Ca sa ne vindecam si sa putem sa ne rescriem ADN si memoriile celulare la inceput este nevoie sa constientizam ca ceva nu merege bine in viata noastra. Adesea facem aceasta prin identificarea unor senzatii neplacute care ne determina sa depistam direct sau prin intermediul medicinii si tehnologiei ce se petrece in corpul nostru neplacut.
Ceea ce se vede imagistic si prin investigatii este o modificare la nivelul ultim al fiintei noastre, adica efectul si nu cauza, este rezultatul unor mecanisme cauzatorii, care evident nu se gasesc la nivelul de constiinta al manifestarii fizice. Zicea dragul de Einstein ca o problema nu poate fi rezolvata de la nivelul de intelegere mentala de la care a fost creata...
Odata ce ajungem sa intelegem si sa acceptam ca nu avem de rezolvat efectul acoperind senzatiile cu pilule sau ignoranta suntem pe cale sa ne restabilim sanatatea, starea nostra fireasca de a fi. Tocmai am facut primul pas. De aici Universul face o mie de pasi spre noi...
Suntem in pozitia in care intelegem ca daca vom picta peretele pe care se proiecteaza un film care nu ne place aceasta nu va schimba cu nimic filmul, iar schimbarea proiectiei incepe si este posibila de la nivelul memoriei de stocare a calculatorului.
Adica, doar a lua pilule sau a opera chirurgical efectele si a nu actiona asupra cauzei reale a suferintelor noastre nu va modifica la modul real situatia ci doar va amana aparitia in alta parte sau recidiva simptomelor.
Simpltomele si senzatiile noastre sunt cei mai buni mesageri de pace pe care subconstientul ni le face accesibile dorind sa ne aduca la cunostinta faptul ca undeva felul in care ne raportam la realitate este consumator de energie sau autodistructiv.
Urmatorul pas este sa intelegem ca avem in noi
4 tipuri de minte:
- prima minte constientizeaza ca se petrece ceva diferit in viata noastra fata de ce percepeam anterior,
- a doua minte recunoaste ceea ce este diferit,
- a treia minte eticheteaza recunoasterea ca tinand de incadrarea la capitolul e de bine sau e de rau (pentru mine sau ce e al meu),
- iar cea mai perversa parte a mintii este cea care odata evaluarea facuta in bun sau rau (pentru mine sau ce e al meu) atunci vom reactiona prinaversiune sau dorinta in raport cu evaluarea.
Exemplul 1
Constientizarea: vine o rafala de vant caldut care te atinge pe corp si comparativ cu ce simteai inainte e ceva diferit depistat de receptorii organelor de simt
Recunoasterea: ceea ce vine spre mine si ma atinge este un aer caldut (identifica creierul)
Evaluarea: ce bine ca e aer caldut fiindca imi era frig
Reactia: mai vreaaaau !
Exemplul 2
Constientizarea: vine o rafala de vant caldut care te atinge pe corp si comparativ cu ce simteai inainte e ceva diferit depistat de receptorii organelor de simt
Recunoasterea: ceea ce vine spre mine si ma atinge este un aer caldut (identifica creierul)
Evaluarea: ce nasol, iar caldura, curge apa pe mine
Reactia: nu mai vreaaaau !
Unii oameni cred ca gandurile negative sunt cele care ne imbolnavesc, insa pierd din vedere primele doua minti pe care le avem in posesie si pe ultima. Evenimentele si gandurile negative sunt cele legate intotdeauna de senzatii fizice reale, care se manifeste clipa de clipa in corp, insa de care suntem 99.99% din timp inconstienti.
Devenim constienti de senzatii atunci cand manifestarea lor fizica este grosiera: intepatura, arsura, constrictie, presiune, pulsatii, tractiune, strivire, uscaciune, umiditate, mirosuri puternice, sangerare, scurgeri, temperatura, frisoane, bufeuri, tuse, gadilat, usturime, apasare, junghi...
... insa in permanenta in corp au loc si alte senzatii mult mai subtile, pe care nu mai suntem antrenati sa le percepem, insa aceasta nu inseamna ca ele nu exista si ca noi nu am reactiona pe pilot automat la aparitia lor.
Inainte ca o senzatie ce tine de boala sa apara in corp au existat alte semne pe care cel mai adesea le-am ignorat fiindca nu erau destul de semnificative sa ne determine sa ne oprim sa ne intrebam ce vrea sa ne transmita acel mesager de pace trimis de subconstientul nostru sa ne avertizeze in legatura cu tiparele de interpretare, de evaluare, de reactie devenite cu timpul ale noastre.
