sau nu!).

Un alt aspect pe care sigur nu-l cunoasteti este ca in fiecare tara se aplica alte criterii pe baza carora puteti fi
definiti ca morti. Iar daca va prinde "moartea cerebrala" in vacanta intr-o tara straina, se aplica
criteriile valabile in acea tara (cu exceptia cazului cand aveti la voi o declaratie internationala, semnata la
notar, ca va opuneti 100% donarii de organe).

In Bulgaria, de exemplu, se merge in mod agresiv pe ideea de consimtamant implicit, deci daca se apuca baietii
sa va lipeasca eticheta cu moartea cerebrala si nu aveti declaratie oficiala si nu sunteti inregistrati in registrul
oficial impotriva donarii de organe, riscati sa deveniti automat donatori de organe, chiar daca apartinatorii vostri
se opun, deoarece este mare nevoie de organe!!!

Din literatura gasita de mine, reiese ca in 1990 Danemarca era singura tara din Europa al carei Consiliu de
Etica nu a acceptat moartea cerebrala ca si criteriu al mortii. Nu am gasit date mai noi.

Iata un tabel despre cum se efectueaza testele pentru constatarea mortii cerebrale in diverse tari din Europa,
ca sa vedeti cam care sunt criteriile "stiintifice" de obtinere a pasaportului spre moarte.

Ministerul Social si al Sanatatii din Spania are un asa-numit "Ghid practic pentru procesul donarii de
organe" (Good Practice Guidelines in the process of organ donation). Am sa va comentez cateva pasaje
si va las sa judecati singuri despre ce este vorba.

"Moderatorii [in discutiile cu apartinatorii muribunzilor] trebuie sa procedeze in mod deschis fata de orice rezultat al discutiilor si sa faca eforturi pentru a obtine intotdeauna permisiunea de donare de organe [asta e deja un paradox care arata adevaratele intentii!]. Foarte importanta este crearea unei relatii profesionale, de sustinere, pentru ca apartinatorii sa poata castigaincrederea necesara pentru acceptarea unei donari de organe [lupul in piele de oaie!]. Astfel, moderatorul trebuie sa cunoasca si sa utilizeze strategiile de comunicare necesare [deci manipulare profesionista!]. Discutia cu apartinatorii este structurata si decurge in mai multe faze: deschiderea discutiei, comunicarea mortii, rugamintea de a dona organe si incheierea discutiei. Aceasta ordine trebuie intotdeauna respectata, este extrem de important ca apartinatorii sa inteleaga mai inainte de orice ca persoana draga este moarta, inainte de a fi exprimata rugamintea de a dona organele [evident, apartinatorii nu au voie sa fie informati ca "mort cerebral" nu este acelasi lucru ca si "mort"]. Rugamintea de a dona organele trebuie exprimata direct, clar si in cuvinte simple. Coordonatorul de transplant poate mentiona ca donarea de organe este o posibilitate, un drept, un privilegiu sau o sansa de a ajuta alti oameni. Rugamintea poate fi formulata numai dupa ce membrii familiei au inteles ca persoana respectiva este moarta [adica cineva trebuie sa le EXPLICE apartinatorilor ca acea persoana este moarta, lucru care altfel nu corespunde cu ceea ce vad acestia!!]. Daca apartinatorii refuza sa doneze organele, se pot face incercari de a determina schimbarea parerii [deci a se insista!!]. Coordonatorii trebuie sa ia parte la cursuri speciale pentru a modera discutiile cu apartinatorii [deci toata treaba se face sistematic!!]."

In aceste conditii, nu ne mai mira ca Spania este fruntasa in Europa la numarul de organe "donate"!!

In Austria, se aplica "regula dezacordului", adica daca vrei sa eviti spintecarea de viu trebuie sa te inscrii in
registrul central national de refuz al donarii de organe. Avand in vedere ca petrecem aproape in fiecare
an o perioada din vacanta in Austria, noi deja am completat si am trimis prin posta formularele.

Ce e de facut daca nu vrem sa donam organe

In Romania, din fericire, inca se aplica "regula consimtamantului". Daca pana la acest punct al articolului ati
realizat ca NU doriti sa vi se extraga organele (pe baza unor criterii controversate) in timp ce inima va bate,
atunci puteti sa va inscrieti in Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule, completand
urmatoarea declaratie pe care apoi o legalizati la notar:

DECLARAŢIE
Subsemnatul [...], domiciliat în localitatea [...], ţara [...], născut la data de [...], în localitatea [...], judeţul [...], ţara [...], cu CNP [...], fiul lui [...] şi al [...], informat(ă) şi conştient(ă) asupra riscurilor şi beneficiului transplantului de organe, ţesuturi şi celule umane, în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare referitoare la prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, declar că NU sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru organe, ţesuturi şi celule. De asemenea, NU sunt de acord ca în cazul unei traume cerebrale să se facă asupra mea teste de diagnosticare a morţii cerebrale!
.....................................................
Potrivit legii, asupra hotărârii mele pot reveni oricând, cu condiţia ca actul scris de revenire să fie semnat şi de doi martori.
Data ....................................
Semnătura ...............................
Notar ...................................

