“Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:
– De ce tot repeţi literele?
– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
– Da, eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…”
– De ce tot repeţi literele?
– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
– Da, eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…”
Minunat. Multumim Adela J.