In univers toate evenimentele sunt GOALE de semnificatii. Omul este cel care eticheteaza evenimentele si in consecinta senzatiile ca fiind bune sau rele si de aici ajungem direct la autoblestemul nostru, la condamnarea la suferinta nesfarsita si in egala masura sursa noastra de vindecare si eliberare de iluzii.
Odata ce am atribuit unui evenimet, persoana, situatii, senzatii ORICARE dintre evealuarile de bine sau de rau suntem deja autocondamnati la nelimitata nefericire si suferinta. Aceasta inseamna ca lucrurile si persoanele nu mai sunt goale de semnificatii si ca noi ne-am pierdut echilibrul mintii, ca suntem unilaterali in perceptie si aceasta pozitionalitate ne va pune in opozitie cu cei ce vad diferit Realitatea fata de noi si deci intr-o continua lupta de forte contrarii...
De ce?
simplu...
Atunci cand ceva e de bine sau bun pentru noi in evaluarea noastra atunci vom tanji, vom dori sa pastram sa acumulam ce e bun pentru noi, si vom suferi de frica de a nu pierde sau de anticiparea posibilei pierderi a binelui. Iar ce e rau e deja rau si avem aversiune din start fata de ceea ce nu ne place.
Batranii aveau o vorba: nu te atasa de nimic fiindca toate trec: si bucuria aceasta va trece, si necazul acesta va trece, la fel cu primavara, vara, toamna, iarna si TOTUL TRECE !!! Un om intelept traieste constient de aceasta valenta pe care o are tot ce vine in pasul nostru, in viata noastra si va lua fiecare eveniment si om asa cum este.
Ca sa poti face aceasta cu evenimente exterioare este imperios necesar sa faci asta cu tine, fiindca daca esti sarac nu ai de unde da altora ceea ce tie nu iti poti permite, nu iti poti oferi. Cand realizezi clipa de clipa ca totul trece devi un observator detasat si totusi identificat si din ce in ce mai diluat in tot ce exista...
In Natura lucrurile stau diferit deact in lumea umana. Animalele sunt ghidate de instincte si nu de mintea lor sau mai grav de mintile altora si de parerile altora despre viata si realitate.
FERICIREA ESTE CAPACITATEA DE A FACE FATA REALITATII ASA CUM ESTE EA
NU CUM AR VREA MINTEA NOASTRA SA FIE !!!
Cineva care traieste in afara minciunilor cu care ne minte mintea percepe realitatea asa cum este ea: caprioara doar observa daca este sau nu este hrana, daca este sau nu in caldurile hormonale, si daca e partenerul in zona si destula hrana si adapost sa creasca un pui... libera de evaluarea e de bine sau de rau.
Ea isi ajusteaza realitatea in functie de mediu: este hrana mancam, nu este cautam pana gasim sau murim, intra in calduri si dispare hrana sau adapostul sau partenerul se opresc caldurile hormonale si excitatia si ovulatia inceteaza, sau daca deja exista un embrion se va autoelimina cand hrana nu este suficienta sa tina o sarcina.
Daca deja a aparut puiul si este mancat de lup sau se pierde, caprioara face cancer de san intraductal sa ulcereze ductele sa devina cu lumen mai mare sa elimine laptele stagnant, face si cancer ovarian sa obtina mai multi hormoni feminini si sa fie mai sexy si mai atragatoare pentru partener sa o lase iar gravida si sa inlocuiasca pierderea suferita. Acest pui nou va beneficia de ducte mai puternice ca sa fie mai bine hranit si astfel ce e in fire cu natura se adapteaza.
Atata timp cat aceste evenimente sunt lipsite de evaluarea e de bine sau de rau ele apar si trec de la sine ca mecanisme de adaptare.
Caprioara din natura face aceste conflicte pentru un pui pe care il alapteaza si care nu se putea ingriji singur. In schimb caprioara umana face conflict de pierdere pentru mama ei care draga de ea nu avea decat 60, 70, 90, 100 de ani si ea nu a inteles inca faptul ca tot ce are un inceput are si un sfarsit si de fapt ne plangem adesea noua de mila.