Recoltarea de organe impiedica o moarte demna

Moartea este mult mai mult decat incetarea functionarii unui organ. Oamenii nu sunt compusi din bucati. Natura
nu functioneaza asa. Omul este o unitate biologica, alcatuita din trup, spirit si suflet. Chiar daca tagma
medicala implicata in industria transplantarii ne vede altfel, suntem mult mai mult decat suma
"componentelor" noastre... La diagnosticul (de multe ori pripit) de "moarte cerebrala", intregul organism este
inca in viata, vital, si doar creierul este vatamat uneori ireversibil. Este adevarat ca aproape toti cei ale caror
functii cerebrale inceteaza cu adevarat ireversibil sunt sortiti mortii si este de inteles ca unii oameni nu sunt
dispusi sa ramana ani in sir intr-o stare vegetativa, atarnati de aparate. Dar acest lucru se poate evita si
altfel, anume completand inca in timpul vietii o declaratie (Patientenverfügung se cheama in Germania) prin
care se explica limpede ca nu se doreste prelungirea artificiala a vietii.

Dupa cum arata experimentele facute la Institutul HeartMath, inima comunica nu numai cu creierul, ci si intr-un
mod biofizic - prin undele de presiune ale sangelui - cu toate celulele, glandele si organele corpului. De
asemenea, inima poseda cel mai puternic camp electromagnetic al organismului, se considera ca este cam de
5000 de ori mai puternic decat cel al creierului. Cand vorbim despre iubire, sentimente care ne
definesc, intotdeauna facem referire la inima ("inimioara mea", "mi-a frant inima", "mi-a furat inima", "te port in
inima mereu"). Ca atare, DE CE sa acceptam sa fim declarati morti si spintecati de vii doar fiindca creierul nu
mai functioneaza dupa criteriile stabilite arbitrar de cartelul medico-farmaceutic?

Am discutat cu o colega care are in f. multe privinte o perspectiva ceva mai egoista. Cand i-am prezentat o
scurta parte din informatiile de mai sus, mi-a replicat "Da, se poate ca unele chestii sa nu fie in ordine cu
donarea de organe, dar daca eu sau copiii mei am avea vreodata nevoie, e bine de stiut ca exista asa ceva".
I-am trimis si mai multe informatii si apoi i-am scris "Cand e vorba doar de luat, sigur ca este de inteles pozitia
ta. Dar ca sa-ti dai seama daca esti total de acord cu conceptul de donare de organe vitale, trebuie sa-ti
imaginezi ca sotul tau ar fi diagnosticat cu moartea cerebrala si tu ai fi pusa in situatia sa-ti dai acordul ca sa
i se recolteze organele, stiind tot ce stii acum despre asta". A urmat tacere...

In lumina tuturor acestor informatii, eu si sotul meu declaram in mod definitiv si irevocabil ca NU suntem de
acord sa donam organe. Acelasi lucru il declaram si pentru copilul nostru. De asemenea, declaram ca
NU suntem de acord ca datele noastre de pacienti sa fie transmise la DSO sau Eurotransplant. Declaram si ca
ne opunem oricarei forme si oricarui test de constatare a mortii cerebrale.

In acelasi mod declaram ca NU suntem nici primitori de organe si refuzam orice transplant
de organe.Acelasi lucru il declaram si pentru copilul nostru.

Of, stiu ca a fost un articol lung si obositor si nici macar nu am cuprins toate aspectele care trebuiesc
luate in considerare (am sa-l mai completez pe parcurs), dar am speranta ca acum stiti exact la ce sa va
asteptati cand auziti cuvintele "donare de organe". Va doresc sa nu ajungeti niciodata in situatia scumpei
mele prietene sau a sotului ei! Ganditi-va si cantariti bine toti factorii implicati, inainte de a lua decizia de a va
pune eventual la dispozitia acestei masinarii frauduloase. Daca va decideti in favoarea donarii de organe, nu
uitati sa precizati pe declaratia respectiva ca doriti sa primiti anestezie generala cand vi se vor scoate
organele cu inima inca batand! Daca luati decizia ca nu doriti sa ajungeti vreodata in situatia de a fi macelariti de
vii, va rog mult raspanditi acest articol la toti cunoscutii, sa se informeze cat mai multi oameni!

Last but not least, incercati sa realizati ca trebuie sa va traiti viata din plin, constient, autentic, frumos, in asa fel
incat sa nu aveti nimic de regretat. Astfel, atunci cand va va veni timpul, sufletul vostru se va putea
desprinde in mod firesc si natural de ciclul prezent al vietii materiale.

Sursele acestui articol:

Engleza
http://www.lifeguardianfoundation.org/
http://www.truthaboutorgandonation.com/index.html
http://paramedicgoldengirl.blogspot.de/2007/08/organ-donation-can-kill-you.html
http://trojanbadger.com/2011/04/14/are-you-organ-donor/
http://christorchaos.com/First-HandEvidenceOfFraud.html
http://www.lifesitenews.com/news/archive//ldn/2008/aug/08081406
http://www.traditioninaction.org/Cultural/E025cpDonor_1.htm
http://realimpactnews.blogspot.de/2013/06/brain-death-term-invented-to-harvest.html
http://www.organfacts.net/braindeath/brain-death-controversy/
http://ldysinger.stjohnsem.edu/@books/Shewmon/02_01_somatic_integr.htm
http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMp0804474?query=TOC&&
http://www.ethikrat.org/dateien/pdf/fb-21-03-2012-shewmon.pdf
http://www.organfacts.net/organdon/drdwevans/opposing-organ-donation/
http://www.youtube.com/watch?v=gDaqzBzAGtE
http://www.youtube.com/watch?v=Choa64znIeE
http://www.youtube.com/watch?v=pfOpRyqYZGA
http://www.renewamerica.com/columns/byrne/090414
http://www.scielo.br/pdf/bjmbr/v32n12/3633m.pdf
http://www.vqronline.org/articles/2005/fall/chen-dead-enough/
http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052970204603004577269910906351598
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21494112
http://www.nysrighttolife.org/coma_recovery
http://www.dmi.unipg.it/~mamone/sci-dem/nuocontri_2/maruotti.pdf
http://www.heartmath.org/research/science-of-the-heart/introduction.html
http://www.aktion-leben.de/organspende/die-hirntod-frage/brain-death-enemy-of-life-and-truth/

