Acum am revenit din Tabara de la Eforie de Medicina Germanica, Autocunoastere si Autovindecare... si nu numai...
De fiecare data e ca o reuniune de familie... participantii devin prieteni... unii au venit 16 dintr-o familie cu catel, bunici, nepoti, matusi... chiar daca au mai fost anii trecuti.
De ce? Pentru ca si-au schimbat vietile!
Iuliana a venit cu familia extinsa si in a patra zi de tabara, energia grupului a permis sa acceseze capacitatea de a vedea realitatea asa cum este ea cu ochii ei si sa renunte la ochelari.
Avea dipotrii de -4
Lucrand cu noi cauzele bolilor si eliberarea/echilibrarea emotiilor, ajungem in acel punct in care realizam ce mari deservicii ne-am facut prin a nu vedea clar cu ochii nostri.
Sa nu uitam ca in egala masura creierul a decis sa nu mai vezi anumite aspecte din viata ca sa te protejeze de ceea ce nu mai puteai vedea fara sa suferi. Noi fugim de suferinta. Ne pacalim cu vise sperand in van ca lucrurile merg. Dar nu e chiar asa.
Acum Iuliana vede clar si ne doreste sa ne dam drumul la frica de a nu vedea realitatea ca asa nu suferi cand iesi si nu revii pana seara la 21. Rugile noastre pentru Iuliana sa doreasca sa vada complet au fost implinite.
Nu este tabara sau curs de la care sa nu plece cativa cursanti (ce aiurea imi suna cuvantul asta dupa tabara in care ne luam in brate cu totii parca am fi o singura fiinta) fara ochelari sau lentile de contact...
Multumim Iuliana!
Multumesc ca existati! Va iubesc!
De fiecare data e ca o reuniune de familie... participantii devin prieteni... unii au venit 16 dintr-o familie cu catel, bunici, nepoti, matusi... chiar daca au mai fost anii trecuti.
De ce? Pentru ca si-au schimbat vietile!
Iuliana a venit cu familia extinsa si in a patra zi de tabara, energia grupului a permis sa acceseze capacitatea de a vedea realitatea asa cum este ea cu ochii ei si sa renunte la ochelari.
Avea dipotrii de -4
Lucrand cu noi cauzele bolilor si eliberarea/echilibrarea emotiilor, ajungem in acel punct in care realizam ce mari deservicii ne-am facut prin a nu vedea clar cu ochii nostri.
Sa nu uitam ca in egala masura creierul a decis sa nu mai vezi anumite aspecte din viata ca sa te protejeze de ceea ce nu mai puteai vedea fara sa suferi. Noi fugim de suferinta. Ne pacalim cu vise sperand in van ca lucrurile merg. Dar nu e chiar asa.
Acum Iuliana vede clar si ne doreste sa ne dam drumul la frica de a nu vedea realitatea ca asa nu suferi cand iesi si nu revii pana seara la 21. Rugile noastre pentru Iuliana sa doreasca sa vada complet au fost implinite.
Nu este tabara sau curs de la care sa nu plece cativa cursanti (ce aiurea imi suna cuvantul asta dupa tabara in care ne luam in brate cu totii parca am fi o singura fiinta) fara ochelari sau lentile de contact...
Multumim Iuliana!
Multumesc ca existati! Va iubesc!