Suntem atat de inadaptati emotional incat desi prezentam corpuri fizice care isi tradeaza varsta biologica, emotional adesea suntem de nivel de cresa ca si maturizare. Femeia umana face cancer intraductal de san, ca program biologic de adaptare pentru ca a plecat puiul la facultate in alt oras sau s-a insurat si nu mai da pe acasa zilnic, ca a divortat, ca nu mai vrea sau nu mai poate da laptele (energie, timp, atentie, bani, resurse) unei fiinte dragi.
Aceasta e insa faza de rezolvare a conflictului si nu e ceva anume de facut decat sa nu se sperie de aparitia nodulului ca sa declanseze alte programe de adaptare la frica de diagnostic sau mai degraba prognostic. Noi cand aflam vestea unui diagnostic adesea ne socam asa de tare ca devanim in gandire destul de oligofreni si nu mai stim nici sa ne legam sireturile nici sa me coordonam consructiv actiunile.
Ce face un astfel de om care primeste pentru el sau pentru altii un diagnostic gen sentinta la moarte in evaluarea inconstientului colectiv: intra pe Google God, dumnezeul informatiei: internetul si cauta cat mai are de trait in loc sa caute cine s-a vindecat de problema pe care o am sau o are cineva drag...
., nu intelege ca la modul real
Spre deosebire de fiintele din natura omul are MINTE, adica o scara pe care sa urce spre dimensiunile profunde ale constiintei umane sau o scara pe care sa coboare in infernurile inconstientului colectiv si personal - scara lui Iacob. Luci-fer (Facatorul de Lumina) ne ispiteste sa vedem Realitatea cu diverse lentile: de la alb la negru prin o infinitate de griuri colorate de nuantele pe care le dau mintile noastre suferinde de scenarita cronica.
Ne luam ispita, jocul, viata in serios si uite ca ajungem sa nu ne placa propria noastra creatie... suntem bolnavi... noi credem ca in corp avem o problema, insa boala este a mintii care ne minte ca realitatea e alb-negru, in timp ce ea doar ESTE.
VINDECARE ESTE POSIBILA ATUNCI CAND CONSTIENTIZAM
CINE SUNTEM. Ce identitate a noastra a condus la boala si din ce versiune a Noastra despre Realitate Vindecarea este posibila si fireasca.
Am ajuns sa credem ca sanatatea este un scop. Este si aceasta o divagatie a Jocului Vietii, insa pentru cel care are Manualul de Utilizare a Masinii Umane jocul este o Calatorie Initiatica intr-un joc in care ceilalti jucatori, aspecte ale aceleiasi Minti Cosmice sunt marionete si au ales sa fie in acest act al aceste scene doar figuranti inconstienti de rolul lor magnific.
Cum adica au ales? Cine ar alege un rol secundar sau un rol inconstient... Noi toti fiindca la nivelul cel mai adanc si in toate nivelele SUNTEM UNU, insa ochi avem si nu vedem decat ce am fost dresati sa vedem.
Explicatie: o imagine cu niste luminite in zare, niste fire de iarba la baza imaginii, o autostrada undeva in semipustiu si in dreapta cu o lumina difuza sunt aratate la 3 categorii de oameni: indieni ai unui trib, tarani si oraseni. ce vede fiecare?
Indienii: vad gruparea insectelor, cerul dupa apus si stiu ca va veni o ploaie mare (ceea ce a si avut loc)
Taranii: dupa cum arata luminitele din poza identifica dupa marimea si numarul lor un satuc si aproximeaza foarte bine si numarul de locuitori dupa distanta dintre ele (verificate si confirmate)
Orasenii: lumina in departare, oraaaass in apropiere, suntem salvati de preerie
Nici o categorie nu a remarcat registrul la care s-au raportat celelalte. Noi nu mai vedem insecte pe asfalt si nici nu stim sa le interpretam gruparile si miscarile si pozitiile corpului, nu ne dam seama decat ca poate e vreo asezare umana unde erau lumini in susul pozei, iar taranii care nu au vazut orasul vreodata nu dadeau atentie luminii din dreapta fiindca nu le semnaliza, nu le indica nimic.
Asa suntem traiti de viata prin informatiile care au fost sadite in noi de societate prin familie si toti cei care au interactionat vreodata cu noi direct sau indirect prin mass media sau carti sau orice alt mijloc de transmitere de informatie.