Romana
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/22/campanie-transplant-organe-pf-daniel-dr-irinel-popescu-mason/
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/01/31/transplantul-de-organe-donatie-sau-crima-cazul-accidentului-aviatic-din-muntii-apuseni-industria-transplantului-si-intrebarile-incomode-care-nu-s-au-pus/

http://www.provita.ro/detalii-interviu-preluat.php?id=34
http://www.stemsure.ro/wp-content/uploads/Legea_transplantului-Romania.pdf
http://www.apologeticum.ro/2013/07/caz-socant-sa-fie-clar-pentru-toti-prelevare-de-organe-se-face-doar-de-la-persoane-inca-in-viata/
http://graiulortodox.wordpress.com/2014/01/15/concluziile-conferintei-transplanturile-donatie-sau-crima/
http://www.ms.ro/documente/V.Dg%20si%20mentinere%20donor_8816_6797.pdf
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=566
http://legeaz.net/legea-95-2006/anexa-nr-3
http://ainmd.org/index/moartea_cerebrala/0-154#.UtPAU_uPkrw
http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/threats_to_health/sp0008_ro.htm
http://www.ifulga.com/cap._2.pdf
http://de.scribd.com/doc/48872823/tanatologie

Germana
http://www.initiative-kao.de/index.html
http://www.transplantation-information.de/index.html
http://www.fr-online.de/wissenschaft/organspenden-der-hirntod---eine-gefaehrliche-definition,1472788,15225140.html
http://www.das-weisse-pferd.com/00_01/organtransplantation.html
http://www.j-lorber.de/tod/sterben/organspende.htm
http://hirntoddebatte.wordpress.com/
http://www.organwahn.de/
http://www.exhybris.ch/exhybris.ch/Organspender.html
http://www.aerzte-fuer-das-leben.de/09-03-12-beckmann-hirntod-organspende.pdf
http://www.awmf.org/fileadmin/user_upload/Die_AWMF/Arbeitskreis_Juristen/2013-11/AeJ-2013-11_Marx.pdf
http://www.welt.de/debatte/kommentare/article122682412/Organspende-Nein-meine-Innereien-gehoeren-mir.html
http://info.kopp-verlag.de/hintergruende/deutschland/gerhard-wisnewski/organspende-vorsicht-mord-.html
http://www.bundesaerztekammer.de/page.asp?his=0.7.45.3252
http://de.scribd.com/doc/40478912/Hirntod-Lebendiger-Korper-%E2%80%93-tote-Person-Ist-der-Hirntod-der-wirkliche-Tod-des-Menschen
http://www.kritischsein.de/?page_id=1025
http://projektlebenretten.de/WordPress/
http://www.gesundheitlicheaufklaerung.de/organspende-und-hirntod-sagt-man-uns-alles
http://bilddung.wordpress.com/2013/06/29/organspende-nein-danke/
http://lupocattivoblog.com/2013/09/26/kritische-aufklarung-organspender-wahrend-der-organentnahme-noch-lebendig/
http://derhonigmannsagt.wordpress.com/2013/11/13/organspende-der-organ-opfer-ausweis/
http://www.theologe.de/theologe17.htm
http://www.untot.info/210-0-WIE-TOT-IST-HIRNTOT.html
http://www.bpb.de/apuz/33311/wie-tot-sind-hirntote-alte-frage-neue-antworten
http://www.berliner-zeitung.de/politik/interview-organspende-regelung-wer-noch-warm-ist--ist-nicht-tot,10808018,16092604.html
http://www.taz.de/!107426/
http://miami.uni-muenster.de/servlets/DerivateServlet/Derivate-2675/diss_doumat/diss_doumat_constantin.pdf
http://www.organspender-paten.de/Organspender-Paten/Informationen.html
http://www.bundesaerztekammer.de/downloads/ProtHirntod.pdf
http://www.spkpfh.de/Diapathik_einer_Auferstehung_Kollektive_Aktion.htm
http://www.youtube.com/watch?v=-VKkTzeFHOk
http://www.youtube.com/watch?v=ajez--bS3a8
http://www.organosprotection.com/AT/MedRecht_AT.html
http://www.spiegel.de/spiegel/print/d-13690673.html
http://politikprofiler.blogspot.de/2014/01/schumacher-komapatienten-sind.html
http://www.kritischsein.de/?p=4689
http://organosinfo.wordpress.com/2013/10/08/promi-aufklaerungskampagne/
http://www.transplantation-information.de/organspende_informationen/organspendeausweis_widerspruchsloesung.html
http://www.nachrichtenspiegel.de/2012/03/05/wie-die-moderne-transplantationsmedizin-leben-vernichtet-uber-den-einfluss-der-nationalsozialistischen-kultur-auf-die-medizinethik/
http://www.initiative.cc/Artikel/2004_06_28%20Organentnahme.htm
http://www.patienten-testament-organtransplant.de/
http://www.aerztezeitung.de/medizin/krankheiten/herzkreislauf/article/608610/sicher-derzeitige-diagnostik-des-hirntodes.html
http://www.aerztezeitung.de/politik_gesellschaft/organspende/article/809385/darf-man-hirntoten-organe-wegnehmen.html
http://www.bpb.de/apuz/33311/wie-tot-sind-hirntote-alte-frage-neue-antworten?p=all
http://www.sein.de/geist/weisheit/2010/das-herz--unser-zweites-gehirn.html
http://www.erziehungskunst.de/artikel/zeichen-der-zeit/der-hirntod-eine-erfindung-der-transplantationsmedizin/

Autor: Dr. rer. nat. Stefan Lanka
-publicat in 2001, in cartea "Vaccinarea, genocid in mileniul trei"-

Toti biologii si evident si autoritatile medicale precum si "specialistii" in vaccinare stiu ca viata nu se bazeaza
pe principiul luptei, ci pe cooperare, pe simbioza. Toate celulele noastre, dar in egala masura si cele ale
animalelor si plantelor si ciupercilor sunt rezultatul unei simbioze perfecte intre cele mai diferite tipuri de
bacterii, care au produs un nou tip de celule tot mai adaptate si performante. Conlucrarea biologica a
diverselor bacterii din celulele corpului nostru -sute si chiar mii aflate mai ales in celulele care necesita multa
energie, adica neuronii si celulele hepatice- determina capacitatea celulelor de a se specializa. Tipurile de
bacterii individuale nu ar putea niciodata reusi asemenea performante. La fel, viata pluricelulara nu este
posibila decat atunci cand exista multa energie, obtinuta rapid. Acest lucru este realizat in celulele organismului
de catre "agregatele" noastre energetice, bacteriile. Aceste bacterii din interiorul celulelor noastre poarta
numele de mitocondrii. Mitocondriile, "uzinele energetice" ale celulelor noastre, prelucreaza oxigenul pe
care-l respiram si astfel produc energia de care are nevoie un organism pluricelular ca sa existe.

Aceste mitocondrii, precum si alte structuri bacteriene ale celulelor, poarta numele de
endosimbionti. Mitocondriile insa nu mai pot parasi celula, deoarece ele au transferat asupra celulei
marea majoritate a functiilor lor. Astfel, cea mai mare parte a acidului nucleic mitocondrial, despre care se
pretinde in prezent ca ar fi "substanta genetica", este depozitata in nucleul celulei, unde poate fi protejata de
factorii de stres exteriori si poate fi de asemenea reparata, lucru care in mitocondria insasi, ca si in alte bacterii,
nu este posibil. Celula este plina de multe alte bacterii, la care deja nu mai poate fi observat direct ca au
fost vreodata bacterii complete. Aceste bacterii si-au predat practic intregul acid nucleic (ADN) celulei si
s-au specializat pe anumite functii cum ar fi sinteza materialului de constructie, transportul intra- si
intercelular, mobilitatea si diviziunea celulara etc. [Foarte interesant aici de aprofundat cum, iata, in
2013 a fost acordat premiul Nobel pentru descoperiri in domeniul transportului celular - n.m.]

Structurile stabile, pe care le creeaza celula si care pot parasi acea celula, sunt denumite in mod gresit
virusuri. Cuvantul virus inseamna in latina otrava. Toti expertii si toate autoritatile medicinei scolastice din
secolele XVIII si XIX stiau ca foarte multe boli, mai ales cele care apareau adesea concomitent la grupe
de oameni, erau cauzate in principal din cauza otravurilor adunate in apa murdara, dar si din cauza
mancarurilor alterate. Stiinta instrumentalizata politic din sec. XIX a pretins apoi ad hoc ca ar exista niste
"patogeni" si mai mici decat bacteriile, deci patogeni invizibili, care ar explica aparitia acelor boli la care nu se
putea detecta prezenta niciunor bacterii. Cand a fost inventat microscopul electronic in 1931, ipoteza
acestor patogeni a fost infirmata, deoarece de atunci si pana acum acestia nu au fost identificati nici inainte,
nici in timpul vreunei boli si nici dupa vreo boala. Niciodata. Structurile celulare minuscule care pot parasi
celula si care au fost observate adesea la bacterii, la plante mai rar iar la oameni si alte mamifere exclusiv in
celule conservate artificial in afara organismului viu, au primit numele negativ de virusuri. Experimentele facute
cu bacterii au inceput sa fie interpretate in asa fel incat se dadea vina pe virusuri atunci cand celulele erau
distruse in mod artificial si apareau structurile virale care dealtfel sunt create tot de celulele organismului,
pentru a ajuta alte celule. Biologia care s-a desprins din paradigma razboiului defineste virusul ca "simbiont
redus", deoarece aceste foste bacterii nu mai pot fi identificate ca bacterii decat cel mult prin acidul
nucleic bacterian si prin proteinele specifice. Acidul nucleic bacterian si proteinele, mai ales prin modul cum
sunt produse, se deosebesc fundamental de cele ale celulelor complexe, pe care le produce organismul omului,
al animalelor, al plantelor sau al ciupercilor.

Astfel, un virus nu poseda metabolism propriu, ci doar o bucata sau doua de acid nucleic, infasurate intr-un
invelis proteic si acoperite cu invelisul celulei. Un virus nu este vreo vietate individuala, ci doar un
"endosimbiont redus" produs de celule, printre altele in scopul de a pune si la dispozitia altor celule acidul
nucleic, proteinele si componentele invelisului celular, atunci cand acestea au nevoie. Sa ne gandim de
exemplu doar la puseurile de crestere la copii sau la situatiile in care anumite celule trebuie sa se inmulteasca
rapid, pentru a sustine sau restabili starea de sanatate a organismului. Nu exista nicio observatie biologica
ce ar justifica supozitia ca aceste virusuri ar face ceva negativ sau rau. Dimpotriva, singurele sisteme virus-
gazda care exista pana in ziua de azi au aratat in mod clar ca virusurile formate de organism joaca un rol
foarte important in stabilizarea vitala a organismului. In apa marii exista de exemplu foarte multe virusuri si
niciodata nu s-a constatat ca baile in mare ar imbolnavi pe cineva. Au fost facute nenumarate experimente
cu virusurile existente -si acelea sunt f. putine- si s-a demonstrat ca ele nu provoaca absolut nicio boala.