PRACTIC: Odata de intelegem ca suntem singurii care pot sa isi depisteze senzatiile din corp si sa invete sa le interpreteze fara sa mai reactioneze pe pilot automat, incepem sa ne maturizam psihic, emotional si nu doar fizic.
1. Foarte util este sa invatam sa ne dam
STOP, sa ne oprim odata pe ora sa
evaluam pe ce nara respiram predominant pentru ca astfel putem identifica circumstantele (Cheia SOL - Subiect: rolul pe care il joci, de ex: profesor, Obiect: care e obiectul muncii, ocupatia ta de acum, de ex: predai, Locul: scoala, institutie etc) in care ne manifestam si pe ceilalti participanti la viata si amprentarea noastra.
De ce este important sa stim pe care nara respiram: daca inspir-expir predominant pe nara stanga sau complet aceasta indica faptul ca ai activa emisfera dreapta si ai o atitudine de moment receptiva, feminina, supusa, docila. Daca e invers: nara dreapta cu emisfera stanga manifesti o atitudine masculina, incisiva, impunatoare, controlatoare. Orice tendinta de manifestare receptiva sau incisiva indica pierderea echilibrului emotional.
Daca respiratia este subtila si pe ambele nari sincron atunci aveti parte de o minte echilibrata si care este activa in prezent in starea de observator detasat, de pace si armonie cu tot ce exista.
Aceste tendinte pot alterna de-a lungul zilei sau pot parea ca sunt la fel de fiecare data cand ne analizam. Daca constati ca iti este activata in raport cu anumite fiinte sau situatii doar o nara sau mai grav toata ziua ai acelasi comportament unidirectional, dezechilibrat atunci nu e nevoie sa platesti 24 de ore 3 secretare cu norma intreaga sa iti spuna: sefa, sefu azi toata ziua ceilalti au dictat cum sa traiesti si tu te supui si ei canta la vioara ta propria lor zdranganeala, iar tu esti intr-o atitudine cam depresiva.
Versiunea cealalta este cea cand secretarele spun: sefu, sefa mai ia o pauza, mai lasa lumea sa traiasca, ai incredere cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit :)))) si risca sa fie pleznita cu atitudinea de cine esti tu sa ma critici, mie imi place de mine... pai tu o plateai sa te asiste sa intelegi de ce sunt cei din jurul tau atat de nefericiti doar cand apari tu !!!
Cand respirati linistit pe ambele nari nu aveti nevoie de secretare fiindca traiti deja in prezent si viata nu va afecteaza ci e o continua SLAVA, o curgere perfecta, binecuvantata si treaza.
2.
ne scanam din crestetul capului pana la degetele de la picioare sa vedem ce fel de senzatii intalnim in realitatea care se manifesta in acest moment in corpul nostru. Doar observam senzatiile. Observam si mintea daca are tendinta de a spune ce placut sau ce neplacut, e de rau sau de bine pentru a folosi aceasta oportunitate sa eradicam din stocul de tipare mentale de aversiune sau de dorita pe care le avem deja in caruta mintii.
Acestea daca suntem bolnavi deja ne arata ca ne este plin carul de tipare repetitive care sunt ca niste programe de calculator autoexecutabile si care ne sunteaza deciziile constiente. Este ceva de genul: cand pisica ni-i acasa joaca soarecii pe masa...
Ne imbolnavim fizic doar cand dam pe dinafara de saci de tipare mentale, de atitudini, de programe mentale care nu ne permit sa abordam Realitatea asa cum este ea, liberi de evaluarile de bine sau de rau, ci sa insistam ca lucrurile ar trebui sau ar fi trebuit sa fie altfel decat sunt in aceasta clipa.
Cand pisica se trezeste din somnul constiintei de sine si identifica in corp, in propria ograda, senzatii in diverse parti ale corpului, cat mai bine delimitate si observate si scalate, masurate, sau deja evaluate placute sau neplacute acestea vor indica spre anumite tipare mentale care pot fi mai usor identificate si eradicate, fiindca fiecare senzatie tine de un tip de energie: apa, aer, pamant, foc, eter cu nuantele si combinatiile lor.
Apa: fluidele, scurgerile, uscaciunea, setea.
Pamantul: oboseala, moleseala, somnolenta, greutatea, apasarea.
Focul: rece, cald, pasiune, inapetenta, foamea.
Aerul: gazele, mirosurile.
Eterul: pacea, linistea, armonia, starea de bine, lumina.