Evident ca autoritatile medicale si "specialistii" in vaccinare stiu toate astea demult, de aceea nici nu sunt capabili
sa raspunda la intrebarea: unde a fost dovedita si documentata existenta virusurilor impotriva carora se vaccineaza. Virusurile sunt foarte stabile si de aceea pot fi deosebite usor de celelalte componente celulare,
ale sangelui sau ale altor lichide umorale. Asta se cheama izolare. O tehnica standard pe care o poate invata
orice elev de liceu. Cu tehnicile din prezent se pot reprezenta si elementele organice de baza ale vietii
(building blocks of life), iar daca acestea ar arata cat o minge de fotbal, in comparatie cu ele virusurile ar arata
ca Everestul. Virusurile sunt insa pe de alta parte atat de minuscule incat nu pot fi vazute in microscopul optic,
de care stiinta a beneficiat de prin 1673 (Antoine van Leeuwenhoek) si care entuziasmase intreaga
societate, inclusiv pe Goethe in sex. XVIII. Totul s-a schimbat insa in sec. XIX, cand dintr-odata (dupa cum
am explicat in capitolul "Teoria infectiei si Pasteur, pe urmele cercetarilor prof. Geison") datorita unor
decizii politice s-a intors foaia si autoritatile au inceput sa pretinda -in ciuda tuturor observatiilor si
experimentelor- ca bacteriile si microbii, a caror multitudine, frumusete si eficienta provocasera atata entuziasm,
ar fi fost dintr-o data cauza tuturor relelor. Intreaga realitate biologica a fost rasturnata cu fundul in sus. Ca sa
ma exprim mai drastic: din acel moment si pana in prezent se pretinde ca pompierii ar fi cauza focului pe care
ei vin sa-l stinga.

Acestea se intampla in ciuda faptului ca toate experimentele cu bacterii si ciuperci demonstrasera inca de pe
atunci ca bolile pe care ei incercau acum sa le explice astfel nu s-au lasat niciodata "transmise" prin experimente
de "infectare" si deci a fost demonstrat cu varf si indesat ca acele boli nu sunt transmisibile si microbii nu
joaca niciun rol in imbolnavire. S-a demonstrat acest lucru in toate domeniile medicale.

Stomatologul Willoughby Dayton Miller (1853-1907), care a lucrat in laboratorul lui Robert Koch si a incercat
sa afle daca o bacterie anume este responsabila pentru imbolnavirea parodontiului, descrie rezultatele
cercetarilor lui din anii 1888-1889 intr-o publicatie din 1890 dupa cum urmeaza:

"Phyorrhea alveolaris nu este cauzata de o bacterie anume, care apare in fiecare caz de imbolnavire, dar mai multe bacterii pot contribui la aparitia simptomelor, la fel cum intr-un proces supurativ nu gasim doar o singura bacterie, ci mai multe specii de bacterii. De asemenea, din cate se stie, nu exista nicio bacterie care -injectata in gingia cuiva- sa declanseze boala la persoane sanatoase."

Celebrele postulate ale lui Koch au fost (re)formulate dupa cele ale lui Henle, tocmai pentru a masca frauda
despre contagiozitatea bolilor. El le-a descris astfel:

Organismul patogen se afla in mod regulat in leziunile cauzate de boala.
Organismul patogen trebuie sa poata fi izolat in cultura pura pe mediu artificial.
O inoculare cu acea cultura la cobai duce la aparitia unei imbolnaviri asemanatoare.
Organismul poate fi gasit de asemenea in leziunile acestor cobai.

Decisiv este aici punctul 3: la cobai trebuie dovedita doar o imbolnavire "asemanatoare"! Pentru ca apoi sa
se sustina ca exista patogeni care -prin infectare- cauzeaza la oameni aceeasi boala! Numai ca exact aceeasi
boala nu a putut fi niciodata creata sau provocata prin asemenea experimente! [Va amintiti de prof. Max
von Pettenkofer care a baut in fata clasei de studenti un pahar cu bacili de holera si apoi i-a trimis
lui Robert Koch o scrisoare cu salutari! - n.m.] Aici nu mai vorbim de stiinta sau de cercetare, aici este
vorba de frauda, care are ca si consecinta crime si genocid!

De atunci se cresc in mod incestuos milioane si milioane de cobai, pentru a fi macelariti in laboratoare.
Se injecteaza mililitri de "extracte" in soricei, ca acestia sa dezvolte "boli asemanatoare". Aceeasi
cantitate convertita pt. greutatea unui om ar rezulta in litri!! Pai e clar ca intr-un organism abuzat intr-un
asemenea hal va putea fi dovedita prezenta a ceea ce i-a fost injectat! Cantitati demente de "extracte" sunt
injectate in creierul cobailor pentru a demonstra ca exista "tumori" si "cancerul" este contagios, ca exista
"SIDA" si ca este "contagioasa", iar vatamarile nutritive, intoxicarea si inmultirea incestuoasa sunt declarate
ca "BSE", inclusiv "contagiozitatea". Toate dovezile relevante sunt ignorate si discreditate.

Inca din 1910 s-a inceput publicarea nenumaratelor experimente pe animale facute de Peyton Rous, pe care
se bazeaza intreaga "virologie", din care a rezultat "retrovirologia" (a lui Peter Duesberg, printre altele, unul din
cei mai cunoscuti critici ai SIDA). Toti acesti actori reprezinta SS-ul medicinei. In Germania, ei sunt reprezentati
de fostul elev al lui Duesberg si Gallo, prof. Reinhard Kurth, fost director al Sectiei Stiintifice a Institutului
Robert Koch si ani de zile concomitent (sic!) directorul Centrului Federal de Admitere pe Piata a
Medicamentelor din cadrul Institutului Paul Ehrlich!

Asa se cresc prin incest milioane de animale, de preferat embrioni de pui si soricei, fiindca sunt mici si
cresc repede, mai sunt si iradiati radioactiv in functie de "necesitati", astfel incat sa dezvolte anumite
simptome, despre care apoi se pretinde ca sunt contagioase. Daca apoi mai sunt si "umflati" (tot in mod
"stiintific", se intelege), ei dezvolta si mai rapid "imbolnavirile asemanatoare". Si iata cum "stiinta" demonstreaza
ca bolile sunt "contagioase". Iar daca unii cobai pur si simplu nu vor sa dezvolte acele simptome la
diferite experimente, atunci la aceste experimente se sustine ca acele boli ar fi "genetice". La fel cum se
poate specula de catre "experti" ca vatamarile postvaccinale nu au legatura cu vaccinurile, ci cu ceva
"defecte genetice".

Sa nu ne mai miram atunci ca in fiecare an cele mai bine dotate premii guvernamentale sunt inmanate prin
fundatii asa-zis independente numai celor care reprezinta crème de la crème a escrocilor si infractorilor
din medicina actuala. 1998, de exemplu, premiul Robert Koch a fost inmanat unui cuplu de cercetatori,
prof. Patrick S. Moore si prof. Yuan Chang, care au pretins ca descoperisera (prin metode genetice indirecte,
ca de, nevoia te face creativ!) "virusul de herpes uman nr. 8". Prof. Georg Klein de la Institutul Karolinka
din Stockholm (atentie: premii Nobel!), care a fost de asemenea distins cu medalia Robert Koch, nu s-a jenat
sa rosteasca in discursul sau ceea ce stiu toti cei implicati: "Cel mai prost virus este mai destept decat cel
mai inteligent virolog". Nu e nicio gluma, totul poate fi citit in Revista Medicala din 28 octombrie 1998
(Ärzte-Zeitung).

Si acum sa vorbim si despre poliomielita. Dupa 1931, toti "virologii" care in secolul XIX sustineau teoria
virusurilor periculoase au tacut malc. In 1931, fizicianul Ernst Ruska inventase chiar in Berlin (centrul
mafiotilor epidemiilor de la Institutul Robert Koch) microscopul electronic. Acum virusurile puteau fi facute
vizibile! Datorita analizelor fizice anterioare, printre altele cu raze Röntgen, devenise clar ca acele
componente celulare denumite "virus" erau prea mici pentru a putea fi vazute in microscopul optic. Dar se
vedeau cu microscopul electronic! Brusc, pseudovirologii au tacut malc si au cam disparut de pe scena
medicala publica, iar tumultul celui de-al doilea razboi mondial a distras atentia de la experimentele facute de
ei in lagarele de concentrare. Cei mai fiorosi dintre acest pseudovirologi au fost primiti cu bratele deschise in
SUA, pentru a defini poliomielita (atentie: inflamarea substantei cenusii din maduva spinarii, nu a creierului!!)
ca fiind cauzata de un virus si pentru a crea un vaccin. Evident.

Inflamarile substantei cenusii din maduva spinarii, care in realitate erau de cele mai multe ori rezultatul
vaccinarilor, au fost ad hoc redenumite in poliomielita virala. S-a pretins ca virusul poliomielitei era atat de mic
incat nu s-ar fi lasat fotografiat cu microscopul electronic. Dar cum e cu microscopul electronic perfectionat in
anii '70-'80?? Pana in ziua de azi nu exista nicio fotografie!

Tragedia vaccinala, mascata astfel si "justificata" pseudostiintific prin definitia de "polio", a dus la
reducerea cantitatilor de adjuvanti si substante conservante din vaccinuri. Evident, mai putin in vaccinurile
pentru lumea a treia, acolo ele au fost chiar folosite mai mult, astfel s-a reusit cu un numar mai mic de
vaccinuri crearea strategica a multor focare si "epidemii" de "polio" (care, evident, trebuiau "combatute"
ca si in ziua de azi cu tot mai multe vaccinuri, mereu mai multe vaccinuri - n.m.).

Apoi a aparut in aprilie 1955 celebrul Jonas E. Salk cu vaccinul lui cu "virus inactivat de polio", vaccin impus
pe piata printr-un sir de fraude incredibile cu colaborarea constienta a guvernului american si a
"specialistilor" in vaccinare, vaccin care a fost administrat peste noapte la milioane si milioane de copii
americani, ceea ce a dus la o catastrofa perfecta, care a cauzat aparitia a tot mai multe si tot mai grave
cazuri de "polio". Din nou pentru a masca si musamaliza tragedia, s-a manipulat masiv definitia poliomielitei
si s-a pretins inventia unui vaccin "mai bun".

Astfel, de prin 1960, vaccinul Salk nu a mai fost folosit in SUA si nici in Germania, aliatul de baza. Din 1960
a fost introdus un vaccin "mai putin periculos", vaccinul oral, despre care s-a pretins ca ar fi fost inventat de
Albert B. Sabin. Acest vaccin ar fi continut virusuri "vii" dar "atenuate", impreuna cu doze reduse de
conservanti si adjuvanti. Mda, cam cel mai inofensiv vaccin al tuturor timpurilor. Otravirea e dulce.