Delimitarea, observarea, scalarea, masurarea ne ajuta sa obiectivam ce am observat. Intepatura in partea dreapta a trunchiului, la o latime de mana sub coaste si la doua latimi de mana de la linia dintre stern si buric, care este punctiforma si limitata la suprafata corpului... sau patrunde cativa centimetri in interiorul corpului...
Cu cat descriem mai exact simptomele si le localizam cu atat sansele de vindecare asa zis spontana sunt mai mari deoarece subconstientul este sesizat de constient ca acum alocam timp si resurse pentru aceasta situatie si ca nimic mai urgent sau important decat aceasta acum nu exista in lucru.
Evitati formularile: ma doare ficatul, sau ma doare rinichiul, sau stomacul, fiindca si daca ati fi foarte buni la anatomie sau nu este eimportant sa devenim constienti de senzatie fara evaluarea de bine sau de rau. Daca devenim galbeni e o posibilitate mare sa fie afectat ficatul insa noi ne referim doar la senzatiile observate cu constiinta fapului ca si aceasta va trece, ca nimic nu este vesnic la nivel fizic sau mental-emotional.
Daca avem in vedere ca depinde de noi cum folosim resursele de energie ne vom distra copios sa constientizam cum ne-am aruncat in trecutul destul de apropiat averea energetica pe fereastra prin tipare dezadaptative, cum ne autodistrugeam si vom putea alege o relocare a resurselor noastre atentionale spre ceea ce este spre starea de firesc, spre sanatate.
Cand esti constient ca in fiecare secunda 600.000.000 (600 de milioane) de celule din corpul tau mor si tot atatea se nasc pe secunda in scopul regenerarii organelor si adaptarii la realitatea interna si externa (care este tot interna fiindca ne raportam la semnalele pe care le aduc organele de simt la creier tot prin tipare de perceptie si pozitionalitati deja invatate si nu intotdeauna eficiente si pro viata).
Celulele noi care se nasc in fiecare clipa vor fi amprentate de noile stari actuale ale tale poti sa iti asumi cresterea acestor copii celulari din orgada ta intr-un mod nu si mai serios decat pana acum ci mai jucaus, fiindca Imparatia Cerurilor este a unora ca acesti copii care am uitat sa fim...
Copiii nu pun la suflet nimic, nu fac contabilitate cu cat rau si cata nedreptate li s-a facut, uita si merg mai departe pana cand facem oameni din ei... si asta e o parte din facrmecul Jocului Cosmic fiindca altfel am trai pe o planeta fara energie condensata in materie :)
Eliberarea de suferinta vine odata cu incetarea tiparelor de reactie si tendintelor de evaluare in bine si rau. Daca nu exista evaluarea nu exista suferinta, fiindca in sine totul este lipsit de seminficatii duale, TOTUL DOAR ESTE, CHIAR SI TU NU ESTI NIMIC DIN CEEA CE AU SPUS ALTII DESPRE TINE CA ESTI SAU TE-AU AJUTAT SA SPUI TU cand te-ai facut om si ai inceput sa iei viata prea in serios, si mai ales sa te iei pe tine prea in serios atata timp cat habar nu aveai cine esti si care e scopul si durata vizitei tale pe pamant si in corp fizic...
Rostul exercitiilor de mai sus este sa te indrepti spre AUTOCUNOASTERE, si odata ce Sinele isi aminteste ca tu esti casa lui acasa, ca in constiinta ta se petrece totul, boala este un non sens, iar Viata are cu totul un alt sens si toate sensurile.
Cand va apucati de exercitii si observarea detasata a senzatiilor, oprindu-va cat mai des de-a lungul zile din ceea ce faceti dintr-o identitate de a fi cumva si cineva, dar nu mai rar de odata pe ora, faceti aceasta din bucuria intalnirii cu Voi Insiva, din sansa unica de a va indragosti cu adevarat de desavarsirea voastra, cu gratia de a inceta sa judeci la tine sau la altii ceea ce suntem cu totii...
.............. va urma ..............
..... Deoarece am scris acest material pentru cativa prieteni si pacienti care au nevoie de el si care m-au rugat sa il postez cat mai urgent te rog sa treci cu vederea ca nu l-am recitit si ca am corectat cat am apucat ortografia etc si sa iei esenta din el, cand apuc il recitesc acum fug in parc cu pruncii...
Te iubesc si Multumesc ca Existi !
Un Alt Tu
Crina