In timpurile moderne in care se vorbeste despre reticenta crescanda la vaccinare, nici nu e de mirare ca din
1998 "infectologii" recomanda iar vechiul vaccin al lui Salk, cu "virusuri moarte" (sic!). Pai daca nu apar
mancarimi si roseata la locul injectiei, daca nu apar cazuri de deces dupa vaccinare, inseamna ca vaccinul nu
e bun de nimic. In emisiunea din 7 noiembrie 2000 de pe ARD, dr. Nassauer de la Institutul Robert Koch
s-a pronuntat despre copiii paralizati, handicapati sau morti in urma vaccinarii cum ca ei ar fi
"sacrificiile parintilor ca un serviciu in slujba societatii". Aceste lucruri sunt posibile pentru ca
oamenii le permit. Evident ca dr. Nassauer, la fel ca toti cei implicati, stie exact ce s-a intamplat in
istoria poliomielitei. La fel si prof. Alexander Langmuir, responsabil pentru vaccinarea antipolio si
"eradicarea" poliomielitei. Cu alte cuvinte pentru a "eradica" prin vaccinare o catastrofa medicala cauzata in
cea mai mare parte de vaccinare.

Toate acestea le puteti citi in publicatiile originale ale oricarei biblioteci universitare medicale sau de
asemenea in cartea scrisa de Simone Delarue - Vaccinare/protectie: mit sau realitate? (1992). La pagina
147 putem citi traducerea din cartea lui Louis Pollen "De ce nu vor fi vaccinati?":

"O analiza stiintifica a datelor, explica prof. Greenberg (Univ. Carolina de Nord), precum si modul cum acestea au fost manipulate, duc la concluzia ca eficienta vaccinului Salk a fost extrem de supraestimata."
"In 1954 si 1955, la introducerea vaccinului, imediat dupa publicarea studiului-pilot [cand, absolut intamplator bineinteles, producatorul deja avea vaccinul gata!! - nota Stefan Lanka], s-au schimbat brusc si radical bazele de diagnosticare a poliomielitei. Inainte de introducerea vaccinului nu era nevoie de teste de laborator si nici de o perioada indelungata de paralizie pentru a pune diagnosticul polio. Un pacient era declarat bolnav de polio cand era examinat o singura data si cand avea aceleasi simptome si dupa 24 de ore."
"De la introducerea vaccinului, doar persoanele care ramaneau paralizate 60 de zile mai primeau diagnosticul de polio. Toti cei la care paralizia disparea mai devreme nu au mai fost luati in calcul in statisticile de dupa introducerea vaccinului. Acest truc a creat iluzia ca prin vaccinare cazurile de polio se redusesera enorm, ba chiar in ziua de azi trebuie sa ne miram ca cifrele nu au fost si mai mari! Prof. Greenberg descrie de asemenea cum -in cazul cand un copil vaccinat se imbolnavea de polio- i se mai faceau o intreaga serie de analize pentru a elimina orice dubiu, in timp ce la un copil nevaccinat se facea intotdeauna o examinare f. sumara."

Acestea fiind spuse despre frauda cu "virusul" poliomielitei, ajungem la lectia de biologie pe care studentii
la medicina nu o invata niciodata. Veti incepe sa intelegeti ce ar putea sistemul medical sa stie daca ar vrea si
de ce autoritatile fie nu va raspund, fie va raspund agresiv in momentul in care cereti dovezile stiintifice in
baza carora se vaccineaza.

In ultimele decenii, biochimia s-a dezvoltat fulgerator. Sa ne gandim de exemplu la Johanna Budwig.
Celebra biochimista germana a revolutionat intreaga stiinta cu privire la grasimi si uleiuri. Descoperirile ei
sunt decisive pentru intelegerea tuturor functiilor corpului, mai ales a functiilor neuronilor si producerii de
energie in corp prin mitocondrii, a transportului de energie si substante din sange, prin matricea celulara,
pana la celule. Aceasta matrice celulara, asa-zisul organ superior care integreaza si controleaza toate
functiile hormonale, neuronale, electrice si imunitare ale corpului, a fost analizata sistematic de medicul
austriac Pischinger. Prof. Hartmut Heine a dus mai departe studiile lui Pischinger si a publicat rezultatele muncii
sale de cercetare in cartea sa "Manual de medicina biologica. Sistematizare si matrice
extracelulara - Principii fundamentale si sistematica". Aceste lucrari sunt premise de baza esentiale
pentru analiza stiintifica a functiilor vitale, pentru a le intelege mai bine. De asemenea, pentru a intelege si
repara vatamarile cauzate de vaccinare.

Premisa decisiva pentru a intelege toate aceste informatii este asadar "biochimia" ultimei jumatati a secolului
trecut. Concret, este vorba in mod special de un gaz diatomic care are un rol crucial in toate functiile
vitale organice: oxidul nitric. In 1998 a fost acordat, in mod exceptional, premiul Nobel pentru o
descoperire corecta: oxidul nitric; insa din motive gresite: Viagra.

Acest gaz, care are simbolul NO, este implicat in toate functiile celulare esentiale, inclusiv la organismele
care nu dispun de functii imunitare, nervoase sau hormonale. Ca atare -si asta nu mira pe nimeni- oxidul nitric
joaca un rol imens in tensiunea arteriala. Viagra are ca efect indirect inhibitia descompunerii de NO, prin aceasta relaxarea musculaturii netede a vaselor si deci influxul sangelui in penis - plus in general o scadere a tensiunii arteriale.

In 1997 a aparut la Cambridge University Press un manual despre descoperirile uluitoare referitoare la oxidul
nitric din a doua jumatate a secolului trecut: "Nitric oxide in health and disease", de J. Lincoln, C.H.V. Hoyle si
G. Burnstock. In acest manual se arata cum oxidul nitric in cantitati prea mari influenteaza si vatameaza pe
termen lung toate functiile organismului uman, dar in special productia de energie din mitocondrii. Aceste
vatamari se transmit de la mame la copii, stiut fiind ca "mitocondriile se formează prin diviziune. Genele din
ADN-ul lor se transmit ereditar, pe linie materna (aceasta ereditate se numeste materna sau matroclina)".
Astfel, toate substantele chimice injectate in organismul uman au un efect devastator: datorita lor corpul incepe
sa genereze el insusi constant cantitati tot mai sporite de oxid nitric si de asemenea functiile ficatului sunt
atacate si vatamate, nemaiputand sa anihileze cantitatile tot mai mari de oxid nitric produse de organism.

In clipa cand corpul este tot mai lipsit de energie, energie care este masurabila in electroni si tensiune, ca de
ex. in situatii extreme de stres (accidente, operatii etc.) sau in puseurile de crestere la copii, se naste usor un
cerc vicios: prin vatamarea produsa se elibereaza tot mai mult oxid nitric. Corpul incearca evident sa-si
obtina energia pe alte cai - asa apare de pilda amiotrofia, dar la fel de bine si paraliziile partiale sau totale. In
creier de exemplu, in conditii normale cresterea cantitatii de oxid nitric in timpul noptii determina
deconectarea axonilor responsabili cu memoria de scurta durata, care astfel a doua zi sunt pregatiti sa
inmagazineze din nou informatii; prin aceasta, omul si in mod special copilul este capabil sa invete. In cazul
unor concentratii constant mari de oxid nitric, creierul nu mai este capabil sa invete si sa asimileze normal,
ceea ce poate rezulta intr-o paralizie a sistemului nervos central. Acelasi lucru este valabil si pentru maduva
spinarii, iar frauda consta tocmai in faptul ca inflamarea substantei cenusii din maduva -in ciuda
cunostintelor avansate de biologie si biochimie- este diagnosticata ca "poliomielita virala".

Dogma teoriei infectiei a deturnat puternic orice fel de descoperire in domeniul "imunologiei". Descoperirile
din acest domeniu anuleaza insa total "paradigma razboiului" si "gandirea medicala in termeni de razboi" pe
care o propaga lingaii vaccinarii. In prezent, oricine poate intelege ca lipsa de energie intr-un organism
inseamna lipsa de electroni, lucru prin care organismul (sau anumite tesuturi) se afla in stare de stres
oxidativ. Oxidativ inseamna "acid" atunci cand ne referim la valorile pH si la echilibrul acido-bazic. Astfel se
explica in mare parte si asa-zisele alergii si reactii autoimune. Asa cade si ipoteza "raspunsului imun specific"
si de asemenea si minciunile despre "anticorpii specifici". Asa cade intreaga constructie frauduloasa a vaccinarii.

* * * * *

In speranta ca articolul biologului Stefan Lanka v-a mai deschis putin ochii la pericolele vaccinarii si va
va determina sa faceti si voi cercetari aprofundate pe baza materialelor furnizate in articol, va doresc
ca intotdeauna multa sanatate si intelepciune!

Articol preluat de pe:

http://piersicuta.blogspot.de/2014/01/minciunile-profitabile-ale-stiintei_12.html

Multumim Feli

PUTEREA INCREDIBILA A CONCENTRARII ATENTIEI

ZAPADA CHIMICA LA RAMNICU VALCEA si in ROMANIA

Minciunile profitabile ale stiintei: Moartea cerebrala si frauda donarii de organe

Minciunile profitabile ale stiintei: Otravirea celulara prin vaccinare; polio si oxidul nitric

Noua Medicina Germanica - Conferinta de introducere

Miracle Drink – băutura care distruge cancerul

Miracle Drink – băutura care distruge cancerul

Originea cancerului si vindecarea / Conflictele şi Imaturitatea Emotionala

Conferinta Imaturitatea Emotionala si Medicina Germanica cu Dr Crina Veres la Cluj Napoca partile 1-3

Noua Medicina Germana cu Dr Crina Veres - Episoadele 1 - 9 din Emisiunea Stiinta si Cunoastere a TVR Cluj, realizator Cristian Muresanu

”Vinde inteligenta si cumpara mirare”. Cate ceva despre Re-incantarea lumii

Cuvintele rugaciunii

Conferinta si Seminar 2014 “Noua Medicina Germana”, Autovindecare si Tehnici de Eliberare Emotionala – in IASI, ROMANIA, 28-30 Martie 2014

Vindeca-ti Relatiile, Vindeca-ti Viata ! Curs cu Dr Crina Veres intre 4-6. aprilie. 2014 la Timisoara

Nevoile personale privite ca expresii ale iubirii.

Cum sa te iubesti pe tine insuti ca sa poti sa il iubesti si pe celalalt.

INCREDERE, ACCEPTARE, RESPECT, AFECTIUNE

Si Dumnezeu a creat femeia...

Seminar de nutritie si demonstratie de preparare mancare vegetariana si raw-vegana

Un sfat criminal: folositi mobilul!

http://eufrosin.wordpress.com/2010/01/09/un-sfat-criminal-folositi-telefonul-mobil/

Lucrurile pe care nu vi le vor spune. WI-FI: moartea invizibilă care distruge noile generaţii!

Curs Bjorn - TERAPEUT Noua Medicina Germana de citit CT si invatat NMG

HEMISYNC - Programul STARLINES in ROMANIA - s-a deschis lista de inscrieri

FENOMENUL BIZAR din biserici care i-a ingrozit pe credinciosi! Icoane plangand in Ucraina...

Un mare eveniment: începând cu 15 aprilie, Luna sângerie.

Richard Bach